Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 73
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul domiciliat în S,-, S împotriva sentinței civile nr. 515 din data de 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA DE CÎMP, cu sediul în comuna de Cîmp, județul M, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant, lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA DE CÎMP.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează instanței precizările depuse la dosar de către apelantul reclamant, după care;
Apelantul reclamant, depune la dosar copie după dispoziția nr. 282/02.12.2004 emisă de Primăria comunei de Cîmp, copie după evaluarea patrimonială din data de 16.06.2004 și concluzii scrise.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 15.06.2007 reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria de a formulat contestație împotriva refuzului pârâtei de a emite o dispoziție prin care să dispună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru două magazii ce au fost evaluate de către contestator la câte 20.000.000 lei.
În motivare a susținut că de la tatăl său au fost preluate abuziv de către stat mai multe bunuri imobile situate în Com. de Cîmp, bunuri ce au fost dobândite de către autorul său prin contractul de vânzare-cumpărare nr.3647/20.06.1928.
A arătat că după apariția Lg.10/2001 s-a adresat cu notificare pârâtei, prin dispoziția primarului com. de Cîmp nr.282/1.12.2004 fiindu-i stabilite măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunurile imobile ce fac obiectul notificării, mai puțin cele două magazii solicitate în prezenta, magazii ce au fost demolate de către primărie și CAP.
A susținut că, probabil, cu ocazia soluționării notificării nu a fost posibilă identificarea acestor magazii și că soluționarea pretențiilor sale privitor la acestea au rămas la o dată ulterioară care întârzie nejustificat de mult.
Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar la solicitarea instanței aceasta a precizat că documentația ce a stat la baza emiterii dispoziției nr.281 a fost înaintată la B pentru aplicarea în continuare a Lg.10/2001.
Prin decizia civilă nr.515 din 25 octombrie 2007 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Mehedinția admis excepția tardivității.
A respins contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria de Cîmp, ca fiind tardivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În temeiul Legii 10/2001, reclamantul a formulat notificare pentru acordarea de despăgubiri bănești asupra imobilelor ce au aparținut tatălui său, respectiv o casă cu 5 camere, bucătărie, verandă, pivniță, un șopron și 3 magazii, notificare ce a fost adresată Primăriei Comuna de Cîmp, jud.
Urmare a acestei notificări, Primăria Com. de Cîmp a emis dispoziția nr.281/1.12.2004, prin care au fost acordate reclamantului despăgubiri în sumă de 993.406.831 lei ROL, pentru imobilele imposibil de restituit, enumerate în acea dispoziție ca fiind o casă de locuit, șopron din lemn, bucătărie, pătul și magazii, respectiva dispoziție fiind comunicată reclamantului, în prezent documentația ce a stat la baza emiterii acestei dispoziții aflându-se la B pentru continuarea procedurii de acordare a despăgubirilor stabilite prin aceasta.
Potrivit dispoz. art.26 alin.3 din Lg.10/2001, decizia privitoare la soluționarea notificării poate fi atacată de către persoana ce se pretinde îndreptățită la secția civilă a Tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, într-un termen de 30 zile de la comunicare.
Cum reclamantul nu a respectat acest termen de 30 zile prevăzut de lege pentru a ataca în instanță dispoziția contestată, termen ce curge de la comunicarea dispoziției, având în vedere natura juridică a unui asemenea termen, acesta fiind un termen de decădere, reclamantul nu se mai poate adresa ulterior pierderii acestui termen în instanță pentru a pretinde acordarea de despăgubiri, o asemenea cerere fiind, evident, tardiv formulată.
Pe de altă parte, s-a constatat că prin dispoziția contestată s-au prevăzut despăgubiri și pentru magazii, deși din aceasta nu reiese numărul magaziilor pentru care au fost calculate despăgubirile, un control judiciar la această dată nemaifiind posibil, dat fiind dispozițiile legale enunțate.
Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat apel în termenul prevăzut de dispozițiile art.284 cod procedură civilă considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Apelantul susține că în mod greșit acțiunea sa a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, întrucât contestația nu viza dispoziția nr.282/2004, ci refuzul autorității notificate de a se pronunța asupra unei cereri formulate de acesta în condițiile legii.
Arată că dispoziția emisă de intimată nu cuprinde toate bunurile imobile notificate și nu vizează acordarea de măsuri compensatorii pentru acestea, fapt ce poate fi considerat ca refuz în vederea soluționării pretențiilor privind bunurile imobile neanalizate în dispoziție, motiv pentru care contestația poate fi introdusă în orice moment, fără a avea relevanță termenul de 30 de zile.
Susține că argumentul instanței de fond în sensul că în dispoziția contestată s-ar fi prevăzut despăgubiri și pentru magazii și că la această dată nu mai este posibil un control judiciar al modului de acordare a despăgubirilor nu își are temei în probele administrate în cauză și excede soluției de respingere a contestației ca tardiv formulată, fiind o problemă de fond care nu a fost pusă în discuția părților cu ocazia cuvântului acordat doar pe excepție.
Apelul este nefondat.
Din verificarea actelor și lucrărilor cauzei se constată că este judicioasă soluția instanței de fond de respingere a acțiunii promovate de apelantul reclamant ca fiind tardiv introdusă.
Astfel, după intrarea în vigoare a Legii 10/2001 apelantul contestator a formulat notificare în termenul prevăzut de art.16 așa cum a fost prelungit succesiv prin OUG 109/2001 și OUG 145/2001 solicitând intimatei pârâte acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele ce au aparținut autorului său.
Prin dispozițiile nr.281 și 282 din 2 decembrie 2004 intimata Primăria de Cîmp a soluționat dosarul întocmit în baza acestei notificări respingând cererea de restituire în natură a imobilelor solicitate întrucât au fost demolate și stabilind că valoarea echivalentă acestora se ridică la suma de - lei, în limita cărora urmează să se acorde măsuri asiguratorii.
În cuprinsul acestor dispoziții sunt menționate imobilele imposibil de restituit fiind comunicate apelantului contestator și mai mult, în prezent documentația ce a stat la baza emiterii acestor dispoziții se află la B pentru continuarea procedurii de acordare a despăgubirilor stabilite prin acestea.
Este evident așadar că prin aceste dispoziții reclamantului i-a fost soluționată notificarea formulată în baza Legii 10/2001, constatându-se asupra căror bunuri este îndreptățit la măsuri reparatorii.
Faptul că apelantului contestator nu i s-au acordat despăgubiri pentru toate bunurile menționate în notificare nu poate constitui refuz al intimatei pârâte de a emite dispoziție referitor la acestea, ci, soluționănd notificarea pârâta a stabilit potrivit documentației aflate la dosar imobilele ce au aparținut autorului apelantului și care au fost demolate.
Ca atare dacă petentul era nemulțumit putea formula contestație în instanță împotriva acestor dispoziții în termenul prevăzut de art.26 alin.3 Legea 10/2001, respectiv în termen de 30 zile de la comunicare.
Cum acest termen a fost cu mult depășit și întrucât constituie un termen de decădere în mod judicios prima instanță a soluționat pricina pe excepția tardivității formulării contestației.
Prin dispozițiile art.137 alin.1 cod procedură civilă instanței îi incumbă obligativitatea de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În speță, întrucât cauza a fost rezolvată pe excepție nu se mai impunea ca prima instanță să facă referiri la conținutul dispozițiilor.
Așadar, pentru considerentele expuse urmează ca potrivit art.296 cod procedură civilă apelul declarat de contestator să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul domiciliat în S,-, S împotriva sentinței civile nr. 515 din data de 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă PRIMĂRIA DE CÎMP, cu sediul în comuna de Cîmp, județul M, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Maria Cumpănașu
