Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr.4112,-
DECIZIA NR.78
Ședința publică din data de 9 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de contestatorii și -, ambii domiciliați în P, -, nr. 43 B, județ P și intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P PRIN PRIMAR, cu sediul în P,-, județ împotriva sentinței civile nr.102 pronunțată la 19 ianuarie 2007 de Tribunalul Prahova, cauza venită spre rejudecare potrivit deciziei nr.4090, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18 iunie 2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-contestatori și -, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P și apelanta-intimată Primăria Municipiului P, prin consilier juridic.
Apelurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, având pe rând cuvântul declară că nu au de formulat obiecțiuni la raportul de expertiză topo- completare.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelurilor.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții contestatori, solicită admiterea apelului contestatorilor, schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii în totalitate a contestației formulate, restituirea în natură a suprafeței de 3905. astfel cum fost identificat prin raportul de expertiză topometrică întocmită de expert.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanta intimată, solicită respingerea apelului contestatorilor ca nefondat, având în vedere că din probatoriile administrate în cauză rezultă că terenul în suprafață de 3905 face parte din curtea spitalului și deservește la buna funcționare a acestuia.
Referitor la apelul intimatei, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației, dat fiind faptul că terenul în suprafață de 3905 nu poate fi restituit în natură, având în vedere că include aproape în totalitate curtea Spitalului CFR și deservește la buna funcționare a acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții contestatori, arată că limitele casării este doar cu privire la amplasamentul terenului în litigiu.
Solicită respingerea apelului formulat de primărie ca nefundat, având în vedere că sunt îndeplinite dispozițiile Legii 10/2001, în sensul că terenul este liber neafectat de construcții și așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, restituirea acestuia în natură, nu afectează intrările sau aleile spitalului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, trimis spre rejudecare potrivit deciziei nr. 4090, pronunțată la 18 iunie 2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la nr-, contestatorii și -, au chemat în judecată pe intimata Primăria Municipiului P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună desființarea în parte a Dispoziției nr.2055/2006 în sensul acordării de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren adică 5181 mp, situat în P,--139, restituirea în natură pentru partea de teren rămasă liberă de construcții, aproximativ 1500 mp și prin echivalent bănesc pentru restul de aproximativ 3681 mp pe care s-au efectuat construcții de către stat.
În motivarea contestației, contestatorii au arătat că terenul de 5181 mp a fost proprietatea mătușii lor - decedată la data de 19.09.2003, conform contractelor de vânzare-cumpărare nr.598/1925, nr.6251/1926, nr.5866/1298, nr.9087/1928 și nr.6238/1929.
Mai arată contestatorii că de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori contestatorii, conform certificatului de legatar nr.107/22.03.2004 eliberat de Biroul Notarial P însă, încă din timpul vieții sale defuncta a formulat notificare în baza Legii 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii, notificare admisă numai pentru suprafața de la pct.2.
Susțin contestatorii că în această situație dispoziția este nelegală în parte întrucât întreaga suprafață de teren este de 5181 mp așa cum reiese din actele autentice și transcrise sus enumerate, din decizia nr.1186/1982 a fostului Consiliu Popular al Județului P, din sentința civilă nr.3804/1972 a Judecătoriei Ploiești și din expertiza topo întocmită de expert, ceea ce înseamnă în mod cert că suprafața preluată de stat a fost de 5181 mp din care o parte a rămas liberă de construcții, după construirea unui bloc și a Spitalului CFR.
În urma analizării probelor administrate în cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.102 din 19 ianuarie 2007 prin care s-a admis contestația precizată, s-a anulat în parte dispoziția nr.2055/2006 emisă de Primăria Municipiului S-a constatat dreptul contestatorilor și - în calitate de moștenitori ai defunctei de a beneficia de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001 modificată, constând în restituirea în natură a terenului în suprafață de 3509 mp liber de construcții, identificat pe schița de plan în raportul de expertiză întocmit de expert prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-1-51-1 contur hașurat cu culoare albastră și despăgubiri pentru diferența de teren de 1695 mp imposibil de restituit în natură, despăgubiri ce vor fi
calculate și stabilite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că autorul defunctei - contestatorilor, respectiv, a dobândit în proprietate suprafața totală de teren de 5181 mp situat în P, --139.
Unica succesoare a numitului a fost de pe urma căreia au rămas ca moștenitori, contestatorii din prezenta cauză. Suprafața de teren în litigiu a fost expropriată conform Decretului 218/1982 de la autoarea contestatorului.
