Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 21 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aștefănesei Petrina Manuela JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-au luat în examinare apelurile civile promovate de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală -P împotriva sentinței civile nr. 3/C din 08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru apelanta Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P N; avocat pentru intimatul, lipsă fiind acesta din urmă.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, în sensul că la dosar s-au depus motivele de apel d e către apelantul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, care au fost comunicate prin fax și prin poștă, după care:
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic pentru apelanta Direcția Pentru Agricultură și dezvoltare Rurală -P N, pune concluzii pentru admiterea apelului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței ca fiind netemeinică. Arată că intimatul prin notificare a solicitat acordarea de despăgubiri, notificare care a fost respinsă de apelantă. Consideră că acțiunea este lipsită de interes, întrucât notificarea a fost respinsă. Pentru o suprafață de teren intimatul a solicitat acordarea de despăgubiri bănești, însă nu a specificat concret cât reprezintă acea suprafață de teren. Notificarea a fost înaintată spre competentă soluționare Comisiei speciale fiind înregistrată pe rolul Ministerului Agriculturii. În cauză sunt mai mulți moștenitori care au formulat cereri și care au fost înaintate Comisiei speciale. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimat, solicită a se constata că motivele apelului Ministerului Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale B nu s-au depus în termen, deci nu mai pot face obiectul analizei instanței de apel. Față de apelul P N, solicită a fi respins ca nefondat. Intimatul a solicitat despăgubiri pentru 584. de sub sediul Direcției pentru Agricultură și dezvoltare Rurală -P N, însă nu s-a așteptat ca acestea să fie achitate în numerar de către deținător și nici să i se acorde în compensare alte bunuri ori servicii; decizia a fost criticată sub aspectul deficitar al formei și nu neapărat pe fondul său, prin urmare avea interes a formula contestația; mai mult nu s-a opus nicicând a împărți despăgubirile cu alți eventuali moștenitori, dar pentru aceasta notificarea sa trebuia să fie admisă și să i se constate îndreptățirea sa la despăgubiri. Cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic cu privire la apelul Ministerului Agriculturii, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 3/C/8.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-, s-a admis în parte contestația formulată în temeiul Legii 10/2001 de contestatorul în contradictoriu cu intimații Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală PNî mpotriva Deciziei nr. 137/2.07.2007 și, în consecință:
- s-a modificat art. 1 alin.1 din Decizia 137/2007 în sensul că în locul mențiunii " se respinge notificarea 289/2005 " s-a înscris mențiunea " admite cererea de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 584. teren pe care se află construit sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P N, situat în mun. P N, str. -, nr. 26 jud. N; - s-a înlăturat din al. 2 al art. 1 din decizia contestată, teza a II-a a frazei a II-a privind " alipirea notificării la dosarul deja format de ceilalți moștenitori ai aceluiași teren revendicat "; - s-a completat dispoziția contestată cu obligarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale de a înainta propunerea de acordare de despăgubiri pentru terenul menționat Comisiei centrale de acordare a acestora conform art. 16 al. 2 din Titlul VII din Legea 247/2005.
S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata de daune cominatorii.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Organul de conducere al unității deținătoare a terenului în suprafață de 584 mp ocupat de sediul DADR N, pentru care contestatorul a formulat, în temeiul Legii nr. 10/2001, o notificare prin care a solicitat în mod expres acordarea de despăgubiri, a pronunțat o soluție netemeinică, de respingere, în condițiile în care a constatat îndeplinite celelalte condiții de admisibilitate reglementate prin Legea nr. 10/2001 republicată, și dovedită pe deplin calitatea de persoană îndreptățită la restituiri a contestatorului.
În consecință, se impune modificarea art. 1 alin. 1 al deciziei nr. 137/02.07.2007 în sensul înscrierii în locul sintagmei "se respinge notificarea nr. 289/2005" a mențiunii admiterii cererii de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 584 mp teren pe care se află construit sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare P N, situat în municipiul P N, str. - -.
Nelegală este, de asemenea, și constatarea litispendenței prin decizia contestată, cu consecințele conexării - alipirii - cererii de acordare a despăgubirilor formulate de contestator la cererile formulate de ceilalți moștenitori ai aceluiași teren revendicat, atât sub aspectul lipsei identificării cu nume a acestora, dar și al identificării numărului dosarului trimis Comisiei centrale de acordare a despăgubirilor, la care s-a dispus, în mod incorect, "alipirea", cu atât mai mult cu cât acel dosar este posibil să fi fost soluționat.
