Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 7/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 7/A/2009 | |
Ședința publică 14 ianuarie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat spre examinare apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotrivasentinței civile nr. 490 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, privind și pe reclamanții G și având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și la a doua strigare a cauzei se prezintă reprezentanta recclamanților intimați G și, avocat, lipsă fiind resprezentantul pârâtului apelant Primarul Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost declarat în termen legal, nu a fost motivat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 ianuarie 2008, reclamanții intimați au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamnților intimați susține întâmpinarea depusă la dosar, pune concluzii în sensul respingerii apelului ca neîntemeiat cu cu cheltuieli de judecată în cuantum de 952 lei, reprezentând onorariul avocațial, potrivit chitanței depuse la dosar, și având în vedere că nu s-au formulat motive de apel până la acest termen, solicită soluționarea cauzei în baza actelor existente în acest dosar, precum și a celor din dosarul instanței de fond.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 490 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții G și în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului T și în consecință: s-a dispus anularea Deciziei nr. 18.446/17.08.2007 emisă de Primarul Municipiului T prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat din punct de vedere administrativ în Municipiul T P-ța 1 - 2. nr. 22, județul C având destinația teren în suprafață de 295 mp si a fost obligat pârâtul să restituie reclamanților în natură imobilul cu vechiul nr. topo 883 în suprafață de 295 mp. înscris inițial în CF 2215 T, actualmente făcând parte din corpul funciar înscris în CF 13907 T cu nr. topo 7289/4/1/2, suprafața de 295 mp. fiind cea determinată în cadrul raportului de expertiză efectuat în cauză de dl., ce face parte integrantă din hotărâre și trecută în perimetrul reperelor(1-2-3-4-5-1 anexa nr. 2). A fost obligat pârâtul la 1790 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 145/2002 la., reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului situat din punct de vedere administrativ în T, str. P-ța 1 - 2. nr. 22, fostă-, având destinația teren, în suprafață de 295. înscris sub A +1 în CF 2215 T cu nr. top 883.
Acest imobil a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 15/1985, urmând ca pe terenul expropriat să se edifice Casa de Cultură a Municipiului T și casa reclamanților fost demolată în 1987.
Tribunalul a apreciat că adresa nr.18446/17.08.2007 emisă de Primarul Municipiului T, chiar dacă nu este o veritabilă decizie de respingere a cererii de restituire în natură, atâta timp cât din conținutul său rezultă că s-a discutat notificarea reclamanților și a fost respinsă, poate fi atacată de către reclamanți.
Din expertiza topografică s- reținut că imobilul din litigiu în suprafață de 295. cu nr. top.883 se constituie în prezent într-un spațiu neîntreținut, neamenajat și liber de construcții și Casa de Cultură care a constituit scopul exproprierii nu a fost finalizată (împrejurare recunoscută de pârât la interogator).
S-a apreciat că suprafața liberă de construcții este determinată în perimetrul reperelor 1-2-3-4-5-1, nefiind afectată de lucrările de edificare si finalizare a imobilului construcției Casa de Cultură, nefiind necesar utilizării viitoare a obiectivului Casă de Cultură și nu aduce atingere folosinței imobilelor învecinate.
În mod corect instanța a reținut că, potrivit art. 11 alin. 3 din Legea nr.10/2001 modificată " In cazul in care construcțiile expropriate au fost integral demolate si lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea in natura a parții de teren ramase liberă, ".
Atâta timp cât reclamanții au dovedit faptul că au fost proprietarii imobilului în litigiu, imobilul a fost expropriat în vederea construirii unei case de cultură, obiectiv nerealizat, și care nu afectează terenul reclamanților, aceștia au formulat notificare potrivit Legii nr. 10/2001 în termen și în forma prevăzută de lege, tribunalul a apreciat ca netemeinică și nelegală Decizia 18446/2007 emisă de Primarul Municipiului T, motiv pentru care se impunea a fi anulată, iar terenul solicitat urmând să fie restituit în natură.
