Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 73/
Ședința publică din 1 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta Primăria municipiului G - prin Primar, cu sediul instituției în G-, împotriva sentinței civile nr.1506 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2008 și s-au consemnat în încheierea din aceiași dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 1 aprilie 2008.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1466/C/2005 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Primăria mun. G și Consiliul Local G, anularea dispoziției nr. 1556/SR/14.04.2005, emisă de pârâta Primăria mun. G în aplicarea Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în mun. G-, în suprafață de 436,75 mp. teren. Ca efect al anulării dispoziției contestate au cerut restituirea terenului în natură.
În fapt au susținut că imobilul a fost proprietatea autorilor lor și în baza contractului de vânzare-cumpărare 2182/1920. În anul 1962 imobilul compus din casă și teren a fost donat statului prin act autentic. După apariția Legii
10/2001 reclamanții au obținut anularea contractului de donație prin sentința civilă nr. 1157/2002 definitivă și irevocabilă. În aceste condiții au cerut restituirea terenului în baza Legii caselor naționalizate însă deținătorul a dispus restituirea prin echivalent cu motivarea că terenul nu este liber. În realitate imobilul este afectat parțial de lucrări de sistematizare și poate avea loc o restituire parțial în natură și parțial prin echivalent. Considerându-se nedreptățiți și lezați în dreptul lor de proprietate au promovat prezenta cerere.
În susținerea acțiunii au solicitat proba cu acte și în drept au invocat prevederile Legii 10/2001.
Prin întâmpinare,pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că terenul solicitat de reclamanți nu este liber, iar cererea reclamanților de acordare a unui teren în compensare nu poate fi satisfăcută deoarece nu municipiul G nu dispune de terenuri.
Pârâta Consiliul Local Gai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu are calitatea de deținător al imobilului în sensul definit de Legea 10/2001.
În cauză la cererea părților s-au efectuat o expertiză imobiliară prin care s-a identificat terenul solicitat de reclamanți. Potrivit acesteia a rezultat că parte din teren este ocupat de construcții definitive care constituie un impediment pentru o restituire în natură,iar parte din acesta este ocupat de garaje(considerate construcții provizorii).
Prin sentința civilă nr.173/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul Galațis -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Consiliul Local G și s-a respins ca nefondată contestația.
Pentru a hotărî astfel a reținut că pârâta Consiliul Local G are calitate procesuală pasivă în temeiul Legii 215/2001 deoarece actele administrative sunt emise de Consiliul Local. În condițiile în care dispoziția contestată este un act administrativ în sensul definit de Legea administrației publice locale s-a considerat că excepția invocată în apărare este nefondată.
Pe fondul cauzei s-a reținut că reclamanții și-au dovedit dreptul de proprietate și vocația la restituirea imobilului însă terenul solicitat este ocupat de construcții care constituie un impediment pentru restituirea în natură(blocuri dar și garaje). În condițiile în care anularea contractului de donație nu are ca efect automat repunerea părților în situația anterioară,reclamanții nu pot pretinde restituirea efectivă a ternului cu amplasamentul inițial. Pe de altă parte s-a considerat că restituirea prin echivalent nu face parte din modalitățile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.
Împotriva sentinței civile nr.173/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul Galați, au declarat apel reclamanții cu motivarea că instanța a ignorat prevederile Legii 247/2005 potrivit cu care se poate dispune restituirea prin compensare. Considerând că restituirea prin compensare nu constituie o modalitate de acordare a măsurilor reparatorii prevăzută de legea 10/2201 instanța nu a analizat cauza pe fond motiv care justifică desființarea hotărârii apelate.
Pe parcursul soluționării cererii de recurs a intervenit decesul reclamantului, sens în care în proces s-a dispus introducerea moștenitoarei.
Curtea de Apel Galația admis apelul prin decizia nr.357/17.10.2006,a desființat sentința apelată și trimis cauza spre rejudecare cu motivarea că Legea 10/2001modificată prin Legea 247/2005 prevede și posibilitatea acordării unui teren în compensare.În condițiile în care instanța nu a analizat și această modalitate de despăgubire, a dat o soluție prin care nu a soluționat cauza pe fond situație reglementată de art.297 cod procedură civilă.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr-.
La cererea reclamanților în cauză s-a efectuat un supliment la raportul de expertiză prin care s-a analizat și posibilitatea acordării unui teren în compensare. Împotriva acestui raport niciuna din părți nu a formulat obiecțiuni.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1506 din 12 octombrie 2007 admis plângerea, a anulat dispoziția nr. 1556/SR/14.04.2005, emisă de Primăria municipiului G și a dispus restituirea prin echivalent a suprafeței de 436, 75. teren situat în G- și în consecință a atribuit contestatorilor în proprietate suprafața de 437. teren identificați în suplimentul la raportul de expertiză întocmit de expert pe aliniamentul C 5 - C 6 - C 7 - C 8, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
De asemenea a respins plângerea formulată în contradictoriu cu pârâta Consiliul Local G pentru lipsa calității procesuale pasive.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate, că recurenții au vocație la restituirea imobilului fiind recunoscută de altfel și de pârâta Primăria municipiului G prin emiterea dispoziției contestate în prezenta cauză. Prin constatarea nulității contractului de donație, reclamanții au redevenit proprietarii terenului în suprafață de 436,75. și ca urmare dreptul lor de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de legea specială nu poate fi refuzat.
De asemenea, din raportul de expertiză și suplimentul la acesta s-a reținut că din suprafața totală de 437,75. 220, 02. teren este ocupat de construcții definitive (blocuri de locuințe) iar suprafața de 216,98. teren este ocupată de garaje.