Instanța a dispus, în ordinea de idei enunțată, completarea deciziei contestate emisă de intimatul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, în sensul de a dispune, în temeiul art. 16 alin. 2 din titlul VII al Legii nr. 24/2005, obligarea acestuia de a înainta propunerea de acordare a despăgubirilor pentru terenul menționat, Comisiei centrale de acordare a acestora.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimaților la plata daunelor cominatorii, aceasta este vădit neîntemeiată, în condițiile în care aceștia și-au îndeplinit obligația legală de a emite o decizie motivată ale cărei erori au fost îndreptate în consecință, prin modificările dispuse de instanță, considerent pentru care cererea dedusă judecății a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală N, apeluri înregistrate pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând soluția apelată, Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală PNa arătat că:
- nu se putea dispune admiterea notificării cu consecința acordării de despăgubiri întrucât suma cerută era aleatorie și nu putea fi determinată decât de Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor conf. disp. Legii 247/2005; - de asemenea, soluția dispusă de respingere a notificării s-a întemeiat pe disp. art. 24 alin. 1 din Legea 10/2001.
- s-a creat o situație favorabilă acestui contestator față de ceilalți moștenitori cărora li s-a respins notificarea cu propunere de înaintare a dosarului către Comisia pentru Stabilirea de Despăgubiri în vederea acordării de despăgubiri.
- este greșită înlăturarea alin.2 al art. 2 din decizie întrucât, fiind vorba de același teren, solicitarea tuturor moștenitorilor trebuie analizate împreună.
- acțiunea contestatorului este lipsită de interes - așa cum s-a invocat de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - în condițiile în care deja se propusese acordarea de despăgubiri.
În consecință a solicitat admiterea apelului,casareasentinței și în rejudecare menținerea deciziei 137/2007.
În ceea ce privește apelul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, motivarea sa a fost înaintată la 18.04.2008 ( fl. 25-31 ) cu solicitarea de a nu se dispune decăderea, conf. art. 287 alin.2 pr.civ, întrucât consilierul său juridic a fost în perioada 26.03.-9.04.2008 ( perioada în care cauza a fost la prima zi de înfățișare - 7.04.2008 ) în concediu medical conf. certificatelor înaintate în copie ( fl. 29-30 ).
Având în vedere dispozițiile art. 103 al.2 pr.civ și dovezile depuse instanța nu a dispus sancțiunea decăderii apelantei din dreptul de a depune motivele de apel, cu atât mai mult cu cât motivele s-au depus în termenul prev. de art. 103 alin.2 pr.civ.
Criticând hotărârea apelată, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat următoarele:
- nepronunțarea pe cele două excepții invocate, respectiv a lipsei calității sale procesual pasive și a lipsei de interes, fapt ce atrage casarea hotărârii întrucât i-a cauzat o vătămare a drepturilor procesuale.
- depășirea atribuțiilor puterii judecătorești prin modificarea deciziei contestate, apreciind că instanța de fond nu se putea substitui autorității administrative deținătoare, singura competentă a emite astfel de decizii.
- omiterea instanței de a constata că pentru suprafața de 374. se dispusese restituirea în natură de către Primăria P N, deci notificarea, vizând restituirea în natură a acestei suprafețe și despăgubiri pentru 860. a fost respinsă pentru prima suprafață și s-a înaintat Comisiei Centrale pentru despăgubiri pentru cea de-a doua.
Intimatul contestator, legal citat nu s-a prezentat personal, însă prin apărător a formulat concluzii de respingere a apelurilor ca nefondate, justificat de faptul că:
- motivele Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu s-au depus în termen, deci nu mai pot face obiectul analizei instanței de apel.
- a solicitat despăgubiri pentru 584. de sub sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P N, însă nu s-a așteptat ca acestea să fie achitate în numerar de către deținător și nici să i se acorde în compensare alte bunuri ori servicii; decizia a fost criticată sub aspectul deficitar al formei și nu neapărat pe fondul său, prin urmare avea interes a formula contestația; mai mult nu s-a opus nicicând a împărți despăgubirile cu alți eventuali moștenitori, dar pentru aceasta notificarea sa trebuia să fie admisă și să i se constate îndreptățirea sa la despăgubiri.