În urma notificării formulate de contestatori, intimata a emis dispoziția nr.2055/30.05.2006 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 1820 mp cu motivarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate.
S-a propus din partea intimatei acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a constatat că terenul în litigiu este de categorie folosință curți-construcții, are suprafața totală de 5600 mp, din care suprafața de 3905 mp fiind liber de construcții, restul terenului fiind afectată de o parte a Spitalului CFR.
La data de 2 aprilie 2007 au formulat cerere de îndreptare eroare materială solicitând a se îndrepta eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.102/19 ianuarie 2007 în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 3509 mp teren în loc de 3905 mp cum era arătat în raportul de expertiză.
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 4 aprilie 2007, tribunalul a respins cererea de îndreptare eroare materială ca neîntemeiată.
S-a reținut în considerentele încheierii că motivul invocat de pârâți prin cererea de îndreptare eroare materială nu se încadrează în dispozițiile art.281 alin.1 Cod procedură civilă.
Împotriva deciziei civile și a încheierii de îndreptare eroare materială, au declarat apel contestatorii, iar intimata Primăria Municipiului Pad eclarat apel numai împotriva sentinței civile nr.102 din 19 ianuarie 2007.
Apelanta Primăria Municipiului P aduce sentinței civile apelate următoarele critici:
. suprafeței de teren solicitată de contestatori nu rezultă clar din actele de proprietate depuse de pârâți.
Raportul de expertiză concluzionează cu privire la întinderea terenului că fiind în suprafață totală de 5181 mp dar, susține apelanta, din analiza actelor rezultă o suprafață totală de 3361 mp
Față de această situație de fapt instanța de fond eronat a reținut întinderea suprafeței de teren și faptul că întreaga suprafață a fost expropriată pentru construirea unui spital și a unei policlinici.
Al doilea motiv de apel vizează faptul că în mod greșit s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 3905 mp - teren liber întrucât nu este obligatorie restituirea în natură terenului neafectat de construcții și ca urmare în mod corect prin dispoziția contestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri.
Apelantele și - aduc aceleași critici atât sentinței apelate cât și încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale pronunțată la 4 aprilie 2007 și anume:
În dispozitivul sentinței s-a strecurat o eroare materială evidentă în sensul că în loc de 3905 mp s-a scris 3509 mp, iar în considerentele sentinței se motivează în sensul că suprafața de teren ce urmează a fi restituită este de 3905 mp teren - liberă de construcții.
Prin decizia nr. 425 pronunțată la 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploiești a respins cererea de repunere în termen, ca neîntemeiată, a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv formulat, apelul formulat de contestatorii și -.
De asemenea, prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de intimata Primăria Municipiului și s-a admis apelul declarat de contestatori împotriva încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată de Tribunalul Prahova la data de 4.04.2007, s- schimbat în tot încheierea și pe fond s-a admis cererea de îndreptare eroare materială în sensul că: restituie în natură terenul în suprafață de 3905 mp, în loc de 3509 mp identificată în schița de plan pct.1,2,3,4,5,12.11,10,9,8,13,14,15,1.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele.
Referitor la apelul declarat de intimata Primăria Municipiului P, instanța a reținut că, prin cererea formulată, contestatorii au solicitat restituirea în natură a unui imobil teren în calitate de moștenitori ai defunctului, dovada dreptului de proprietate pentru terenul solicitat fiind făcută prin depunerea unor înscrisuri, respectiv cinci contracte de vânzare-cumpărare.
S-a mai arătat că pentru a se stabili suprafața totală a terenului în litigiu, instanța în mod corect a dispus efectuarea unei expertize, obiectivul expertizei vizând împrejurări de fapt care a presupus cunoștințe de specialitate.
Instanța a concluzionat că motivul de apel referitor la întinderea suprafeței de teren este nefondat, întrucât din conținutul raportului de expertiză, care a avut la bază actele de proprietate depuse de părți, a rezultat că suprafața de teren este de 5600 mp, iar suprafața terenului liberă neafectată de construcții este de 3905 mp.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de apel, s-a concluzionat că este nefondat întrucât art.1 din Legea nr.10/2001, modificată, arată că imobilul preluat în mod abuziv de stat, se restituie în natură, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Față de dispozițiile legale sus-arătate, s-a apreciat că este cert că instanța fondului, a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu cu respectarea întocmai a dispozițiilor Legii 10/2001, modificată.