Instanța a apreciat faptul că, chiar dacă prin HG2187/2004 terenul solicitat prin notificare a trecut din administrarea Consiliului Local al Municipiului T în administrarea Ministerului Justiției, aceasta nu constituie un impediment în calea restituirii în natură, deoarece acest lucru s-a produs ulterior revendicării terenului de către reclamanți în baza 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel în termenul legal Primarul municipiului T, solicitând admiterea apelului formulat și, rejudecând cauza pe fond, să se pronunțe o decizie în sensul respingerii acțiunii, urmând ca motivele de apel să fie depuse printr-un script separat, până la primul termen de judecată.
În ședința publică din 14.01.2009, curtea constatat că nu s-au depus motivele de apel.
Prin întâmpinarea înregistrată în 7.01.2009, intimații G și au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Cluj, cu cheltuieli de judecată.
Analizând sentința pronunțată prin prisma disp. art.292 și 295 Cod proc.civ. curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Apelul este o cale de atac devolutivă, în sensul, că readuce în discuție toate chestiunile de fapt și de drept care au fost dezbătute în fața primei instanțe. Apelul declarat de pârât nu a fost motivat, însă datorită caracterului imperativ al efectului devolutiv, potrivit art.292 al. 2.Pr.Civ. curtea s-a pronunțat asupra litigiului pe baza dovezilor și apărărilor formulate de pârât la prima instanță. În data de 19.01.2007,au fost înregistrate motivele de apel formulate de pârât, care însă nu au putut fi avute în vedere de către curte deoarece au fost înregistrate după pronunțarea decizie.
Reclamanții au notificat în data de 13.02.2002 Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001a municipiului T în vederea restituirii în natură a terenului de 295 mp, înscris în Cf 215 T, nr.top 883, care a fost expropriat în vederea construirii Casei de Cultură a municipiului T, potrivit Decretului nr.15/8.01.1986.
Notificarea reclamanților nu a fost soluționată prin dispoziție care să respecte modelul orientativ al deciziei de respingerea notificării, prevăzută în anexa I la Hotărârea nr.250/7.03.2007, însă, prin adresa nr.18446/17.08.2007 emanând de la Comisia de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și semnată de către Primarul municipiului T, s- comunicat reclamanților că terenul solicitat prin notificare nu poate fi restituit în natură, deoarece a fost transmis prin HG nr.2887/2004 din administrarea Consiliului Local al municipiului T în administrarea Ministerului Justiției. Prin această adresă, persoana îndreptățită să se pronunțe cu privire la notificarea formulată de reclamanți și- manifestat fără echivoc intenția de a nu restitui în natură imobilul, motiv pentru care în mod corect tribunalul a apreciat că această manifestare de voință echivalează cu soluționarea notificării.
Prin Decizia XX/ 2007 pronunțată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în aplicarea dispozițiile art. 26 al.3 10/2001 republicată, căinstanța de judecată este competentă să soluționeze pe fondnu numai contestația formulată deciziei de respingere a cererii prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite, în ipoteza refuzului nejustificat al entității deținătoare a imobilului.
Pârâtul Primarul municipiului T nu a depus întâmpinare, însă în interogatoriul luat, a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii și restituirea în natură a terenului în suprafață de 295 mp, deoarece terenul în litigiu nu a rămas liber, ci face parte din proiectul de funcționare Casei de Cultură pentru care a fost expropriat imobilul.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s- constatat că terenul în litigiu face parte din imobilul cu nr.top nou 7289/4/1/2 în suprafață de 7752 mp, însă acest teren delimitat în perimetrul reperelor 1-2-3-4-5-1 în suprafață de 295 mp nu este afectat de lucrările de edificare imobilului Casa de Cultură, nu este necesar utilizării viitoare obiectivului și nu face atingere folosinței imobilelor învecinate.
Acest raport de expertiză a fost comunicat cu Primarul mun. T (88), însă nu s-au formulat obiecțiunii și nu s-a comunicat punctul de vedere al acestuia cu privire la raportul de expertiză.