Examinând apelurile în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 295, 296.pr.civ. instanța constată că sunt nefondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Sub aspectul excepțiilor din apelul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se rețin următoarele:
- într-adevăr instanța de fond nu s-a pronunțat expres pe excepțiile invocate, respectiv lipsa calității procesual pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale și caracterul lipsit de interes al acțiunii, însă din soluția pronunțată pe fond se desprinde concluzia că implicit ambele excepții au fost respinse.
De altfel, această omisiune a instanței de fond, nu poate atrage reformarea hotărârii apelate - nefiind incidentă situația prev. de art. 297 alin.1 teza I pr.civ. -,prezenta instanță putând analiza temeinicia celor două excepții conf. disp. art. 292 alin.1 teza I cu ref. la art. 295 alin.1 teza I pr.civ.
În acest sens, referitor la lipsa de interes a contestatorului în promovarea și susținerea acțiunii ( susținută de ambele apelante ), se constată că acesta are interes legitim și actual în cauză pornind de la următoarele:
- atât timp cât dispozițiile deciziei contestate erau contradictorii - în sensul că și respingeau notificarea pentru acordare de despăgubiri pe motiv că suprafața de 860. pe care este amplasat sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală PNa fost transmisă în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pe durata existenței construcției prin HG728/1995, dar și propuneau transmiterea notificării la Comisia de Titlul VII al Legii 247/2005 și alipirea sa la un dosar deja existent - puneau contestatorul în situația incertă de a nu cunoaște unde va ajunge în mod real dosarul său, dacă i se vor mai acorda despăgubiri în condițiile respingerii notificării sale, dacă intermediarul căruia emitenta deținătoare i-a înaintat dosarul va fi sau nu de acord cu propunerea făcută;
- exercitarea dreptului său era condiționată de respectarea termenului prev. de art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, republ.cu modif. ( în varianta de la data emiterii deciziei );
- menționarea vagă a existenței unui alt dosar cu ceilalți moștenitori ai aceluiași teren revendicat,- fără indicarea numărului său, a stadiului în care se afla, a părților și a obiectului său concret - justificau temerea contestatorului că nu va fi considerat persoană îndreptățită doar urmare a " alipirii propuse".
- cuprinsul deciziei trebuia să fie clar și să nu lase loc la interpretări, astfel încât să pună contestatorul în situația de a relua anumite faze administrative ori chiar să promoveze noi acțiuni pentru atingerea finalității vizate încă de la început, respectiv acordarea de despăgubiri pentru imobilul aflat în situația imposibilității de restituire.
Sub aspectul lipsei calității procesual pasive a Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale se constată că excepția nu poate fi reținută întrucât:
- are calitatea de deținător de drept al terenului ce nu poate fi restituit - conf. HG728/1995 ( fl. 22 ) invocată de emitentul deciziei și necontestată de Minister - Direcția fiind doar deținător de fapt, iar legea 10/2001 nu face distincții în acest sens; de asemenea, fiind organ ierarhic superior celui emitent, contestatorul avea interes a nu i se aplica situația prev de art. 21.4 din HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001.
- mai mult, decizia contestată poartă ca antet titulatura Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale creând prezumția relativă - nerăsturnată până în prezent - că actul contestat emană și de la această instituție în calitatea sa anterior reținută; prezumția este întărită și de faptul că Direcția doar a propus Ministerului să transmită notificarea Comisiei Centrale pentru acordarea de despăgubiri, operațiune pe care Ministerul a făcut-o ( conform susținerilor sale și ale Direcției - fl. 21, 43 ); ori dacă nu ar fi intrat în competența sa acest fapt, nu ar fi făcut nici un demers în cadrul procedurii instituite de Legea 10/2001, republ. cu modif. iar dosarul s-ar fi înaintat Secretariatului Comisiei centrale din județ și nu direct Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor ( fl.43 fond ).