În ceea ce privește apelul declarat de apelanții-contestatori, instanța a reținut că în ședința publică din 18 octombrie 2007 aceștia au depus o cerere prin care au solicitat repunerea în termenul de declarare a apelului întrucât sentința apelată a fost comunicată la data de 26.03.2007, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar, iar în perioada 3-12 aprilie 2007, conform certificatelor medicale, ambii apelanți au fost bolnavi și netransportabili.
S-a apreciat că este nelegală cererea de repunere în termen formulată de apelanții-contestatori, întrucât prima zi de înfățișare, așa cum prevăd dispozițiile art.132 Cod procedură civilă, a fost socotită a fi la termenul din 6 septembrie 2007 când părțile din proces au fost prezente, iar apelanții-contestatori au depus motivele de apel, dată la care erau în termen pentru întregirea sau modificarea cererii de apel.
Instanța a apreciat că apelul declarat de apelanții-contestatori împotriva sentinței civile nr.102 din 19.01.2007 este tardiv formulat, tardivitate recunoscută, de altfel, și de apelanții-contestatori care au arătat că au depus cererea de apel cu o zi peste termenul de 15 zile prevăzut de lege.
Privitor la apelul declarat de apelanții-contestatori împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de îndreptare eroare materială, instanța a apreciat că, în speță, este evidentă eroarea materială strecurată în dispozitivul sentinței nr.102/19 ianuarie 2007, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul sentinței a cărei îndreptare se solicită, se susține, în motivare, ca argumentare a admiterii contestației, că terenul expropriat are suprafața de 5600 mp (așa cum se reține în raportul de expertiză însușit în totalitate de instanță) din care teren liber de construcție 3905 mp, restul de 1685 mp fiind afectat de o aripă Spitalului CFR.
Se mai reține în continuare că atâta timp cât numai pe o porțiune a terenului expropriat s-a realizat utilitate publică, restul de teren fiind liber, înseamnă că, contestatorii sunt îndreptățiți să primească în natură terenul liber.
În dispozitivul sentinței instanța dispune restituirea în natură a terenului liber de construcții în suprafață de 3509 mp în loc de 3905 mp cum s-a constatat în raportul de expertiză efectuat în cauză și cum s-a reținut în considerentele sentinței așa după cum s-a arătat mai sus.
Ca urmare, instanța de apel a apreciat că este fondat apelul declarat împotriva încheierii pronunțată la 4 aprilie 2007, iar în conformitate cu dispozițiile art.296 Cod procedură civilă, a schimbat în tot încheierea în sensul că a admis cererea și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr.102/19.11.2007, în sensul că: se restituie în natură terenul în suprafață de 3905 mp (-în loc de 3509 mp cum greșit s-a indicat în dispozitiv -) identificat pe schița de plan a raportului de expertiză punctele 1, 2, 3, 4, 5, 12, 11, 10, 9, 8, 13, 14, 15, 1 în loc de punctele 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,1,51,1 cum greșit s-a reținut în dispozitiv.
Împotriva deciziei Curții de Apel Ploieștia formulat recurs Primăria municipiului P, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct.9 pr.civilă.
În dezvoltarea motivului de recurs, pârâta a arătat că instanțele au nesocotit art. 23 și 24 din Legea nr. 10/2001, întrucât reclamanții nu au făcut dovada că autorii lor ar fi avut în proprietate o suprafață de teren mai mare decât cea reținută în actul de expropriere și, respectiv, în dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
A mai arătat recurenta că terenul cu privire la care s-a dispus restituirea în natură, în suprafață de 3905 mp, include aproape în totalitate Curtea Spitalului CFR din localitate, deservind un interes public, astfel încât, măsura reținută de instanță ar perturba normala funcționare a acestui obiectiv.
Prin decizia nr. 4090/18 iunie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Primăria municipiului P, a casat decizia și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.
Pentru a pronunța această decizie, se reține că în mod legal prima instanță a dispus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate în scopul identificării terenului solicitat, dar ale cărui constatări și concluzii, însușite de cele două instanțe de judecată, nu sunt apte să lămurească împrejurările de fapt pentru care a fost dispusă și, prin urmare, să facă posibilă încadrarea bunului în ipoteza prevăzută de art. 3 al art. 11 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, instanța de recurs a arătat că în concluziile la raportul de expertiză se conchide că suprafața de teren liber este de 3905 mp și se află cuprinsă pe conturul 1,2,3,4,5,12,11,10,9,8,13,14,15,1 contur hașurat cu culoarea albastră pe schița anexă a lucrării arătate, dar această concluzie a fost contestată de pârâtă care a arătat că în operațiunea de identificare și materializare a terenului pe schiță, deși a delimitat cu contur bunul preluat de la reclamanți, a considerat a fi restituibil în natură și o porțiune situată pe aliniamentul 13,14,15, ce depășește limita sus-menționată.
