Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.72/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 30 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat depârâta ""împotriva sentinței civile nr.6/S din data de 18 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2008 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30 iunie 2008.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr.6/18.01.2008 pronunțată de tribunalul Brașov în dosarul civil nr- a fost admisă în parte contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001, de contestatoarea în contradictoriu cu intimata "" B și în consecință;
A fost anulată Decizia nr.24/04.04.2007 emisă de intimată.
A fost obligată intimata să emită, în condițiile reglementate de Legea nr.10/2001, o nouă decizie prin care să facă contestatoarei o ofertă de restituire în echivalent a imobilului - teren în suprafață de 111. situat în B-, înscris inițial în CF nr.20589 B, sub nr.top. 1953/3/b, trecut ulterior în CF nr.30363
S-au respins celelalte pretenții formulate de contestatoare în contradictoriu cu intimata ""
A fost anulată contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului B, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestui intimat.
A fost respinsă contestația formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primar și Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat în instanță de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că:
Urmând procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr. 10 2001, contestatoarea a înregistrat, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul B, o notificare, prin care a solicitat a-i restitui în natură imobilul situat în B,-, înscris în Cf. nr. 20589 B, sub numerele topografice 1953 3 a și 1953 3 b, ce a aparținut antecesorilor săi - și.
Prin decizia nr. 496 8.01.2007, Bas tatuat că are calitatea de unitate deținătoare, în înțelesul Legii nr. 10 20001, numai pentru imobilul înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 a, astfel că, a soluționat numai notificarea pe care contestatoarea a formulat-o pentru acest imobil.
În ceea ce privește notificarea pe care partea menționată a promovat-o cu privire la imobilul înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 b, a reținut, în decizia pe care a emis-o că, acest imobil se află, conform evidențelor de carte funciară, în administrarea intimatei A, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10 2001, a înaintat acestei intimate notificarea formulată pentru imobilul menționat, spre competentă soluționare.
Decizia pe care Bae mis-o, în temeiul Legii nr. 10 2001, ca urmare a notificării formulată de contestatoare a fost atacată de această parte, în condițiile reglementate de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10 2001.
În cadrul contestației promovată împotriva acestei decizii, contestatoarea a chemat-o în judecată și pe intimata A, solicitând instanței să o oblige pe aceasta să îi restituie în natură imobilul mai sus identificat.
Prin sentința civilă nr. 342 25 mai 2007, devenită definitivă și irevocabilă prin neexercitarea împotriva sa a căilor de atac instituite de lege, Tribunalul Brașova soluționat contestația pe care contestatoarea a formulat-o împotriva deciziei nr. 496 8.01.2007, emisă de
Prin această sentință, instanța a statuat că, în conformitate cu mențiunile existente în evidențele de publicitate imobiliară, imobilul înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 b se află în administrarea intimatei A, astfel că, măsurile reparatorii ce se cuvin intimatei pentru acest imobil, trebuie să fie stabilite de această intimată, printr-o decizie motivată.
Intimata Aaf ost parte în litigiul ce a fost soluționat prin sentința civilă menționată, ce a fost pronunțată la data de 25 mai 2007, însă, nu a adus la cunoștința instanței, ce a pronunțata această sentință și nici la cunoștința contestatoarei că s-a pronunțat, prin decizia nr. 24, pe care emis-o, la data de 24.04.2007, asupra notificării pe care aceasta a formulat-o pentru imobilul înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 b.
De altfel, sub acest aspect, este de menționat că, intimata arătată a comunicat contestatoarei decizia atacată numai la cererea mandatarului acesteia, la patru luni de la data la care a emis-o, nesocotind în acest fel dispozițiile Legii nr. 10 2001.
Prin decizia nr. 24 04.04.2007, intimata Aas tatuat că nu are competența cerută de Legea nr. 10 2001 pentru a soluționa notificarea pe care contestatoarea a formulat-o pentru imobilul în litigiu.
Conform dispozițiilor cuprinse în Cap. 2 din nr. 250 2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10 2001, unitatea deținătoare a imobilului pentru care a fost formulată notificarea este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată asupra acestui imobil fie entitatea care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent cu ce titlu, acest bun.
