Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 74/
Ședința publică din 7 aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta reclamantă, domiciliată în B,-, sect.1, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI,cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 671 din 22.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 4551/2006), având ca obiect contestație în temeiul Legii 10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 31 martie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Având nevoie de timp pentru a delibera, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 7 aprilie 2008 când, a dat următoarea soluție.
CURTEA
cererii de apel;
Reclamanta a contestat dispoziția nr.442/19.10.2006 emisă de Primarul Orașului în aplicarea Legii 10/2001.
Instanța de fond a constatat că prin dispoziția nr. 442/19.10.2006, emisă de Primarul Orașului, s-a respins solicitarea de restituire a imobilului situat în Sud,- - "", reținându-se că reclamanta nu a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită, făcându-se referire la referatul nr. 982/19.10.2001 al Direcției administrație publică locală din cadrul Consiliului Local al orașului, în care se reține că reclamanta nu a probat dreptul de proprietate.
În contestație reclamanta a justificat calitatea de succesor al defuncților și prin certificatul de calitate de moștenitor nr. 10/21.03.2003 eliberat de din B și sentința civilă nr. 6 din 12.03.1936 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția a-IV-a, în dosarul nr. 9810/1935 prin care s-a încuviințat adopția reclamantei de către defuncți. Însă, aceasta nu a făcut dovada dreptului de proprietate al defuncților asupra imobilului revendicat.
Este adevărat că odată cu documentația care a stat la baza deciziei contestate pârâtul a depus un certificat fiscal eliberat de circumscripția fiscală - nr. 2428/27.03.1996, în copie necertificată, în care se reține că numiții și au figurat în evidența fiscală la matricola nr. 1905 din anul 1945 cu un imobil compus din 601. teren și construcție, situat în str. -, orașul și că imobilul a fost naționalizat în baza Decr. 92/1950, figurând la poziția 619, anexa II.
Reclamanta nu a depus înscrisuri care să facă posibilă aplicarea art. 24 (1) din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care nu intră în competența organelor fiscale să ateste preluarea abuzivă a imobilului.
Pe de altă parte, acest certificat atestă deținerea imobilului în anul 1945. În condițiile în care se susține că ar fi preluat în anul 1950, iar documentele depuse de reclamantă vizează anul 1957, reclamanta nu a probat deținerea imobilului de către autorii săi în anul 1950, în condițiile în care între anul 1945 și anul 1950 autorii reclamantei puteau pierde proprietatea imobilului. Ori, disp.art. 22.1 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 impun ca actele juridice să ateste deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive.
Din înscrisurile depuse, nu rezultă data preluării și caracterul ei abuziv, iar dacă se acceptă anul 1950 indicat în certificatul fiscal, ca an al preluării, reclamanta nu face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului la data preluării, ci, potrivit aceluiași certificat, numai până în anul 1945.
Pentru considerentele de mai sus, Tribunalul Constanța prin decizia civilă nr. 671 din 22.03.2007 a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul Orașului.
Împotriva sentinței civile a tribunalului a declarat apel reclamanta criticând soluția ca fiind nelegală și netemeinică.
Astfel, greșit instanța de fond a respins contestația bazându-se pe prezumția probabilității, fără a analiza în raport de probe calitatea de persoană îndreptățită și valabilitatea titlului de proprietate.
Imobilul pretins, situat în localitatea,-, fostă str. -, fostă str. - -, a trecut în proprietatea statului în baza Decr. 92/1950 și a aparținut autorilor apelantei în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 2638/1939. Imobilul a fost deținut de autori până în anul 1950, când a fost preluat abuziv de către stat.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate, se rețin următoarele:
Autorii reclamantei apelante, și ( părinți) au fost proprietarii "" și a suprafeței de 601. teren, situat în ( fostă ) lotul E de pe- - adresă la care a și fost naționalizat bunul prin Decr. Nr. 92/1950 pe numele lui în loc de - poziția 511 anexa II la decret.
În dovedirea titlului de proprietate s-au depus înscrisuri provenind de la Arhivele Statului - filele 18-20 - iar preluarea în proprietatea statului și ulterior transmiterea către societatea de turism s-a făcut cu adrese emise de fosta Primărie a orașului, proces-verbal de predare-primire - poziția 2 "" - decizia nr. 718/26.10.1957 ( art. 1 lit.b) emisă de fostul S Regional C, anexa II la Decr. Nr. 92/1950 ( poziția 511) - filele 21- 25.
Raportul de expertiză tehnică întocmit de ing., a identificat imobilul așa cum a fost descris în titlul de proprietate și formează lotul E, fiind situat în Sud și aflat la intersecția- și str. -, fiind compus din 601. teren și două corpuri de casă. În corpul A locuiește fam. care, cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 124/24.06.1997 a cumpărat trei camere și hol, precum și 48.08. anexe, plus magazie etc, iar în corpul B locuiește cu chirie fam..
Verificând contractul de vânzare-cumpărare nr. 124 din 24.06.1997, încheiat între " 96" și și, se constată că în baza Legii 112/1995, s-au cumpărat trei camere de locuit, în suprafață de 62,35. și terenul aferent locuinței de 80.
Drept urmare, în conformitate cu disp.art. 20 al.1 din Legea 10/2001, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie națională sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale etc. vor fi restituite, în natură, prin decizie sau dispoziție, după caz, de persoana deținătoare.
În cazul în care în tot dau în parte - conf. art. 19 al. 1 corob. cu art. 27 al.3 din legea 10/2001 - imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinație de locuință, trecute în proprietatea statului, cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Pe cale de consecință, apelanta reclamantă și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită, a făcut proba dreptului de proprietate, iar bunul a fost identificat în baza raportului de expertiză tehnică - filele 53 - 57 dosar fond - iar față de fam. nu a constatat reaua credință în condițiile legii la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 124/1995 încheiat în baza Legii nr. 112/1995.
Față de considerentele de mai sus, potrivit art. 296 Cod pr. civilă, instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă apelată, va judeca și pe fond va admite contestația, va anula dispoziția nr. 442/19.10.2006 emisă de Primarul Orașului și va dispune restituirea în natură a imobilului compus din 521. teren plus construcția de pe teren neînstrăinată ( de 67,40.), iar pentru diferența de teren de 80. plus construcția vândută în baza legii nr. 112/1995, în suprafață de 62,35. ( de pe terenul de 80.) va obliga Primarul Orașului să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform art. 27 al.3 din legea 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
În baz art. 274 Cod pr. civilă, va obliga intimatul către apelantă la 702 lei ( onorariu de expertiză) și 2000 lei (onorariu avocat în apel) cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil formulat de apelanta reclamantă, domiciliată în B,-, sect.1, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL ORAȘULUI,cu sediul în Sud,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 671 din 22.03.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr- (nr. format vechi 4551/2006).
Schimbă în tot sentința apelată, judecă și pe fond admite contestația, anulează dispoziția nr. 442/19.10.2006 emisă de Primarul Orașului și dispune restituirea în natură a imobilului compus din 521. teren plus construcția de pe teren neînstrăinată ( 67,40.), iar pentru diferența de 80. teren plus construcția înstrăinată în suprafață de 62,35. obligă Primarul Orașului să emisă dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform art. 27 al.3 din Legea 10/2001.
Obligă intimatul către apelantă la 2702 lei ( onorariu expertiză și avocat) cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 aprilie 2008.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.
27.05.2008
Dact.gref.
4. ex./27.05.2008
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
