Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 76/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. în format vechi 111/C/2004)
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/
Ședința publică din 09 aprilie 2006
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - - -
S-a luat in examinarecererea de repunere pe rol a cauzei, câtși apelul civilformulat de apelantele reclamante și -, domiciliate în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1301, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 octombrie 2003, în dosarul civil nr. 3390/2001, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în Nord,-, județul C, având ca obiect contestație la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru apelantele reclamante, avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 48257 din 26 martie 2008, pe care o depune la fila 83 dosar, lipsind intimata pârâtă
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că prin încheierea de ședință din data de 29 martie 2004, cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 cpt.1 Cod procedură civilă; prin încheierea de ședință din 04 iulie 2007 a fost respinsă sesizarea de perimare și a fost menținută cauza în poziția de suspendat.
Instanța acordă apărătorului apelantelor reclamante cuvântul asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Apărătorul apelantelor reclamante solicită repunerea pe rol a cauzei și fixarea unui termen de judecată în vederea judecării pe fond a apelului, având în vedere că dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, în raport de care cauza a fost suspendată conform art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, a fost soluționat, iar la dosar a fost depusă, în copie (filele 76-78), sentința civilă nr. 35/CA din 14 ianuarie 2008 a Curții de APEL CONSTANȚA, Secția Comercială și de contencios Administrativ, definitivă și nerecurată.
Arată că prin această hotărâre - sentința civilă nr. 35/CA/2008, au fost respinse ca nefondate capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității parțiale a nr. 154/1991 în ceea ce privește lotul nr. 559 și constatarea nulității actului de înstrăinare a lotului respectiv, reținându-se motivarea de la pct.8 și 9 din concluziile pe care le depune astăzi la dosar (filele 85-87).
Precizează că a rămas în discuție primul capăt de cerere din acțiunea înregistrată la 16 august 2002, cel privind constatarea lipsei titlului de proprietate pentru Orașul și Consiliul Local al Orașului, cerere care a fost disjunsă, după cum recomanda decizia instanței supreme, și declinată în favoarea instanței de drept comun sesizate - Judecătoria Constanța.
Învederează că are cunoștință despre faptul că ar fi înstrăinat construcțiile în litigiu către un terț.
Instanța,deliberând,încuviințează cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de apelantele reclamante prin apărător; repune cauza pe rol, având în vedere că nu mai subzistă motivul pentru care cauza a fost suspendată conform art. 244 pct.1 Cod procedură civilă, depunându-se la dosar hotărârea pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CONSTANȚA, Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Totodată,fixează termenpentru judecarea pe fond a apelului, astăzi - 09 aprilie 2008.
Instanța pune în discuție nerespectarea principiului contradictorialității și al apărării, cât și aspectul că instanța s-ar fi pronunțat asupra unor alte aspecte decât a celor care au făcut obiectul dezbaterilor - probleme care au fost invocate de apărătorul apelantelor reclamante.
Apărătorul apelantelor reclamante se referă la punctul nr. 12 menționat în concluziile scrise depuse la dosar și arată că instanța s-a pronunțat pe o excepție ridicată din oficiu și nepusă în discuția părților; se referă la interpretarea dată unei clauze din contractul de vânzare-cumpărare al unuia dintre antecesorii autorului lor comun - pact comisoriu ca justificând preluarea neabuzivă la stat.
Consideră că trebuie să se analizeze dacă o preluare după 06 martie 1945 de către statul comunist, nejustificată prin nimic la acea dată, îndreptățește Tribunalul să o justifice ca pe un temei care nu a fost invocat de partea adversă.
