Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 71/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 71/
Ședința publică din data de 05 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil,în fond după casare, declarat de apelanta pârâtă "TURISM MAREA NEAGRĂ", cu sediul în Nord,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1044/4.09.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 870/2002, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesualalesla avocat (sediu secundar), în T,-, - 11,.B,.7, județul T și intimații chemați în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în--11, sector 1 și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul ales în C, B-dul. -.- nr. 18, județ C, având ca obiectcontestație la Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra fondului apelului au avut loc în ședința publică din data de 04.03.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 05.03.2009, dată la care a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Recursul declarat de pârâta SC Restaurante Marea Neagră SA Nord împotriva deciziei civile nr. 344/2004 a fost admis prin decizia civilă nr.2347 din 14 martie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție care, în majoritate, a casat hotărârea pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA și a retrimis cauza spre rejudecarea apelului.
Curtea de Casație a reținut că deși acțiunea în contestarea deciziei emisă de pârâtă a fost promovată de mandatarul la 14 februarie 2002, după decesul mandantului, continuarea procesului a fost posibilă ca urmare a declarației moștenitoarelor reclamantei că își însușesc acțiunea și actele de procedură îndeplinite până la acea dată în scopul redobândirii nemișcătorului și prin ratificarea actelor făcute prin mandatar, acte care exprimă voința neechivocă a moștenitoarelor reclamantei de a revendica în justiție nemișcătorul.
Curtea a mai reținut și că preluarea prin naționalizare a imobilului a fost o preluare abuzivă, care nu respecta nici Constituția și nici tratatele internaționale la care România era parte, dar a apreciat că nu au fost administrate dovezi suficiente și concludente cu privire la dobândirea în proprietatea reclamantei a construcției și că această critică nu a fost soluționată în apel. Pin urmare, cauza a fost trimisă pentru a se stabili când și în ce condiții reclamanta a dobândit/edificat construcția.
Reluând judecata în apel după casare, Curtea de APEL CONSTANȚAa încuviințat cererea de suplimentare a probelor pentru o determinare a momentului și modului în care s-a dobândit construcția de către autoarea reclamantei, dar nici registrul de rol fiscal aflat la Primăria Orașului și nici evidențele aflate în păstrarea Arhivelor Naționale nu au conținut date care să fi fost edificatoare cu privire la chestiunile în dispută.
Cu toate acestea, ținând seama de regimul legal aplicabil acțiunii, reglementat prin Legea nr. 10/2001, instanța va respinge apelul pârâtei SC Marea Neagră SA pentru următoarele considerente:
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar actul de vânzare cumpărare autentificat la Tribunalul Ilfov sub nr. 23021 din 26 august 1933 prin care d-na a cumpărat de la "" SA terenul în suprafață de 369,67 mp ce constituia lotul nr. 73.
Raportul de expertiză efectuat în cauză de d-na expert, necontestat de pârâta apelantă, folosind planul de parcelare al Societății "ul" realizat în 1930, localizat lotul 73 în zona unde există, respectiv pe str. - -, fără număr poștal.
La poziția nr. 234 din anexa la Decretul nr. 92/1950 figurează naționalizat pe numele d-lui, soțul d-nei, un "imobil complect" din, str. -.
Potrivit art. 23 din Legea nr. 10/2001 și în conformitate cu pct. 23.1 din Normele metodologice de aplicare unitară a legii, prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțelege orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică (lit. a) și orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale (lit.g).
De asemenea, art. 24 din Legea nr. 10/2001 dispune că "în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive".
În speță, dacă pentru terenul lotul nr. 73 s-a făcut dovada proprietății cu un act translativ de proprietate, respectiv actul de vânzare cumpărare încheiat în anul 1933 (lit. a, pct. 23.1 din Norme), pentru construcție, prezumția relativă instituită prin art. 24 din lege, aceea că imobilul naționalizat aparținea persoanei menționată în decret, nu a fost răsturnată de apelantă printr-o probă contrară. În acest sens, apelanta nu a afirmat și nici nu a prezentat dovezi care să ateste fie că edificarea construcției s-a realizat după preluarea de către Stat a terenului, fie de către o terță persoană, căreia autoarea reclamantei i-ar fi înstrăinat terenul anterior naționalizării. Așa cum s-a arătat, art. 24 din lege instituie în favoarea persoanei nominalizate în actul de preluare o prezumție relativă de proprietate care poate fi răsturnată prin probe contrare, ceea ce în speță nu s-a demonstrat. În plus, nu se poate afirma că Statul a preluat prin naționalizare doar terenul ce constituia lotul nr. 73 câtă vreme imobilul a fost menționat ca imobil complet în anexa la decretul de naționalizare și, conform prevederilor decretului, făceau obiectul naționalizării construcțiile, cu terenurile lor aferente, pentru terenuri fără construcții modalitățile de preluare fiind diferite (ex: Decretul nr. 111/1951 pentru bunuri fără stăpân; Decretul nr. 712/1966, etc.)
Cu privire la celelalte motive de apel, instanța constată că, prin decizia de casare, Curtea a stabilit ca o chestiune de drept dezlegată (art. 312 Cod procedură civilă) caracterul abuziv al preluării imobilului prin decretul de naționalizare și lipsa unui titlu valabil al statului.
Potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, așa cum erau în vigoare la data formulării notificării, respectiv la 9 noiembrie 2001, "pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent -". Din interpretarea per a contrario a textului art. 27 rezultă că, în cazul preluării imobilului de către stat în mod abuziv, în lipsa unui titlu valabil, restituirea imobilului se va face în natură, indiferent dacă societatea deținătoare era sau nu privatizată integral la data apariției legii. Reținând, potrivit calificării date de Înalta Curte de Casație și Justiție, că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, acesta "este supus restituirii în natură persoanei îndreptățite".
în forma inițială a art. 27 din Legea nr. 10/2001 este justificată de necesitatea protejării speranței legitime pe care persoana îndreptățită a dobândit-o în baza legii de reparație pe care și-a fundamentat notificarea, dar și de respectarea principiului tempus regit actum și a dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție privind neretroactivitatea legii, afirmate chiar de Curtea Constituțională prin decizia nr. 830 din 8 iulie 2008, care a declarat neconstituțională abrogarea sintagmei "imobilele preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 al Legii nr. 10/2001, reținând, printre altele, că legea nouă modifică în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termenul legal.
Cât privește cererea de chemare în garanție a APAPS B, instituție publică implicată în privatizare, se constată că atribuțiile și răspunderea acesteia, cu consecințe asupra participării sale procesuale, sunt stabilite în art. 29 (anterior art. 27) din lege, ori de câte ori se acordă măsuri reparatorii în echivalent pentru imobile preluate cu titlu valabil și aflate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate. În speță, preluarea imobilului fiind fără un titlu valabil, iar modalitatea de restituire fiind restituirea în natură, nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca APAPS să răspundă în calitate de chemată în garanție.
Instanța constată și că, prin suspendarea cauzei ce avea ca obiect revendicarea aceluiași imobil(dosar nr-), reclamanta nu și-a valorificat dreptul de proprietate într-o altă procedură.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta pârâtă "TURISM MAREA NEAGRĂ", cu sediul în Nord,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1044/4.09.2003 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 870/2002, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesualalesla avocat (sediu secundar), în T,-, - 11,.B,.7, județul T și intimații chemați în garanție AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în--11, sector 1 și STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C, cu sediul ales în C, B-dul. -.- nr. 18, județ C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./29.06.2009
Tehnored.disp.gref./6ex./30.06.2009
Emis 4 com./30.06.2009
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Vanghelița Tase
