Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 75/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Paula Păun
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamantul domiciliat în S, str. -,. 4,. B,.2,. 8, jud. O împotriva sentinței civile nr. 1106 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S și intervenientul domiciliat în C, str. - C-, nr. 10,. 48,.1,. 4,. 15, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru apelantul reclamant și consilier juridic pentru intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, lipsind intimatul intervenient.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea întâmpinării formulate de intimata pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, inclusiv exemplar pentru comunicare, după care;
Se comunică un exemplar al întâmpinării apărătorului apelantului reclamant, care nu solicită acordarea unui termen pentru aoo bserva.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului de față.
Avocat, pentru apelantul reclamant, susține că instanța de fond nu a respectat dispozițiile de casare, în sensul că deși s-a menționat expres faptul că se va stabili în principal dacă există identitate între cele două imobile solicitate de părți pa baza înscrisurilor și numai ulterior, dacă este absolut necesar, se va efectua o expertiză.
A arătat că instanța de fond a admis în principal efectuarea unei expertize de specialitate apreciind că numai pe baza acestei probe s-ar putea stabili dacă există sau nu identitate între cele două imobile, nerespectând astfel indicațiile instanței de apel. Pe baza suplimentului de expertiză s-a stabilit că terenul situat în- se circumscrie acelorași vecinătăți ca și terenul de 1200 mp situat în str. -, nr. 47, terenuri care nu sunt individualizate prin vecinătăți, neputându-se stabili astfel amplasamentul acestora.
A apreciat că suprafețele de 91 mp, 22,5 mp și 36,75 mp, suprafețe pe care expertul le-a indicat că sunt libere de investiții, pot fi restituite în natură.
De asemenea a susținut că instanța de fond trebuia să admite obiecțiunile formulate de reclamant în sensul că nu este vorba de unul și același imobil.
A criticat sentința instanței de fond și sub aspectul că nu s-a motivat în niciun fel de ce nu ar putea fi restituite în natură suprafețele libere de investiții menționate în raportul de expertiză.
În raport de cele susținute solicită, în principal, admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, motivat de faptul că nu au fost respectat indicațiile instanței de control judiciar, în subsidiar, admiterea apelului, anularea sentinței și reținerea cauzei spre rejudecare iar pe fond să se constate că poate fi restituită în natură suprafața de teren de 151 mp, individualizată prin cele 3 loturi menționate în raportul de expertiză.
Reprezentantul intimatei pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S arată că au fost comparate planurile cadastrale ale terenului proprietatea solicitantului la data preluării-1950- cu cele din prezent, reieșind că terenul solicitat este ocupat în totalitate de investiții publice.
Cu privire la suprafața de teren de 151 mp individualizată în raportul de expertiză prin cele 3 loturi, arată că reprezintă o parcare betonată și spații verzi aferente zonelor de locuit, și nu poate fi restituită în natură.
Pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința nr.432 din 29 mai 2006, pronunțată în dosar nr.9/C/2006, Tribunalul Olta respins ca neîntemeiate contestația formulată de contestatorul, în temeiul Legii nr.10/2001, împotriva Dispoziției nr.3720 din 29 noiembrie 2005 Primarului Mun. S, precum și cererea de intervenție formulată de interv. prin procurist.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că nu există posibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 1200 mp. teren, măsurile reparatorii prin echivalent acordate prin dispoziția contestată fiind conforme prev.art.24 alin.1 din Lg.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorul și intervenientul, iar prin decizia civilă nr.862/2006, Curtea de Apel Craiovaa admis apelurile, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul O l
S-a reținut prin decizia Curții de Apel Craiova, în esență, că acțiunea reclamantului se referă la un imobil situat în - nr.47, fost-, iar în cererea de intervenție se face referire la imobilul situat în - nr.43, fost - nr.43, imobile ce ar fi identice conform sentinței nr.727/2006 a Tribunalului O l t, astfel încât se impun verificări de fapt, în principal cu privire la identitatea imobilelor. De asemenea, s-a apreciat că prima instanță nu a procedat la verificarea fondului și nu a avut în vedere sentința nr.727/2006 a Tribunalului O l t, impunându-se administrarea de noi probe pentru justa soluționare a cauzei.