Prin prisma competenței instanței de a modifica dispozițiile emise în baza Legii 10/2001, se constată că apelantul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale este în eroare de drept;
Astfel, art. 26 alin.3) din Legea 10 /2001 republ. cu modif. prevede că:"Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
Prin urmare, instanța judecătorească este cea competentă a verifica legalitatea și temeinicia deciziei contestate și a dispune în consecință inclusiv pe fondul soluției; De altfel, în același sens s-a pronunțat într-un recurs în interesul legii și prin. XX/19.03.2007 ( "în aplicarea art. 26 al.3 din Legea 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere (---), ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificare ").
A accepta ideea că instanța, constatând că decizia este nelegală, poate doar să trimită cauza spre o nouă analiză unității emitente, semnifică nu numai o încălcare a dreptului de acces la o instanță ( art. 6 CEDO ), ci și o prelungire nejustificată a procedurii speciale prev. de Legea 10/2001 - în condițiile în care toate actele normative ce au modificat-o nu au urmărit decât imprimarea unei celerități tot mai mari acestei proceduri.
II. Pe fondul cauzei - supus analizei în ambele apeluri - se reține că prin notificare ( fl. 10 ) contestatorul a solicitat despăgubiri pentru terenul din P-N, str. -, nr. 26, jud. N, situat sub sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală PNr espingând notificarea, entitatea emitentă nu și-a întemeiat soluția pe neindicarea concretă a suprafeței de teren pentru care s-au solicitat despăgubiri ori pe caracterul aleatoriu al sumei indicate drept despăgubire și pe necompetența sa în a acorda aceste despăgubiri - apărări pe care le-a făcut în instanță.
Din contră, s-a arătat că se cunoaște suprafața vizată de notificare, motivându-se că suprafața de 860. este ocupată de sediul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală P N, fiind transmis pe durata existenței construcției din administrarea Consiliului local P-N în administrarea Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale;
Cum nici notificatorul nu ceruse acest teren în natură, deținătorul său trebuia să-i admită notificarea și, constatând că se găsește în situația prev. de art. ART. 26 al. 1 din Legea 10/2001 republ. cu modif. ( conf. căruia "Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut laart. 25alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"), să înainteze propunerea de despăgubiri Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe ( art. 16 din Titlul VII al Legii 247/2005 ).
De menționat că în cauză contestatorul nu a criticat nici faptul că nu i s-a admis suma indicată drept despăgubiri, nici mențiunea vizând suprafața de 374. și nici nu a cerut ca pârâtele să fie obligate a-i achita această sumă în numerar; a cerut doar să se respecte procedura instituită de Legea 247/2005 și să beneficieze de o decizie clară și neinterpretabilă.
Sub aspectul mențiunii alipirii dosarului la un alt dosar privind alți moștenitori, deși aparent nu este nelegală, ea nu-și are locul în decizia contestatorului în forma inserată - fără număr de dosar, fără indicarea terenului vizat, a măsurilor reparatorii solicitate și, eventual, acceptate, a titularilor notificării respective; cel mult, puteau fi inserate în adresa de înaintare a dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale, singurul competent a aprecia, după centralizare, dacă se impune sau nu soluționarea unitară a pretențiilor notificatorilor.
Mai este de menționat și faptul că litigiul se poartă nu pe fondul deciziei, ci doar pe forma acesteia, pentru asigurarea acurateții sale și înlăturarea oricăror interpretări ce ar putea genera noi litigii ( Comisia Centrală nefiind competentă a mai analiza notificările respinse de acordare de despăgubiri, ci doar a centraliza propunerile de despăgubiri și a le înainta evaluatorului conf. art. 16 al. 5 Titlul VII din Legea 247/2005 ).
Față de toate cele anterior reținute, ambele apeluri urmează a fi respinse ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 274.pr.civ. precum și cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată în apel reprezentând onorariu avocat - dovedit cu chitanța -/21.04.2008 - cererea va fi admisă, iar apelanții obligați în solidar la plata lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile civile promovate de pârâții Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B și Direcția Pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală -P împotriva sentinței civile nr. 3/C din 08.01.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Obligă apelanții pârâți să plătească în solidar intimatului reclamant 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorar avocat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 21.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.
red./ 24.04.2008
tehnred.BC/ 5 ex/24.04.2008
Președinte:Aștefănesei Petrina ManuelaJudecători:Aștefănesei Petrina Manuela, Pîrjol Năstase Doru