Precizează instanța de recurs că expertul, având de răspuns la aceste obiecțiuni, care a fost încuviințată de prima instanță, a arătat că a depășit linia întrucât a avut în vedere retrocedarea unei suprafețe cât mai mari de teren, dar și faptul că fâșia aflată pe aliniamentul sus-indicat "nu ar folosi nimănui".
Apreciază instanța de recurs că expertiza, deși a fost considerată lămuritoare pentru instanță, nu numai că nu clarifică împrejurările pentru care a fost admisă lucrarea de expertiză, dar este și nelegală întrucât omologarea ar presupune ocuparea unei alte suprafețe, care din schița anexă la raportul de expertiză, se constituie într-un spațiu de utilitate publică.
Susține instanța de recurs că, nefiind determinat cu certitudine terenul restituibil în natură, instanțele nu puteau face aplicarea art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, motiv pentru care, s-a admis recursul, s-a casat decizia Curții de Apel Ploiești, cu trimitere spre rejudecare, pentru a se administra probele considerate necesare, inclusiv refacerea expertizei în specialitatea topo, în scopul identificării terenului ce poate fi restituit în natură, conform art. 10 alin. 3-6 din Legea nr. 10/2001, care se află în mod corespunzător.
Ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești sub nr. 4112,-.
Pe linia deciziei de casare, în ședința publică din 4 noiembrie 2008, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză pentru a se identifica corect limitele terenului ce poate fi restituit în natură, în accepțiunea prevederilor art. art. 10 alin. 3, 4, 5 și 6 din Legea nr. 10/2001 care se aplică în mod corespunzător.
Expertiza a fost efectuată de expert.
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea apelului, ținând cont și de decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4090 din 18 iunie 2008, Curtea va reține următoarele:
Întrucât contestatorii nu au formulat recurs împotriva deciziei nr.425 din 18 octombrie 2007 Curții de Apel Ploiești, dispozițiile acesteia, în ceea ce privește apelul formulat de contestatori, împotriva sentinței civile și încheierii de îndreptare eroare materială, nu au fost puse în discuție de către instanța de recurs.
Astfel, referitor la apelul formulat de contestatori împotriva sentinței civile, așa cum a reținut și prima instanță de apel, acesta a fost formulat tardiv, motiv pentru care, aceștia au și formulat cerere de repunere în termen.
Cu privire la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului, Curtea va reține că,deși contestatorii au arătat care au fost motivele temeinice pentru care nu au declarat apel în termenul prevăzut de art. 284 alin. 1 pr.civilă, acestea nu au fost arătate la prima zi de înfățișare, iar la termenul din 18 octombrie 2007, lipsește consimțământul intimatei, motiv pentru care, în mod corect s-a respins cererea de repunere în termen.
Ca urmare a respingerii cererii de repunere în termen, în mod corect s-a admis și excepția tardivității declarării apelului împotriva sentinței civile, ținând cont de faptul că sentința a fost comunicată la data de 26.03.2007, conform dovezilor de comunicare de la filele 100-101, iar apelul a fost declarat de aceștia la data de 16.04.2007, la mai mult de 15 zile de la data comunicării sentinței, astfel cum se prevede în art. 284 pr.civilă.
În consecință, se va respinge cererea de repunere în termen și în baza dispozițiile art. 137 pr.civilă, va admite excepția tardivității și va respinge, ca tardiv, apelul formulat de contestator împotriva sentinței instanței de fond.
În ceea ce privește apelul formulat de apelanții-contestatori împotriva încheierii de îndreptare eroare materială, Curtea va reține că această cerere este fondată, fiind incidente dispozițiile art. 281 pr.civilă.
La instanța de fond s-a efectuat expertiza topo efectuată de expert, care a arătat că suprafața terenului liber neafectat de construcții este conturul delimitat cu punctele 1,2,3,4,5,12,11,10,9,8,13,14,15,1 și este în suprafață de 3905 mp.