Judecătorul trebuia să pună această chestiune în discuția părților și să analizeze dacă, într-adevăr preluarea a avut la bază aplicarea strictă a clauzei privind pactul comisoriu sau ea s-a făcut pentru impunerea politicii statului totalitar.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății pe fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.1301/31 octombrie 2003 reclamantele și au solicitat în contradictoriu cu pârâta - anularea deciziei nr.389/23.07.2001 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului - teren în suprafață de 513 situat în Nord - incinta Complexului Dunăre-Marea Neagră, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele fostei proprietare, decedată la 06.04.1973, care a dobândit terenul prin actul dotal autentificat sub nr.3222/1934 de la părintii săi, și G. Acestia cumpăraseră terenul - lot 559 cu actul de vânzare-cumpărare transcris la nr.2594/1929 la Grefa Tribunalului Constanța.
Au sustinut reclamantele că statul a preluat acest teren în fapt și nu detine nici un titlu de proprietate, aspect cunoscut de către pârâta care a fost parte în procesul de revendicare ce a făcut obiectul dosarului nr.5127/1997 al Judecătoriei Constanța, în prezent suspendat în fața Curții de APEL CONSTANȚA.
Pârâta nu poate invoca în apărarea sa buna credință la momentul privatizării și nici faptul că statul are titlu valabil. Întrucât pentru teren statul nu are titlu, iar terenul este doar partial ocupat cu construcția unor căsuțe demontabile, reclamantele au solicitat restituirea terenului în natură.
În dovedirea cererii reclamantele s-au folosit de proba cu înscrisuri depunând la dosarul cauzei în copie: decizia nr.389/23.07.2001 emisă de pârâtă, notificarea nr.485/18.06.2001, certificatele de moștenitor nr.447/1973, nr.1517/1989, nr.2088/1994 și nr.5/1997, actul dotal nr.3222/1934, actul de vânzare-cumpărare nr.2594/1929, încheierea de suspendare din 12.02.2001 a Curtii de Apel Constanta și expertiză tehnică topografică.
Prin sentința civilă nr.1301/31.10.2003 Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată contestația reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a retinut, în esență, că reclamantii nu au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra imobilului notificat, întrucât contractul de vânzare-cumpărare nr.38338/1928 prin care autorul lor Gh. a cumpărat terenul în litigiu cuprindea un pact comisoriu de gr.IV - cumpărătorul obligându-se să construiască într-un termen de 4 ani de la data punerii în posesie, sub sancțiunea rezilierii contractului de vânzare-cumpărare de plin drept, fără notificare și fără altă formalitate de punere în întârziere.
Întrucât autorii reclamantilor nu au construit în termenul stipulat, bunul a reintrat în patrimoniul statului, iar în prezent este afectat de construcții cu caracter definitiv care apartin pârâtei, situație în care a apreciat prima instantă că preluarea terenului de către stat nu s-a făcut abuziv.
Împotriva acestei sentinte, în termen legal au declarat apel reclamantele și care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
1.Instanța de fond nu avea abilitatea de a constata intervenită rezolutiunea de față, fără a fi învestită cu judecarea acestei pricini, iar pe de altă parte pactul comisoriu de gradul IV nu poate fi invocat decât de partea cocontractantă și nu de o terță persoană, în termenul de prescripție prevăzut de lege, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat niciodată.
2.Instanța de fond a depășit cadrul procesual stabilit prin cererea introductivă, pronunțându-se asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Prima instanță nu a fost învestită cu o acțiune în revendicare, pentru a putea pune în discuție existenta sau nu a unui drept de proprietate al autoarei reclamantilor, ci cu o actiune în anularea dispoziției nr.389/23.07.2001 emisă de Primarul Orasului, în temeiul Legii nr.10/2001, situație în care avea obligația să se limiteze a analiza cererea și probele în limitele contestatiei formulate de reclamanti și în raport de recunoașterile pe care unitatea detinătoare le-a făcut, Ori, în decizia atacată, unitatea detinătoare nu a contestat niciodată calitatea de persoană îndreptățită a reclamantilor, ci a retinut că bunul nu e restituibil în natură, fiind ocupat de construcții, situație în care măsurile reparatorii în echivalent vor putea fi acordate de
Pârâta nu a prezentat nici un titlu cu privire la terenul în litigiu și nici nu dovedit că toate construcțiile existente pe teren au fost realizate în baza unor autorizații de construcție, situație în care deveneau incidente în speță dispozițiile art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Pe parcursul solutionării apelului, la termenul de judecată din 22 martie 2004, reprezentantul al intimatei SA Nord a învederat instantei că pe rolul Judecătoriei Constanța se află înregistrat dosarul civil nr.14153/2002 având ca obiect anularea actelor de înstrăinare efectuate cu privire la terenul în litigiu, actiune promovată de reclamanti în temeiul art.46 din Legea nr.10/2001.