În rejudecare, prin decizia nr.1106 din 14 noiembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Olta respins ca neîntemeiate atât contestația cât și cererea de intervenție.
Pentru a se pronunța astfel, în baza probelor administrate în cauză, între care și expertiză, Tribunalul a reținut în esență următoarele:
Contestatorul a contestat Dispoziția nr.3720/2005 emisă de primarul Mun. S, prin care s-au propus măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în S, str.- nr.47, compus din teren în suprafață de 1200 mp. și construcțiile demolate, cu motivarea că terenul nu este ocupat de investiții, existând posibilitatea restituirii în natură.
Intervenientul a depus o cerere de intervenție în interes propriu, precizând că o parte din imobilul solicitat de reclamant este proprietatea sa, acesta formulând cerere de retrocedare, soluționată în mod definitiv prin nr.727/2006 a Tribunalului O l
S-a reținut prin această sentință că este proprietar pe 4 camere și din terenul aferent, situat în B-dul - (fost -), nr.43, imobil pe3 care acesta l-a cumpărat de la în anul 1947, fiica autorului - imobilul fiind donat de acesta fiicei sale în anul 1943.
Din suplimentul la raportul de expertiză întocmit în cauză de exp., rezultă că în fapt terenul situat în- se circumscrie acelorași vecinătăți ca și terenul de 1200 mp. situat în - nr.47. Față de ansamblul probator al dosarului, s-a reținut identitatea între cele două imobile.
În ceea ce privește cererea de restituire în natură a terenului, instanța a motivat că aceasta este nefondată, întrucât terenul este ocupat de Biblioteca Județeană, un complex comercial, un bloc de locuințe, teren cu destinație de parcare și 2 terenuri în jurul blocului, de câte 22 și respectiv 36 mp.
Ca atare, nefiind vorba de teren liber în sensul dispozițiilor Legii 10/2001, acesta nu poate fi restituit în natură, contestatorul fiind îndreptățit la despăgubiri, cum s-a stabilit de altfel prin dispoziția contestată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel contestatorul, invocând în esență următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie: instanța de rejudecare nu a respectat întocmai dispozițiile instanței de control judiciar în ceea ce privește probele ce trebuie administrate pentru a se verifica identitatea între cele două imobile solicitate de părți, respectiv reclamantul și intervenientul, cu referire la acte și expertiză, așa încât nu s-a stabilit în mod cert identitatea între cele două imobile; în mod greșit nu s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 151 mp. individualizat prin cele 3 loturi menționate în raportul de expertiză, reprezentând spații verzi și teren cu destinație de parcare și nici nu s-a motivat sub acest aspect.
Intimata Primăria Mun. Sad epus întâmpinare, motivând în esență că sentința atacată este legală și temeinică, s-a reținut în mod corect identitatea celor două imobile, iar restituirea în natură a terenului nu este posibilă, pe teren existând amenajări de utilitate publică.
Apelul se va respinge pentru următoarele considerente:
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de prev.art.295 alin.1 pr.civ. se constată că în cauză nu există motive de nelegalitate sau netemeinicie a sentinței apelate.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de apel, criticile sunt neîntemeiate, întrucât instanța de rejudecare s-a conformat îndrumărilor instanței de control judiciar, administrând probele legale, verosimile, pertinente și concludente, pentru identificarea și individualizarea imobilului în litigiu, și respectiv pentru a se stabili dacă există identitate între cele două imobile, solicitate de contestator și intervenient.
Prin decizia Curții de Apel Craiova, de trimitere a cauzei spre rejudecare, s-au dat îndrumări tribunalului, în esență, de a se administra toate probele necesare în vederea lămuririi pe deplin a situației de fapt și de drept și de a se pronunța și pe fondul cererilor.
În considerarea îndrumărilor date de instanța de control judiciar, instanța de rejudecare, prin încheierea din 14 febr.2006 a încuviințat proba cu acte, cu referire în principal la nomenclatorul stradal, pentru a se verifica dacă există identitate între cele două imobile - ce fac obiectul contestației și respectiv al cererii de intervenție - iar prin încheierea din 16 mai 2007 și proba testimonială.
Constatând însă ca neconcludente probele administrate, în ședința de judecată din 13 iunie 2007, din oficiu, instanța a pus în discuția părților efectuarea unei expertize (probă însușită de părți), lucrarea fiind efectuată de exp. - expert tehnic în specialitatea topografie - geodezie-cadastru.