Din dispozițiile legale menționate, rezultă că, are calitatea de unitate deținătoare a imobilului cu privire la care a fost urmată procedura specială instituită de Legea nr. 10 2001, persoana juridică, care avea înregistrat, la data intrării în vigoare a Legii, în patrimoniu, indiferent cu ce titlu, acest imobil.
Din copia cărții funciare nr. 20589 B, rezultă că asupra imobilului cu destinația de teren, în suprafață de 111 mp. înscris sub nr. top 1953 3 b, intimata deținea, atât la data intrării în vigoare a Legii nr. 10 2001, cât și la data la care a emis decizia atacată, un drept de administrare.
De altfel, calitatea intimatei menționate de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, căreia îi revine obligația de a soluționa notificare pe care contestatoarea a formulat-o pentru imobilul mai sus indicat, a format obiect de analiză și în cadrul procesului, ce a fost soluționat prin sentința civilă nr. 342 2007 a Tribunalului Brașov, proces în care această intimată a avut, de asemenea, calitatea de parte.
Raportat la considerentele ce preced, instanța a reținut că, statuarea pe care intimata a făcut-o prin decizia contestată în cadrul prezentului proces, în sensul că, nu are calitatea de unitate deținătoare a imobilului în litigiu, este lipsită de temei legal, ea contravenind atât dispozițiilor Legii nr. 10 2001, cât și celor cuprinse în normele metodologice de aplicare unitară a acesteia.
În ceea ce privește apărarea pe care partea menționată și-a fundamentat poziția procesuală, tribunalul a apreciat că aceasta este neîntemeiată.
Partea menționată și-a fundamentat poziția procesuală pe faptul că, imobilul în litigiu este aferent unui bloc de locuințe, pentru care au fost încheiate, în condițiile reglementate de Legea nr. 112 1995, contracte de vânzare - cumpărare și pentru care au fost emise, de către Prefectul Județului B, Ordine de atribuire a dreptului de proprietate, în temeiul Legii nr. 18 1991.
Aceste susțineri ale intimatei sunt confirmate de mențiunile existente în evidențele de carte funciară, din care rezultă că, intimata a înstrăinat, în temeiul actului normativ mai sus menționat, apartamentele din blocul de locuințe, ce ocupă și terenul pentru care contestatoarea a formulat notificare.
De asemenea, din evidențele de publicitate imobiliară și din actele aflate la filele 115-118 din dosarul cauzei, reiese că titularilor contractelor de vânzare - cumpărare, perfectate în condițiile reglementate de Legea nr. 112 995, le-a fost atribuit, în temeiul Legii nr. 18 1991, în proprietate terenul aferent apartamentelor pe care le-au cumpărat.
Împrejurarea vânzării imobilului cu destinația de bloc de locuințe și atribuirii imobilului, cu destinația de teren aferent acestuia nu poate determina concluzia că intimata nu are calitatea de unitate deținătoare, în înțelesul Legii nr. 10 2001, pentru imobilul, cu destinația de teren în litigiu, și prin urmare, nici obligația de a soluționa notificarea pe care contestatoarea a formulat-o pentru acesta, întrucât, așa cum am subliniat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 10 2007, această intimată avea înregistrat în patrimoniul său bunul imobil în litigiu, deținând asupra acestuia un drept de administrare.
Sub acest aspect, este de menționat că, demersurile efectuate de intimata menționată pentru radierea din evidențele de publicitate imobiliară a dreptului său de administrare asupra imobilului în litigiu, efectuate, ulterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 10 2001, nu pot produce efectele juridice urmărite de aceasta, deoarece, așa cum am subliniat, conform dispozițiilor actului normativ menționat și normelor metodologice de aplicare a acestuia, pentru determinarea calității de unitate deținătoare prezintă relevanță, înscrierile existente, cu privire la acest imobil, la data intrării în vigoare a Legii.
De asemenea, se reține că, împrejurarea relativă la atribuirea imobilului în litigiu titularilor actelor translative de proprietate încheiate în temeiul Legii nr. 112 1995, prezintă relevanță doar sub aspectul modalității de restituire a acestui imobil, nu însă și pentru determinarea calității de unitate deținătoare, calitate care se stabilește potrivit dispozițiilor legale mai sus redate și analizate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10 2001 coroborat cu dispozițiile legale menționate, s-a anulat decizia atacată și, pe cale de consecință, a fost obligată intimata să emită o nouă decizie prin care să facă contestatoarei o ofertă de restituire în echivalent a imobilului, cu destinația de teren în suprafață de 111 mp. înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 b.