Și în instanța de apel, după casare, același expert a arătat că limitele corecte ale terenului propus a fi retrocedat în natură sunt marcate de conturul 1,2,3,4,5,12,11,10,9,8,13,14,15,1 și este în suprafață de 3905 mp și respectă, în totalitate, dispozițiile Legii nr. 10/2001, în sensul că pe terenul propus a fi retrocedat nu există construcții neautorizate, nu există construcții afectate de lucrări de investiții.
Ca atare, în baza dispozițiilor art.296 pr.civilă, va admite apelul formulat de contestatori împotriva încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la 4.04.2007 de Tribunalul Prahova, va schimba în tot încheierea de îndrepta eroare materială și în baza dispozițiilor art. 281.pr.civilă, va admite cererea de îndrepta eroare materială, în sensul că restituirea în natură se face pentru terenul în suprafață de 3905 mp, în loc de 3509 mp, conform expertizei, efectuată în apel.
În ceea ce privește apelul Primăriei Municipiului P, Curtea va reține că acesta este nefondat, pentru următoarele motive:
Critica apelantei, că, contestatorii nu au depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat prin notificare, este nefondată întrucât din probele administrate la instanța de fond, respectiv contractele de vânzare-cumpărare (filele 26-32, 40), adresele de la filele 7, 11, reiese, cu certitudine, că autoarea contestatorilor a avut în proprietate suprafața de 5600 mp, fiind expropriată împreună cu terenurile altor proprietari, având amplasamentul pentru construirea unui spital și a unei policlinici.
Chiar dacă în procesul-verbal de evaluare din 15.07.1982 și în tabelul cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriază, se trec în proprietatea statului (filele 50-51 dosar fond) se precizează că suprafața expropriată este de 3361 mp, faptul că autoarea contestatorilor nu mai are proprietatea întregului teren, nu poate conduce la concluzia că este îndreptățită la restituirea în natură doar pentru 3361 mp.
Ca atare, astfel cum a arătat și expertul în expertiza efectuată în apel, se poate restitui în natură 3905 mp, pentru restul terenului, până la 5600 mp, respectiv pentru 1695 mp imposibil restituit în natură, contestatorii au dreptul la despăgubiri.
În cauza de față, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în sensul că persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru partea afectată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Este nefondată și cea de-a doua critică, care se referă la incidența art. 11 pct. 4 din Legea nr. 10/2001, în sensul că pentru situația în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil, deoarece expertul topograf a arătat, în expertiza efectuată în apel, că se pot restitui în natură 3905 mp, iar pe teren nu există construcții neautorizate sau construcții afectate de lucrări de investiții.
Chiar dacă pe terenul în suprafață de 3905 mp există un obiectiv de interes public, în HG nr. 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, în Capitolul I art. 1 lit. f se prevăd principiile de soluționare a notificărilor, precizându-se că indisponibilizările generate de calificarea regimului de proprietate prin acte emise în baza legii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, nu prezintă relevanță în cursul procedurii administrative de soluționare a notificărilor.
În consecință, chiar dacă pe terenul de 3905 mp se află Spitalul CFR P, dar expertul topograf a identificat că suprafața sus-menționată se poate restitui în natură, fără a afecta spitalul, precum și utilitățile acestuia, se poate restitui, în natură, suprafața identificată de expertul topograf, conform art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, ținând cont și de principiile stabilite în Capitolul I art. 1 din HG 250/2007.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în baza art. 296.pr.civilă, va respinge, ca nefondat, apelul primăriei municipiului
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI P -prin primar, cu sediul în P,-, județ P, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.102 pronunțată la 19 ianuarie 2007 de Tribunalul Prahova.
Respinge cererea de repunere în termen formulată de contestatorii și -.
Admite excepția tardivității și respinge, ca tardiv, apelul formulat de contestatorii și, ambii domiciliați în P,- B, județ P, cod poștal - împotriva sentinței civile nr.102 pronunțată la 19 ianuarie 2007 de Tribunalul Prahova.
Admite apelul formulat de contestatorii și, ambii domiciliați în P,- B, județ P, cod poștal - împotriva încheierii de îndreptare eroare materială pronunțată la 4 aprilie 2007 de Tribunalul Prahova.
Schimbă în tot încheierea și pe fond, admite cererea de îndreptare eroare materială, în sensul că restituie în natură terenul în suprafață de 3905 mp, în loc de 3509 mp, conform expertizei efectuată de expert, în apel, identificată în schița de plan cu punctele 1,2,3,4,5,12,11,10,9,8,13,14,15,1.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. ES
Tehnored.PJ
5 ex/13.04.2009
f- - Tribunalul Prahova
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Violeta Stanciu
