Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 78/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR.78
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Marin Covei
Grefier: - - - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul cu domiciliul în comuna, sat, Județul G împotriva sentinței civile nr.204 din 7 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.474/2004, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL TG.J, cu sediul în Tg. J, str. -, nr.23, județul G, DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR B, cu sediul în B, sector 2,-, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J - PRIN PRIMAR, PREFECTURA JUDEȚULUI G - PRIN PREFECT, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în B, sector 5,- și G, cu sediul în Tg. J,-, județul G, având ca obiect "Legea 10/2001".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns apelantul reclamant și intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL TG.J, reprezentată de consilier juridic, lipsind intimații pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J - PRIN PRIMAR, PREFECTURA JUDEȚULUI G - PRIN PREFECT, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat instanței faptul că, prin Serviciul registratură, a fost depusă completarea la raportul de expertiză efectuat de expertul; de asemenea, apelantul reclamant nu a făcut dovada achitării onorariului provizoriu de expert, după care:
Apelantul reclamant a depus, în original, dovada achitării onorariului provizoriu de expert, nr.-/30.01.2008, în cuantum de 600 lei și 3 bonuri fiscale, eliberate de SC România SA.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra apelului de față.
Apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul retrocedării în natură a terenului în suprafață de 10.082 mp, în municipiul Tg. J, iar în situația în care terenul nu poate fi retrocedat, să se constate că este îndreptățit la despăgubirile bănești, calculate prin expertiză; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, pentru Direcția Generală a Penitenciarelor B, a pus concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin acțiunea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 la 27 februarie 2004, reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 10.082,50. teren situat în punctul "" - Tg. J, județul G, iar în situația în care terenul nu poate fi retrocedat, să se constate dreptul acestuia la despăgubiri bănești.
Prin sentința civilă nr.204/2004, Tribunalul Gorja respins acțiunea reclamantului, cu motivarea că din suprafața totală de 10.082,50.p, pe o suprafață de 3190. sunt construite case și căi de acces, pe o suprafață de 3850. se află amplasată grădina de legume a Penitenciarului Tg. J, iar pe o suprafață de 3042. se află lucrări hidrotehnice de amenajare a
S-a apreciat că terenul în suprafață de 7040. este amplasat în intravilan, iar trenul în suprafață de 3042. este în extravilan și nu face obiectul Legii nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, iar prin decizia civilă nr.627 din 25 februarie 2005 Curtea de APEL CRAIOVAl -a respins, cu motivarea că anterior formulării notificării, autorul reclamantului a solicitat în temeiul Legii nr.1/2000 restituirea mai multor terenuri, printre care și suprafața de 1 ha. în punctul "", iar în conformitate cu Hotărârea nr.3417 din 14 noiembrie 2003, s-a validat propunerea comisiei locale privind acordarea de despăgubiri, autorul reclamantului fiind trecut cu despăgubiri în tabelul Anexă nr.39.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, iar Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.10124 din 5.12.2005 l-a admis, a casat decizia curții de apel, iar cauza a fost trimisă aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Rejudecând apelul, Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr.503 din 16.06.2006, l-a respins.
Instanța a reținut că reclamantul poate invoca dispozițiile Legii nr.10/2001 în măsura în care autoritățile locale abilitate în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate ar fi ignorat cererea formulată de autorul său, ori s-ar fi pronunțat numai cu privire la o parte din terenul în suprafață de 1 ha, ce a făcut obiectul cererii.
De asemenea, instanța a mai reținut că reclamantul nu poate primi despăgubiri în procedura Legii nr.18/1991 sau Legii nr.1/2000, pe de o parte, iar pe de altă parte, să solicite restituirea aceleiași suprafețe de teren în natură, în procedura Legii nr.10/2001, în măsura în care nu a formulat contestație împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr.3417 din 14.11.2003, având în vedere caracterul de complinire al ultimului act normativ în raport cu primele două legi, așa cum rezultă din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, aprobate prin Hotărârea nr.498/2003.
Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, întemeindu-l pe dispozițiile art. 304 pct.9 Cod pr. civilă și a susținut în esență, că instanța de apel a interpretat greșit îndrumarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr.10124 din 5.12.2005, cât și probele administrate în cauză.
Prin decizia civilă nr.108 din 11 ianuarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr-, s-a admis recursul, s-a casat decizia și s-a trimis cauza spre rejudecare.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de apel nu a respectat decizia de casare nr.10124/5.12.2005, prin care s-a stabilit că art. 8 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost interpretat pentru aplicarea unitară, atrage aplicarea Legii nr.10/2001 asupra terenurilor situate în intravilanul localităților care până la data intrării în vigoare a acesteia, respectiv 14.02.2001, nu au fost restituire integral persoanelor îndreptățite, instanța supremă reținând că cererea formulată de autorul reclamantului nu fusese soluționată la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001.
S-a reținut că instanța de recurs nu a respectat recomandarea din decizia de casare, de a soluționa cererea în raport de prevederile Legii nr.10/2001, respectiv art. 8.
Cauza a fost reînregistrată sub nr- și s-a dispus completarea probatoriilor pentru evaluarea suprafețelor de teren, a căror restituire în natură se solicită.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a făcut dovada că autorul său a fost proprietarul unui teren în suprafață de 10.082,5. situat în Tg. J, punctul "", teren care a fost preluat în mod abuziv, acesta fiind afectat în prezent în totalitate de construcții, căi de acces, amenajări hidroenergetice, respectiv amplasamentul Penitenciarului Tg.
Se constată că reclamantul a făcut dovada proprietății, cât și a deposedării abuzive, fiind astfel persoană îndreptățită la măsuri reparatorii - art. 2 și 3 și 6 din Legea nr.10/2001.
Raportat la situația de fapt privind destinația și afectațiunea terenului, reținută prin raportul de expertiză și având în vedere dispozițiile art. 10 și următoarele din Legea nr.10/2001, se apreciază că nu se poate dispune restituirea în natură a suprafeței de teren, aceasta nefiind liberă, fiind afectată de amenajări de utilitate publică, clădiri, căi de acces, reclamantul fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv la valoarea de piață stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare - valoarea de 1.375.095 lei, conform raportului de expertiză.
Analizând excepția invocată de către Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și reprezentat de către DGFP G, privind lipsa calității procesuale pasive, raportat la cadrul judecății și la dispozițiile art. 26 și 31 din Legea nr.10/2001 se apreciază ca fondată, urmând a fi respinsă acțiunea față de Statul Român.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 296 Cod pr. civilă, a se admite apelul, a se schimba sentința, în sensul admiterii în parte a acțiunii, respingerii cererii de restituire în natură și constatării dreptului reclamantului la măsuri reparatorii, urmând a se respinge acțiunea față de Statul Român.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.204 din 7 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.474/2004, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR - PENITENCIARUL TG.J, DIRECȚIA GENERALĂ A PENITENCIARELOR B, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TG.J - PRIN PRIMAR, PREFECTURA JUDEȚULUI G - PRIN PREFECT, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE B și
Schimbă sentința, în sensul că admite în parte acțiunea formulată împotriva pârâtelor Primăria Tg. J, Prefectura G și Direcția Generală a Penitenciarelor.
Constată că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii în cuantum de 1.375.095 lei pentru suprafața de 10.082. situată în Tg.
Respinge acțiunea cu privire la restituirea în natură a terenului.
Respinge acțiunea față de Statul Român prin MF, reprezentat de
Obligă pârâții la 1143 lei cheltuieli de judecată, către reclamantul.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./9 ex.
18.03.2008
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Marin Covei