Prin urmare, potrivit concluziilor raportului de expertiză instanța de fond a reținut că acest teren nu este necesar utilizării viitoare a obiectivului Casa de Cultură, este liber de construcții și nu s-a realizat scopul exproprierii, motiv pentru care poate fi restituit în natură, potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În cazul de față, exproprierea imobilului în litigiu s-a făcut pentru edificarea Casei de Cultură a orașului T, însă această construcție nu este finalizată nici în prezent, deși exproprierea s- făcut în 1985. Este real că în prezent există o hotărâre de guvern prin care construcția neterminată și terenul aferent a trecut din administrarea Consiliul Local al municipiului T în administrarea Ministerului Justiției, și această hotărâre s-a dispus în 2004, la 2 ani după notificarea depusă de reclamanți.
Deși pârâtul arată în interogatoriu că terenul în litigiu nu este liber și face parte din proiectul de funcționare clădirii casei de Cultură a mun. T, curtea nu poate reține această împrejurare, deoarece este o simplă susținere nesusținută de alte probe, la dosar fiind depus doar un certificat de urbanism pentru imobilul din T, 1 - 2. nr. 27, emis ca urmare a cererii adresate de Tribunalul Cluj. Nu a fost depusă autorizația de construire Casei de Cultură a municipiului T pentru putea verifica că terenul solicitat de reclamanți prin notificare face parte din proiectul de funcționare al clădirii (având în vedere și împrejurarea că acesta este situat lateral la o anumită distanță de construcția nefinalizată - 35).
Imobilul situat în T, 1 - 2. nr. 27, compus din teren și construcție neterminată a fost dat în administrarea Ministerului Justiției, potrivit HG.2187/2004. Potrivit art. 2 din această hotărâre de guvern, în 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri trebuia să se predea acest imobil, pe bază unui protocol încheiat de părțile interesate. Acest protocol, să ateste cine este în posesia imobilului, nu a fost depus la dosar. În lipsa acestuia, primarul municipiului T trebuia să soluționeze notificarea, care a fost formulată în termenul legal.
Chiar și în ipoteza în care imobilul în litigiu a fost transferat după data intrării în vigoare a 10/2001 altei instituții, pârâtul avea următoarele obligații legale: 1-de a transmite această notificare entității deținătoare; 2-să informeze persoanele îndreptățite că nu mai deține imobilul și că a transmis notificarea entității, care deține în prezent imobilul, potrivit art. 9.1 HG 250/2007. Din probele administrate rezultă că pârâtul nu a făcut dovada că imobilul este în posesia Ministerului Justiție și chiar dacă imobilul ar fi, nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzută de art. 9.1. HG.250/2007, însă recunoscând în interogatoriul că are intenția de a soluționa notificarea ( 61 răspunsul 8) se deduce că pârâtul este încă în posesia imobilului.
Potrivit art.11 alin.2 nr.10/2001, în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate, dar nu s-au executat lucrările pe care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură. În cazul de față, scopul exproprierii nu a fost atins, Casa de Cultură nu a fost finalizată și, din punct de vedere legal, terenul poate fi restituit în natură reclamanților, fiind liber de construcții și neafectat de scopul exproprierii.
Curtea, verificând temeinicia și legalitatea sentinței apelate, constată că a fost corect reținută starea de fapt de către tribunal și în mod legal aplicate dispozițiile legale în materie, respectiv art.11 alin.2 Legea nr. 10/2001 și art.11 pct.3 HG nr.250/2007, raportat la disp. art.26 din Legea nr.10/2001.
Prin urmare, în temeiul art.296 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat apelul pârâtului primarul municipiului T împotriva sentinței civile nr. 490 din 30 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-.
În temeiul art.274 Cod proc.civ. apelantul Primarul municipiului T va fi obligat să plătească intimaților G Și suma de 952 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr. 490 din 30 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă apelantul să plătească intimaților G și suma de 952 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/21.01.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