Sub aspectul modalității de restituire a acestui imobil, instanța a reținut că, art. 1 alin (1), art. 7 alin (1) și art. 9 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, instituie regula restituirii în natură a imobilelor ce formează obiectul său de reglementare.
De la regula restituirii în natură a imobilelor care intră sub incidența Legii nr. 10/2001, art. 10 alin. (2) din actul normativ menționat instituie o excepție, stipulând că, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent, în cazul în care, pe imobilul cu destinația de teren pentru care a fost formulată notificarea s-au edificat construcții autorizate.
Din materialul probator administrat în cauză, rezultă că imobilul cu destinația de teren în litigiu este aferent unui bloc de locuințe, astfel că, pentru acesta contestatoarea nu poate obține decât măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile reglementate de Legea nr. 10 2001.
În ceea ce privește pretențiile contestatoarei relative la revendicarea suprafeței de 53, 91 mp, din imobilul înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 a și la punerea în posesie a părții menționate cu privire la această suprafață, tribunalul a reținut următoarele:
Litigiul reprezintă faza judiciară a procedurii speciale reglementate de Legea nr. 10 2001, în care instanța realizează un control al legalității deciziei prin care intimata a soluționat notificarea pe care contestatoarea a formulat-o în temeiul actului normativ menționat.
Prin urmare, în cadrul căii de atac a contestației, instituită de Legea nr. 10 2001, contestatoarea nu poate formula pretenții în legătură cu alte imobile decât cele pentru care a fost emisă decizia contestată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că, contestatoarei i-a fost restituit dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus identificat, semnificative în acest sens fiind dispozițiile cuprinse în Decizia nr. 496 2007, emisă de B și dispozițiile sentinței civile nr. 342 25.05.2007, pronunțată de Tribunalul Brașov.
În cazul în care, contestatoarea consideră că intimata nu respectă dreptul de proprietate pe care ea îl are supra imobilului înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 a, ea are deschisă calea acțiunii în revendicare, reglementată de art. 480 Cod Civil, iar nu calea procedurii instituită de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10 2001, care se aplică, așa cum am arătat, doar în vederea verificării legalității deciziei sau dispoziției, ce a fost emisă în temeiul actului normativ menționat.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse a respins pretențiile formulate, în sensul celor arătate, de contestatoare.
În legătură cu solicitarea contestatoarei de nominalizare de către instanță a instituției competente să soluționeze notificarea pe care ea a formulat-o, în temeiul Legii nr. 10 2001, pentru imobilul înscris în Cf. nr. 20589 B, sub nr. top. 1953 3 b, tribunalul a reținut că această problemă de drept a fost soluționată cu ocazia analizării capătului de cerere relativ la anularea deiziei nr.24 04.04.2007, emisă de intimata
În ceea ce privește contestația pe care contestatoarea a formulat-o în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local al Municipiului B, instanța a reținut incidența prevederilor art. 43 alin. (1) și a celor ale art. 161 alin. (2) Cod procedură civilă ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestui intimat, astfel că, a anulat această contestație.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimaților Ministerul Economiei și Finanțelor și Municipiul B, reprezentat legal de Primar, instanța a respins contestația pe care contestatoarea a promovat-o în contradictoriu cu acești intimați, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâta ""
În susținerea apelului se învederează că instanța de fond a pronunțat a soluție netemeinică și nelegală, ignorând unele probe, apreciidu-le eronat pe altele și neobservând că nu sunt îndeplinite condițiile art.21 alin.1 și art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001; imobilul nu era deținut de apelantă la data apariției legii; statul nu este acționar sau asociat majoritar al societății și respectiv imobilul nu este înregistrat în patrimoniul societății și societatea este complet privatizată.
Parte din terenul de 111. solicitat prin acțiune a fost atribuit prin ordin al prefectului cumpărătorilor apartamentelor din blocul construit pe terenul expropriat (în temeiul Legii nr.85/1992), parte este destinată unei alei de trecere, proprietar fiind Statul român iar apelanta având un drept de administrare - arată apelanta.
