Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 74/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 74
Ședința publică de la 17 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 2: Cristina Văleanu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1990 din 30 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimatele Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelanții și, lipsă fiind reprezentanții intimatelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este la primul termen de judecată; declarat în termen, motivat; nu se solicită judecata în lipsă.
Avocat pentru recurenții și depune la dosar precizări la motivele de recurs formulate, cu duplicat spre comunicare.
Instanța constată că nu se impune comunicarea duplicatului precizărilor intimatelor Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța consideră recursul în stare de judecată și dă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurenții și având cuvântul, solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei la ribunalul Iași spre competentă soluționare, raportat la motivele de recurs și precizările depuse la termenul de astăzi.
La interpelarea instanței, avocat susține că Tribunalul Iași - Secția civilă este competentă să soluționeze cauza.
Declarându-se dezbaterile închise,după deliberare,
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 1990 din 30.XI.2009 pronunțată de Tribunalul Iașis -a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor B, în favoarea Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială și contencios Administrativ.
În pronunțarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că potrivit art. 1 alin.1 din nr.HG 361/2005 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică și care funcționează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Cum litigiul de față se situează printre cele care vizează procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, fiind îndreptat împotriva Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, s-a constatat că cererea reclamanților este de competența Curții de APEL IAȘI - Secția Comercială și Contencios administrativ în favoarea căreia s-a declinat competența de soluționare.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală deoarece dispozițiile Legii nr. 10/2001 instituie o competență specială în favoarea Tribunalului Iași, indiferent de categoria instituțională din care face parte Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Consideră că raportat la obiectul cauzei și natura sa competența de soluționare aparține tribunalului și nu curții de apel, sens în care solicită admiterea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea va constata că recursul formulat este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată sub nr- reclamanții-recurenți și au solicitat obligarea pârâților Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (ca urmare a completării acțiunii prin încheierea de ședință din 2.11.2009) la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și stabilirea cuantumului valorii de despăgubire pentru imobilul situat în I,-, -.B,.3,. 8.
Cauza acțiunii nu are ca obiect stabilirea calității de persoane îndreptățite a reclamanților în temeiul dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 10/2001 la restituirea imobilului situat în I,- preluat în mod abuziv atâta timp cât prin dispoziția nr. 100 din 26.01.2007 emisă de Primarul Municipiului I au fost propuse acestora despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilului preluat în mod abuziv, respectiv Titlul VII din Legea nr. 247/2005 întrucât le-a fost respinsă solicitarea privind restituirea în natură a imobilului motivat de faptul că apartamentul a fost vândut în baza Legii nr. 112/1995. Prin urmare, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001 pentru a alege competența materială în primă instanță a tribunalului-secția civilă deoarece litigiul de față nu se încadrează în categoria cauzelor la care textul sus enunțat face referire.
Or, raportat la obiectul acțiunii și la statutul de instituție publică a pârâtelor, Curtea consideră că cererea reclamanților trebuie examinată prin raportare la procedura instituită de dispozițiile art. 16 alin.2 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 coroborate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, act normativ care stabilește că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri- în speță determinarea cuantumului despăgubirilor și emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire - se poate adresa instanței de contencios administrativ în condițiile legii.
Drept urmare, Curtea constată că litigiul de față este generat de modul în care instituțiile publice pârâte prin forța publică cu care au fost instituite prin lege au înțeles să dea curs cererii reclamanților în vederea aducerii la îndeplinire a dispoziției nr. 100/26.01.2007 emisă de Primarul Municipiului I prin care acestora le-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii pentru imobilul preluat în mod abuziv de către stat. Cum raportul jurisdicțional dintre părți intră sub incidența dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ și nu cea a instanțelor de drept comun, urmează a se constata că în mod judicios instanța de fond în aplicarea dispozițiilor art. 158 Cod procedură civilă a declinat competența în soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel - Secția de Contencios Administrativ având în vedere și calitatea pârâților de autorități publice centrale de a rezolva reclamanților-recurenți cererea referitoare la un drept sau interes legitim.
Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă recursul formulat de reclamanții și să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 1990 din 30.XI.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
2 exemplare/17.03.2010
Tribunalul Iași:
Președinte:Viorica OlariuJudecători:Viorica Olariu, Cristina Văleanu, Valeria Cormanencu