În baza art.244 pct.1 Cod pr.civilă, instanța a dispus suspendarea judecătii apelului.
La data de 10 martie 2008, apelantele reclamantei și au solicitat repunerea pe rol a cauzei și continuarea judecătii, întrucât cauzele care au determinat suspendarea conform art.244 pct.1 Cod pr.civilă au încetat, urmare a pronunțării decizia civile nr.35/ CA/ 14.01.2008 a Curtii de APEL CONSTANȚA.
Constatând încetate cauzele care au determinat suspendarea judecării apelului, instanța a dispus repunerea pe rol a apelului și continuarea judecătii.
Pe parcursul solutionării apelului intimata-pârâtă s-a reorganizat devenind Marea Neagră
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile reclamantilor se constată că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
1.Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr.10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimate în contextul profund reparatoriu, este de precizat că, prin acest act normativ, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile săvârșite de stat.
Conform dispozițiilor art.3 și 4 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau după caz, prin echivalent persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Reclamantii s-au legitimat ca moștenitori ai defunctului, decedată la 6.04.1973, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.447/1973, nr.1517/1988, nr.2088/1994 și nr.5/1997, autoarea lor fiind proprietara terenului în suprafață de 513 identificat cu lotul nr.559, teren situat în Nord, în baza actului dotal autentificat sub nr.3222/1934 întocmit de părinții săi și G.
Prin actul de vânzare-cumpărare nr.2594/1929 Gac umpărat de la Spitalelor Civile din B lotul nr.559, în suprafață de 513 din localitatea, actul de vânzare-cumpărare fiind încheiat în condițiile speciale ale Spitalelor Civile B pentru vânzări de loturi în. Conform clauzelor contractuale, cumpărătorul se obligă să clădească într-o perioadă de 4 ani de la data punerii în posesie, sub sancțiunea rezilierii de drept, fără nici o pretentiune din partea cumpărătorului; lotul de teren reintrând liber de sarcini în proprietatea vânzătoarei.
În solutionarea acestei cauze, Tribunalul Constanțaa încălcat principiile contradictorialității și egalității armelor părtilor în procesul civil, procedura desfășurată în fața acestei instante nerăspunzând exigentelor art.6 din Conventie.
Curtea Europeană a retinut constant că "sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influenteze solutionarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părti (CEDO, -Mateos contra Spaniei, hotărârea din 23 iunie 1993, seria A nr.262).
Pentru a asigura respectarea acestei cerinte, judecătorul va fi obligat să pună în discuția părtilor toate chestiunile de care depinde solutionarea cauzei, iar în cazul în care în cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri sau expertize, judecătorul are obligatia de a asigura părtilor din proces posibilitatea să se familiarizeze cu probele de la dosarul cauzei.
Conform principiului egalității armelor, trebuie acordat ambelor părti un drept comparabil de acces la dosarul cauzei (CEDO, Bendenoun contra Frantei, hotărârea din 24.01.1994, seria A, nr.284).