Raportul de expertiză s-a întocmit în urma prezentării expertului împreună cu contestatorul și reprezentantul primăriei, la terenul în litigiu, și a consultării actelor dosarului, precum și a planului cadastral aflat în arhiva Primăriei
După observarea raportului de expertiză, instanța, constatând că nu s-a răspuns la toate obiectivele stabilite, prin încheierea din 26 sept.2007 a dispus completarea raportului de expertiză de către expert, suplimentul la raport fiind întocmit și depus la dosar.
Prin raportul de expertiză astfel cum a fost completat, expertul a concluzionat în mod cert, în sensul că există identitate între cele două imobile, respectiv imobilul situat în S,- este unul și același cu imobilul situat în S, str. - nr.47 (fila 56 dosar fond rejudecare).
Față de concluziile neechivoce ale expertului sub acest aspect, în mod corect instanța a respins obiecțiunile formulate de contestator, în sensul că din raportul de expertiză nu ar rezulta că ar fi vorba de unul și același teren solicitat de reclamant și intervenient.
Ca atare, toate susținerile apelantului contestator privind nerespectarea îndrumărilor deciziei instanței de control judiciar în administrarea probatoriilor de către instanța de rejudecare și neclarificarea situației de fapt a imobilului în litigiu, sunt nefondate.
În ceea ce privește ce-a de-a doua critică adusă sentinței, cu referire la nerestituirea în natură a suprafeței de teren de 151 mp. este de menționat în primul rând poziția contradictorie a contestatorului care, pe de o parte, susține că nu a fost corect individualizat imobilul în litigiu, iar pe de altă parte solicită atribuirea în natură a terenului liber de construcții, astfel cum a fost individualizat de expert.
Terenul solicitat în natură de contestator, în suprafață de 151 mp. conform expertizei, se compune din: lotul A - 91 mp.teren ce constituie parcare între Str.- și Complexul Comercial; lotul B - 22,50 mp. teren ce constituie spațiu situat în spatele blocului de locuințe nr.1 din Str.-; lotul C - 36,75 mp. teren, ce constituie spațiu, situat în fața blocului de locuințe nr.1, din Str.-.
Restul de teren de 1049,75 mp. din cei 1200 mp. teren (ce a făcut obiectul notificării și respectiv al dispoziției contestate), este ocupat de următoarele investiții publice: Biblioteca Județeană, Complexul Comercial SC, Str.- și blocul de locuințe nr.1 din Str.-.
Din configurația terenului în litigiu, a construcțiilor existente pe teren și suprafețelor libere de construcții (solicitate de contestator a fi restituite în natură), rezultă că acestea sunt destinate tocmai utilizării normale a construcțiilor, nefiind vorba de spații de teren excedentare, de sine stătătoare, care nu au nici o legătură cu construcțiile edificate pe teren, și care, în această ipoteză, ar putea face obiectul restituirii în natură.
În speță, este vorba de suprafețele de teren de 22,50 mp. și respectiv 36,75 mp. situate în spatele și fața blocului de locuințe - care, atât prin întindere cât și poziționare, constituie zona de protecție a blocului și spații destinate unei normale folosiri a acestuia - precum și suprafața de 91 mp. teren cu destinație de parcare, utilizat în principal de persoanele care au acces la construcțiile edificate pe teren, așa încât, și acest spațiu asigură o normală folosință a construcțiilor respective, fiind de utilitate publică.
În consecință, terenul în suprafață de 151 mp. face parte din categoria de terenuri afectate servituților legale sau altor amenajări de utilitate publică, prevăzute de art.10 alin.2 din lg.10/2001, care nu sunt supuse restituirii în natură, ci măsurilor reparatorii prin echivalent, cum de altfel s-a dispus prin dispoziția supusă contestației.
Ca atare, sentința apelată este legală și temeinică și sub acest aspect.
Față de considerentele expuse, în baza art.296 pr.civ. se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul domiciliat în S, str. -,. 4,. B,.2,. 8, jud. O împotriva sentinței civile nr. 1106 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S și intimatul intervenient, domiciliat în C, str. - C-, nr. 10,. 48,.1,. 4,. 15, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 februarie 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
26.02.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Paula Păun
