Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 734/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (658/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 734
Ședința publică de la 30.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Toma Claudiu Marius
JUDECĂTOR 2: Prepeliță Gabriela Sorina
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - I
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1730 din 18.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.
are ca obiect - contestație Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta - reclamantă prin avocat care depune la dosar împuternicire avocațială nr. 8457/2008 emisă de Baroul București -, & Asociații, lipsind intimata - pârâtă Agenția Domeniilor Statului - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că motivele de recurs au fost comunicate către intimata - pârât.
Apărătorul recurentei - reclamante, învederează că nu are alte cereri sau probe de solicitat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțate de tribunal, și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că, tribunalul este instanța competentă să soluționeze cauza având în vedere dispozițiile exprese ale art. 26 al. 3 din Legii nr. 10/2001.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1730 din 18 septembrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis excepția necompetenței materiale; a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B competența soluționării cauzei privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâta Agenția Domeniilor Statului - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Va Civilă, la data de 20 octombrie 2008, reclamanta a formulat, în contradictoriu cu pârât Agenția Domeniilor Statului - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, contestație împotriva deciziei nr. 1646 din 19 septembrie 2008 emisă de pârâtă, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei menționate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat în esență că decizia atacată este lipsită de obiect, neavând nici o finalitate în plan practic și că aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale aplicabile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu pct. 8.2 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Deși pârâta a fost citată legal nu a formulat întâmpinare.
La dosar nu au fost depuse înscrisuri.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, tribunalul a constatat că prin decizia atacată a fost soluționată notificarea nr. 1159 din 19 decembrie 2005, formulată de reclamantă exclusiv în temeiul dispozițiilor legii fondului funciar, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul este competent material să soluționeze contestațiile formulate împotriva deciziilor sau dispozițiilor de respingere a notificărilor sau cererilor de restituire în natură formulate în temeiul acestei legi.
Ca urmare, în cazul în care, precum în speță, notificarea este întemeiată pe alte dispoziții legale decât cele ale Legii nr. 10/2001, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva modului de soluționare a acestora revine instanțelor de drept comun sau acelor instanțe prevăzute de legea specială, fiind fără relevanță împrejurarea că în conținutul deciziei atacate se indică în mod greșit ca temei al notificării dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Cum, în cauză, notificarea este întemeiată pe dispozițiile legii fondului funciar, în temeiul dispozițiilor art. 1 și 2 alin. 1 pct. b Cod de procedură civilă văzând și dispozițiile art. 158 și 159 Cod de procedură civilă tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B (instanța de la sediul pârâtei).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs.
În esență, a motivat că, susținând în temeiul art. 3041Cod de procedură civilă și art. 312 Cod de procedură civilă, că în speță competența Tribunalului București, a fost determinată în raport de dispozițiile exprese ale Legii nr. 10/2001 (art. 26 alin. 3 din lege).
Or, în cauză s-a făcut notificare și s-a pronunțat și o decizie a Agenției Domeniilor Statului (nr. 1646 din 19 septembrie 2008). Este adevărat că în motivele contestației a susținut că acesta nu are întemeiată pe Legea nr. 10/2001 dar trebuie soluționată fie ca fără obiect sau să fie trimisă către Comisia Municipiului Râmnicu V constituită conform Legii nr. 181/1991 și nr. 1/2000, dar nu respinsă.
Recursul este întemeiat.
Recurenta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1646 din 19 septembrie 2008 de către Agenția Domeniilor Statului - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Temeiul legal invocat a fost art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 (fila 1 dosar fond).
Față de soluția dată prin decizia atacată s-a solicitat fie respingerea contestației ca fără obiect (fila 3 dosar fond), fie anularea acesteia întru-cât nu au fost respectate art. 8 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu pct. 8.2 din Hotărârea nr. 250 din 07 martie 2007 pentru aplicarea Normelor metodologice unitară a Legii nr. 10/2001 (fila 4 dosar fond).
Motivele de recurs sunt amplu motivate (filele 2 - 4 dosar curte).
Decizia nr. 1646 din 9 septembrie 2008 (contestată) respinge notificarea recurentei, deoarece, acesta nu a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 22.1 din Legea nr. 10/2001, cu modificările ulterioare și prin urmare nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
În alin. 2 al deciziei se arată că pentru soluționarea cererii de revendicare decizia și dosarul vor fi înaintate Comisiei Municipiului Râmnicu V, constituită conform legi nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, în temeiul art. V alin. 2 Titlul I din Legea nr. 247/2005 și art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007 (fila 9 dosar fond).
Prima instanță și-a formulat soluția pe excepția necompetenței materiale.
Motivele și argumentele primei instanțe nu pot fi primite.
Atât notificarea cât și soluționarea acestea s-au făcut în temeiul Legii nr. 10/2001, situația de fapt expusă în notificare cât și în decizia contestată referindu-se la prevederile acestei legi.
Într-o atare situație, procedura prealabilă fiind epuizată și dispoziția motivată, prima instanță urma să judece pe fondul cauzei și nu pe excepție.
Eroarea comisă de prima instanță a fost aceea că în dispoziție, entitatea căreia i-a fost adresată notificarea (deși constată că aceasta nu ar fi "fost depusă în termenul legal" prevăzut de Legea nr. 10/2001) trimite pentru soluționarea unei cereri de revendicare (cu care nu era investită) la Comisia Municipiului Râmnicu V constituită conform Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 10/2000 (deși reține tardivitatea notificării) din referatul care a stat la baza deciziei reieșind că ar fi solicitat retrocedarea a 58.488,88 mp. teren situat în Municipiul Râmnicu V pct. (Dealul ) și aflat în administrarea Agenției Domeniilor Statului și exploatarea Râmnicu V, conform Legii nr. 247/2005 (ce modifică Legea nr. 10/2001).
Or, e clar, că în speță nu se putea (prin decizia respinsă ca tardivă notificarea în baza Legii nr. 10/2001 - modificată) pentru ca în baza aceleiași legii (modificată prin Legea nr. 247/2005) să se trimită altei entități Comisiei Râmnicu V constituită conform Legilor nr. 18/1991 și nr. 10/2000, cererea de revendicare a recurentei.
Așa fiind, prima instanță trebuie să soluționeze pe fond și nu pe excepție și să verifice toate aspectele sus arătate, soluția fiind dată numai pe baza Legii nr. 10/2001 așa cum fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Ca atare, motivele de apel așa cum au fost formulate sunt întemeiate.
Așa fiind, potrivit art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă va admite apelul, constatând că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru argumentele arătate, va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1730 din 18 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Agenția Domeniilor Statului - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la - Tribunalul București - Secția Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./27.05.2009
-5.-
Președinte:Toma Claudiu MariusJudecători:Toma Claudiu Marius, Prepeliță Gabriela Sorina