În speță se retine că după administrarea probatoriilor cu înscrisuri și expertiza imobiliară cu ocazia cuvântului în fond, părtile au pus concluzii exclusiv cu privire la posibilitatea restituirii în natură a terenului notificat și cu privire la caracterul neautorizat al constructiilor edificate pe teren, iar instanța de judecată, în considerentele hotărârii a analizat exclusiv calitatea reclamantilor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii conform Legii nr.10/2001, retinând că reclamantii nu pot beneficia de prevederile acestei legi întrucât nu sunt proprietarii imobilului, contractul de vânzare-cumpărare fiind reziliat de plin drept.
Se retine că problema rezilierii contractului de vânzare-cumpărare nr.2594/1929 încheiat între autorii reclamantilor G și în calitate de cumpărători și Spitalelor Civile B în calitate de vânzătoare nu a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii, cu ocazia cuvântului în fond, la data de 24 octombrie 2003, pârâta solicitând respingerea contestației motivat de faptul că terenul notificat este ocupat,iar detinerea terenului de către pârâtă este legală, bunul fiind transmis prin nr.54/1995 a fostului Nord autoarea sa (fila 184), pentru construirea unor căsute pentru turisti.
Instanța de fond a retinut în mod gresit că reclamantii nu se legitimează ca persoane îndreptățite la restituirea bunului notificat, în natură sau prin echivalent, întrucât autorii lor au pierdut dreptul de proprietate asupra terenului urmare a rezilierii de drept a contractului de vânzare-cumpărare pentru neexecutarea obligatiei de a construi într-un termen de 4 ani de la data punerii în posesia terenului.
Pactul comisoriu înserat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1929 la art.13, care contine clauza potrivit căruia vânzarea se desființează fără somatie, judecata sau punerea în întârziere și fără nici o pretentiune din partea cumpărătorului, în cazul în care cumpărătorul nu construieste într-un termen de 4 ani de la data punerii în posesie asupra terenului vândut este, după termenii folositi, un pact comisoriu de gradul IV, care are drept efect desființarea necondiționată a contractului după expirarea termenului stipulat în act.
În privința momentului în care are loc desființarea contractului în cuprinsul căruia a fost înserat un pact comisoriu expres de gr.IV, se retine că desființarea nu se produce numai ca efect al unei împrejurări obiective - neexecutarea obligațiilor unei părti dar și ca efect al manifestării vointei creditorului de a face efectivă această sanctiune.
În cauză se retine că nu s-a făcut dovada manifestării de voință a creditorului-vânzătoare Spitalelor Civile B de a pune capăt contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a neexecutării obligatiei asumate de cumpărător de a construi pe teren într-un termen de 4 ani, și mai mult după împlinirea termenului de 5ani prevăzut de art.3 din contract, care reglementa o clauză de inalienabilitate a terenului timp de 5 ani de la cumpărare, cumpărătorul a donat acest bun fiicei sale cu ocazia căsătoriei acesteia cu ing. (filele 11 și 11 A din nr.3390/ al Tribunalului Constanta, în baza actului dotal nr.3222/6.02.1934, actul fiind perfectat fără nici o opoziție din partea creditoarei Spitalelor Civile
Față de aceste considerente se retine că în mod gresit prima instantă a retinut că reclamantii nu au calitatea de persoane îndreptățite conform art.3 din Legea nr.10/2001, pentru a solicita restituirea în natură sau despăgubiri pentru terenul în litigiu, ce a făcut obiectul notificării nr.484/18.06.2005 (fila 5).
2.Conform dispozițiilor art.129 ultimul alineat Cod pr.civilă, instantei de judecată îi revine obligatia de a se pronunța în limitele învestirii, cu privire la părtile și obiectul dedus judecătii, analiza cererii reclamantului urmând a fi făcută în limitele contestației și în raport cu recunoașterile pe care unitatea detinătoare le-a făcut prin decizia contestată.
Se retine că reclamantul a supus controlului judiciar dispoziția nr.389/07.2001 emisă de SA prin care s-a respins cererea sa de restituire în natură a terenului în suprafață de 513 situat în orasul Nord și prin care i s-a propus acordarea unor despăgubiri de către
Pârâtul nu a contestat calitatea reclamantului de persoană îndreptătită la restituirea imobilului notificat prin echivalent, situație în care în mod gresit prima instantă s-a preocupat exclusiv de acest aspect, care nu a făcut obiectul unor dezbateri contradictorii și a omis să cerceteze temeinicia cererii reclamantului de restituire a bunului în natură, iar nu prin echivalent.
În procesul de solutionare a notificării depuse de persoanele îndreptățite, Legea nr.10/2001 - art.1 alin.(1), art.7 și art.9 - impune respectarea principiului prevalentei restituirii în natură a imobilelor ce fac obiectul notificării și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă sau este expres înlăturată de la aplicare, se va proceda la acordarea celorlalte.
Deși reclamantul a supus controlului judiciar legalitatea deciziei mai sus arătate, sub aspectul respingerii cererii de restituire în natură a terenului, instanța nu a analizat sustinerile și apărările părtilor, sub acest aspect hotărârea pronunțată nerăspunzând exigentelor art.6 din
Conform jurisprudentei CEDO, notiunea de proces echitabil presupune că o instantă internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea,să fi examinat totuși în mod real problemele esentiale care i-au fost supuse și, fără a cere un raspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligatie presupune totuși, ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru solutionarea procedurii în cauză (Hotărârea în cauza Albina împotriva României din 28 aprilie 2005, Cauza Vlasia împotriva României, hotărâre din 8 iunie 2006).
Constatându-se că prima instantă a solutionat procesul fără a intra în cercetarea fondului contestației reclamantului, iar prin hotărârea apelată nu s-a dat un răspuns explicit și specific reclamantului în legătură cu temeinicia pretentiei sale de restituire în natură a terenului în suprafață de 513,în baza art.297 Cod pr.civilă se va admite apelul reclamantului, se va desființa hotărârea apelată, cauza fiind trimisă spre rejudecare Tribunalului Constanta, în limitele învestirii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a retinut constant în jurisprudenta sa, că dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv decât dacă cererile și observatiile părtilor sunt cu adevărat"studiate" adică examinate de către tribunalul sesizat. Art.6 din CEDO implică în sarcina instantei obligatia de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și ofertelor de dovezi ale părtilor.
În condițiile în care cererea reclamantilor a fost respinsă ca nefondată,iar din considerentele hotărârii nu rezultă că pretentiile intervenientei au fost efectiv analizate, se impune, în conformitate cu dispozițiile art.297 Cod pr.civilă. desființarea hotărârii primei instante și trimiterea ei spre rejudecare, prima instantă urmând să dea o solutie unitară cererilor cu care a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E:
Admite apelul civil declarat de apelantele reclamante și -, domiciliate în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1301, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 octombrie 2003, în dosarul civil nr. 3390/2001, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în Nord,-, județul
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instante.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,azi 09.04.2008.
Președinte Judecător
Grefier
- -
jud.fond:
red.dec.jud./14.04.2008
tehnored.gref. /5 ex./16.04.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
(nr. în format vechi 111/C/2004)
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA
Vă înaintăm alăturat, dosarul nr- (nr. în format vechi 111/C/2004), privind apelul civil formulat de apelantele reclamante și -, domiciliate în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1301, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 31 octombrie 2003, în dosarul civil nr. 3390/2001, în contradictoriu cu intimata pârâtă, cu sediul în Nord,-, județul C, având ca obiect contestație la Legea nr.10/2001, întrucât instanța, prin decizia civilă nr. 76/C din 09 aprilie 2008 a decis:
"Admite apelul. Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. Definitivă. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică azi, 09 aprilie 2008."
Dosarul conține un nr. de ___ file și are atașat dosarul nr. 3390/2001 al Tribunalului Constanța (189 file).
PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,
Judecător, - - - -
- 2ex. -
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