In suplimentul la raportul de expertiză s-a identificat terenul care este liber și care ar putea fi acordat reclamanților în compensare pentru terenul ocupat de construcții definitive, la care pârâta nu a formulat obiecțiuni.
Cum legea acordă posibilitatea acordării unor bunuri în compensare pentru o reală și dreaptă despăgubire, instanța de fond a dispus restituirea prin compensare pentru partea de teren ocupată de construcții definitive cu un alt teren în suprafață de 220,02.p, conform cu art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Prima instanță a constatat că pârâtul Consiliul local G, nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece prin art.21 din legea specială, legiuitorul a
înțeles să acorde această calitate doar Primăriilor, cu atât mai mult cu cât în speță dispoziția contestată este emisă de Primăria municipiului
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Municipiul G, prin Primar, ing., invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia în sensul că în mod eronat instanța de fond a acordat în compensare un alt teren în contul terenului imposibil de restituit în natură în condițiile în care în primul rând reclamanții nu au solicitat prin notificare acest lucru și în al doilea rând plenitudinea de competență de a acorda în compensare un alt teren aparține entității deținătoare.
Mai mult decât atât, cu acte depuse la dosar, susține pârâtul, s-a făcut dovada că întregul amplasament este afectat de lucrări de sistematizare, fiind ocupat de blocuri, căi de acces și garaje, teren ce face parte din domeniul public, imposibil de restituit în natură. De altfel, obiectul restituirii prin compensare o pot face doar bunurile propuse de acesta și care se regăsesc în lista întocmită în baza nr.OG209/2005.
In baza art.293/1 cod pr. civilă, intimații - reclamanți, au formulat în termen, cerere de aderare la apelul declarat de pârât, invocând faptul că dispozitivul este contrar cererilor formulate. Astfel, suprafața de 436,75. ce s-a dispus a fi restituită prin sentința civilă apelată nu reprezintă în totalitate o restituire prin echivalent, ci numai 220,02.p, ce reprezintă construcții provizorii iar diferența până la 436,75. reprezintă teren în compensare în condițiile art.1(2) și 26 (1) din Legea nr.10/2001.
In aceste condiții, solicită schimbarea sentinței civile apelate în sensul de a se dispune restituirea în natură a suprafeței de 220,02. teren și în echivalent a diferenței până la 436,75.teren individualizat pe aliniamentul C 5 - C 6 - C 7 - C8 din expertiza întocmită în cauză de expertul.
Apelul declarat de pârâtul Municipiul G, prin Primar, inginer, este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare;
Analizând și verificând sentința civilă apelată prin prisma motivelor invocate de pârât, se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză la care a făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce va fi menținută.
Referitor la motivul invocat de pârât că cererea de acordate în compensare a unui teren este tardiv formulată, fără respectarea dispozițiilor legale în sensul că cererile completatoare se depun până la primul termen de judecată, nu poate fi primit.
Astfel, se constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat pentru terenul ce nu poate fi restituit în natură, ocupat de construcții definitive să i se acorde teren liber în imediata vecinătate a terenului ce se poate restitui în natură ocupat de garaje (construcții provizorii).
De asemenea pârâtul a susținut că prin notificare reclamanții nu au solicitat teren în echivalent, ceea ce nu este conform cu realitatea și în condițiile în care potrivit art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 entitatea investită cu soluționarea
notificării are obligația de a restitui în natură bunul sau compensarea cu bunuri în echivalent.
Un alt aspect susținut este acela că restituirea nu poate fi dispusă de instanță nici în natură dar nici în echivalent deoarece suprafața de teren este afectată de detalii de sistematizare.
Ori, din expertiza efectuată în cauză rezultă că pe terenul ce s-a dispus a fi restituit nu există astfel de rețele iar garajele sunt demontabile, fiind incidente dispozițiile art.9 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată.
In aceste condiții prima instanță în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art.10 alin.1 - 31 din Legea nr.10/2001, republicată, dispunând restituirea prin echivalent a suprafeței de 436,75. teren situată în G-, fiind respectat dreptul de proprietate astfel cum este ocrotit de art.1 din Primul Protocol anexă la CEDO.
In ceea ce privește cererea de aderare la apelul declarat de pârât, formulat de reclamanți, se rețin următoarele;
Din raportul de expertiză rezultă că din suprafața totală de 436,75. 220. teren este ocupată de construcții definitive (blocuri) iar suprafața de 216, 98. teren este ocupată de garaje, astfel că așa cum a reținut și instanța de fond nu există nici un impediment a fi restituit.
Cum expertul a identificat teren ce poate fi acordat în compensare, în continuarea unei porțiuni de teren pe care sunt edificate garaje, prima instanță a procedat în consecință și a pronunțat o hotărâre în acest sens dispunând atribuirea reclamanților suprafața solicitată, identificată prin suplimentul la raportul de expertiză ce face parte integrantă din hotărâre.
Față de cele reținute, cererea reclamanților, nu poate fi primită, neexistând motive potrivit art.293 alin.1 cod pr. civilă, de schimbare a hotărârii primei instanțe.
Pentru considerentele expuse, instanța urmează, în baza art.296 cod pr.civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria municipiului G - prin Primar, cu sediul instituției în G-, împotriva sentinței civile nr.1506 din 12 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Respinge ca nefondată cererea de aderare la apel formulată de reclamanți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red. /24.04.2008
Tehn.
8 ex./7.05.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Romeo Jirlăeanu