Întrucât apelanta a renunțat la dreptulsău de administrare asupra terenului din CF 30363 B cu nr.top. 1952/5/a/1/1/b/2, Statul fiind proprietar alacestzia, notificarea de față trebuia soluționată de Primăria B - se precizează în apel.
În drept sunt invocate dispozițiile art.282 - 298 Cod procedură civilă, art.21 alin.1 și art.29 alin.1 din Legea nr.10/2001, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.
Intimații Consiliul Local B și Municipiul B au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului.
În probațiune s-au depus înscrisuri purtând asupra situației juridice a terenului.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel formulate instanța reține următoarele:
Terenul de care a fost deposedată reclamanta (în fapt tatăl acesteia) în 1977 prin expropriere și care constuituie obiectul contestației de față avea nr.top.1953/3/b și era înscris în CF 20589
După expropriere și construirea unui bloc de locuințe în zona în care se afla și acest teren, în octombrie 1993, SC "" care avea un drept de administrare asupra terenului a cerut comasarea suprafețelor de teren aferente blocului de locuințe, dezmembrarea acestuia în scopul obținerii autorizației de folosință definitivă a respectivului bloc spre a se intabula în CF. (fila 13 dosar fond).
Ca urmare societății pârât i s-a intabulat dreptul de administrare asupra respectivului teren transcris în CF 30363 B și apoi, împreună cu blocul de locuințe, transcris în CF 32015
Devenind proprietară tabulară a blocului pârâta încheie contracte de vânzare-cumpărare cu locatarii celor 22 de apartamente în baza Legii nr.85/1992, terenul aferent acestora urmând dispozițiile Legii 18/1991 (atribuire prin ordin al prefectului către cumpărători).
Terenul neatribuit rămâne în evidențele de carte funciară în proprietatea SC "" (dreptul de administrare operativă în regimul comunist fiind un drept real special cu o dispoziție limitată la scopul persoanei juridicare care îl deținea și controlat de organele ierarhic superioare ale acesteia).
La 14 decembrie 2007 prin încheierea de CF nr.-/2007 se admite cererea SC "" SA B și se dispune radierea dreptului de administrare operativă de sub C1 la 4 privind imobilul teren de la înscris în CF 30363 B (fila 64 dosar apel).
Rezultă așadar, din înșiruirea faptelor și actelor ce au purtat asupra terenului în speță că la momentul intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, terenul reclamat prin notificare se afla în administrarea operativă a SC "" SA
Aceasta înseamnă că apelanta avea calitatea de unitate deținătoare, îndeplinind prin aceasta ipoteza legii cu privire la primirea și soluționarea pozitivă a notificării.
În ceea ce privește dispozițiile art.29 din Legea nr.10/2001, acestea prevăd expres că persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri și în cazul în care imobilele au fost înstrăinate.
Nu este mai puțin adevărat că societatea apelantă va putea uza de celelalte dispoziții ale legii, inclusiv de art.32 alin.5 din nr.OUG88/1997.
De asemenea trebuie menționat că negarea calității de unitate deținătoare de către apelantă contravine și adevărului judiciar stabilit cu putere de lucru judecat în cadrul altui proces - la care apelanta a participat - proces finalizat cu sentința civilă nr.342/25 mai 2007 Tribunalului Brașov.
Potrivit considerentelor acestei hotărâri, SC "" SA îi revine obligația de a soluționa notificarea privind imobilul cu nr.top.1953/3/b potrivit procedurii Legii nr.10/2001 (fila 35 dosar fond). Iar posibilitatea de soluționare, stabilită la fond în cauza de față, prin aplicarea art. 10 alin.2 din Legea nr.10/2001, este cea legală.
În consecință și față de cele ce preced instanța va constata că apelul nu este fondat iar hotărârea pronunțată la fond este temeinică și legală.
Ca urmare și făcând aplicațiunea art.296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta SC "" SA B împotriva sentinței civile nr.6/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o păstrează.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Rodica Popa - - | JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea G - |
Grefier, - - |
Red.RP/03.07.2008
Tehnored. 09.07.2008 - 8 ex.
Jud. fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea
