Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.78/
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 551/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- (număr în format vechi 2005/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu lalesîn G,-, - 2,. 1, județul G și intimatul intervenient, cu l ales în G,-, - 2,. 23, județul G (la avocat ), având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimații-reclamanti și intimatul intervenient avocat conform împuternicirilor avocatiale nr.27/12.12.2008 și nr.28/19.12.2008.
Procedura legal îndeplinită conform art.87 și urm.Cod pr.civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus relațiile de la Primarul Municipiului Constanta prin care comunică că își însușește apelul declarat în cauza de față.
După referatul grefierului de ședință;
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Apărătorul intimatilor-reclamanti și intimatului-intervenient având cuvântul invocă exceptia lipsei calității de reprezentare a Primarului Municipiului Constanta față de apelul declarat.Față de motivul de apel invocat prin gresita solutionare a exceptiei lipsei calității procesual pasive a Primarului față de capătul de cerere privind restituirea imobilului de către instanta de fond, arată că în mod corect a respins această exceptie.
Cu privire la exceptia tardivității cererii principale și a cererii de interventie în interes propriu au fost puse în discutie la ultimul termen de judecată după cum reiese din încheierea de ședință din 11.04.2008; instanta a trecut la judecarea fondului astfel că se înțelege că acestea au fost respinse.Cum Primarul Municipiului Constanta nu a făcut dovada comunicării Dispoziției nr.1717/16.05.2005 prin prezentarea confirmării de primire de către destinatară rezultă că momentul la care notificatoarea și moștenitorii notificatoarei au luat cunoștință de conținutul dispoziției este cel dovedit de acestia respectiv 26.04.2006.Faptul că terenul ce face obiectul cererii de restituire în natură face obiectul contractului de concesiune nr.-/17.12.2001 nu are relevanță în cauză întrucât dispozițiile Legii nr.10/2001 sunt foarte clare sub acest aspect imobilul urmând a fi restituit de către unitatea detinătoare la momentul notificării.
În concluzie, solicită respingerea exceptiei tardivității cererii principale și a cererii de interventie în interes propriu, respingerea apelului ca nefondat și mentinerea sentintei civile nr.551 din 19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanta.
Instanta rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.05.2006, reclamantele și -, au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C, anularea dispoziției nr. 1717/ 16. 05. 2005,obligarea pârâtului la restituirea imobilului situat în stațiunea -,bd. - lotul cadastral 2 careul 51.
În motivare se arată că reclamantele au formulat notificare conform legii 10/2001, 01 octombrie 2001, prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului de pe urma defunctului lor tată, imobil înscris în registrul de proprietăți volum VIII pagina 1608 nr. crt. 16074.
Și în baza legii 18/1991, reclamantele au formulat notificare, răspunsul autorității fiind în sensul că nu există reglementare legală pentru restituirea imobilului.
De fapt imobilul a fost preluat abuziv de stat în anul 1958, fără plata despăgubirilor cuvenite; tatăl reclamantelor a decedat în anul 1962 și reclamantele au rămas în calitate de succesoare legale împreună cu mama lor.
În anul 1988 decedat mama reclamantelor, ca moștenitori rămânând și sora reclamantelor, și, aceasta din urmă decedând la data de 14.11.2002, succesoarea sa fiind -.
Motivul respingerii notificării a fost acela că imobilul nu face parte din categoria celor prevăzute de legea 10/2001,că nu a fost dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului solicitat, potrivit art. 22.
Anexat acțiunii se depun înscrisuri ca:notificări, opis cu acte de stare civilă, dispoziția contestată;după decesul reclamantei, au fost introduși în cauză moștenitorul acesteia- -fiu, iar a formulat cerere de intervenție în interes propriu care a fost admisă în principiu motivat pe faptul că intervenientul justifică un interes în promovarea unei astfel de acțiuni identice cu acțiunea principală, mai ales că anterior nu ar fi avut nici o calitate să solicite imobilul, autoarea sa-persoană îndreptățită fiind în viață și reclamantă în cauză.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, respinsă prin încheierea de ședință de la termenul din data de 20.04.2007, motivat pe faptul că această contestație este îndreptată împotriva emitentului deciziei contestate, că există identitate între persoana chemată în judecată și cea care este debitoare a obligației a cărei executare se cere prin acțiune.
Ca probatorii reclamații și intervenientul au solicitat proba cu înscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei și în plus de acestea, deciziile nominalizate în decizia contestată, cu nr. 25/30.12.1905, fără nr. din dat de 05.12.1924, nr. 22043/24.10.1958 și cea fără nr. din data de 19.01.1926; de asemenea, se solicită efectuarea unei expertize tehnice care să identifice, să delimiteze imobilul în litigiu, și care să stabilească dacă pe teren există construcții și detalii de sistematizare, probă admisă de asemenea de către instanță.
Raportul de expertiză a fost efectuat de către expertul din cadrul Biroului de Expertize G, se află depus la filele 171-175, concluziile expertului fiind detaliate astfel: terenul are suprafața de 509,80 mp, la data dobândirii făcea parte din careul 51 lot 2, este situat pe o cale de acces la bd, -, la est de hotelul - și la sud de hotelul B și,pe teren se află edificată o parte a unei construcții provizorii.
Soluționând pe fond cauza, Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr.551 din 9 mai 2008, prin care a admis acțiunea principală și cererea de interventie în interes propriu formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C, intervenient în interes propriu.
A fost anulată dispoziția nr.1717 din 16 mai 2005 emisă de pârât.
A fost obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul teren în suprafață de 509,8. -lotul 2, careul 51, identificat prin raportul de expertiză efectuat de expert, imobil situat în stațiunea -, B-dul -.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții și intervenientul sunt moștenitori de drept ai autorului comun, proprietarul terenului în litigiu, conform actului de vânzare-cumpărare cu nr.7759/1937.
Prin decizia nr.22043 din 24 octombrie 1958 fostului S Popular C, contractul a fost desființat și reziliat de drept, după care nu este în măsură să producă efecte juridice în sfera contractelor civile, nefiind comunicată autorului nu a avut posibilitatea de aoa taca.
Nefiind atacată nu a produs efecte juridice de natura pierderii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, teren care a fost preluat abuziv, conform art.2 lit.h din Legea nr.10/2001.
Mai reține instanța de fond că neîndeplinirea obligației de a construi prevăzută în contract se datorează unui caz de forță majoră care nu a fost imputabilă autorului reclamanților și intervenientului neexecutare care nu generează nici un fel de raspundere și sancțiune.
În concluzie s-a apreciat că în cauza de față nu ne aflăm în prezența unui pact comisoriu de gradul IV și obligația de a construi într-un anumit termen ține de condiția rezolutorie diferită de pactul comisoriu.
În termen legal împotriva sentintei civile nr.551 din 9 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanțaa declarat apel,pârâtul Primarul Municipiului C ca fiind nelegală și netemeinică.
Critica sentintei se referă la următoarele:
Greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Primarului în capătul de cerere privind restituirea imobilului, atât în cererea principală cât și în cererea de intervenție.
Această excepție a fost invocată în raport de capătul de cerere privind restituirea imobilului,întrucât nu există identitate între persoana chemată în judecată și debitorul obligației,municipiul fiind acela care are în patrimoniu terenul a cărui restituire o solicită.
Omisiunea instanței de a soluționa excepția tardivității formulării cererii principale și a cererii de intervenție în interes propriu.
În mod greșit a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu, care este inadmisibilă,întrucât se solicită restituirea întregului imobil, iar interesul intervenientului este identic cu cel al reclamanților neputându-se opune acestora.
În această situație nu se află în prezența unei cereri de intervenție în interes propriu.
Instanța admițând acțiunea nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.14 pct.1 din nr.HG250/2007,normele de aplicare a Legii nr.10/2001 prin raportare la dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001,în condițiile în care din situația juridică rezultă că terenul face obiectul contractului de concesiune nr.- din 17 decembrie 2001.
Pe fondul cauzei
Apelanții susțin că terenul nu a trecut în proprietatea statului în anul 1958, ci înainte, ca urmare a producerii efectelor pactului comisoriu de gradul IV existent în contract.
contractului,așa cum rezultă din contract a operat fără alte formalități pentru neîndeplinirea obligației privind edificarea construcției, neplata diferentei de preț de 22.225 lei și lipsa de contribuție a intimatului la cheltuielile edilitare.
În speța de față apelantul susține că se află în prezența unui pact comisoriu ca urmare a neexecutării obligației de edificare a construcției în termenul stipulat în contract.
Este greșită aprecierea instanței de fond conform căreia pactul comisoriu vizează numai transmiterea proprietății și a prețului. Aceste două condiții sunt de esența contractului de vânzare-cumpărare și rezolutiunea conform art.1020 cod civil intervine ca urmare a unei condiții rezolutorii tacite, antrenând rezolutiunea judiciară.
În cazul pactului comisoriu condiția rezolutorie este explicită consfințind înțelegerea specifică a părtilor poate determina intervenirea rezoluțiunii și în cazul neîndeplinirii altor obligații de predare a bunului și plata pretului limitând sau înlăturând rolul instanței.
Din lectura contractului rezultă că în speța de față este vorba de un pact comisoriu, urmare a neîndeplinirii obligației contractuale prevăzute în contract - rezolutiunea operând deplin drept, nefiind necesară intervenția instanței.
operând deplin drept -terenul a intrat din nou în proprietatea statului, fapt pentru care în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001 întrucât terenul nu a fost preluat abuziv.
Pentru cele menționate mai sus, apelantul-pârât a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentintei apelate și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, curtea constată că apelul este fondat pentru următoarele:
Reclamanții au dedus judecății încălcarea dreptului lor de proprietate asupra unui teren în suprafață de 509,80 mp situat în Stațiunea -, careul 51 lot 2 din planul parcelar al Municipiului C, solicitând recunoașterea și respectarea acestui drept.
În baza dispozițiilor art.49 și art.50 Cod pr.civilă a formulat cerere de interventie în interes propriu solicitând același lucru ca și reclamanții- recunoașterea și respectarea dreptului de proprietate asupra suprafetei de 509,80 mp
Reclamanții și intervenientul s-au legitimat ca succesori ai defunctului care prin actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1937 cu Primăria Municipiului Cad obândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu,în condițiile generale de vânzare-cumpărare stabilite prin Decizia nr.25/1905 a Consiliului Comunal al Primăriei C aprobată prin Decretul nr.76/1906 în care se stipula că terenurile situate în Zona din Statiunea - se vor vinde cu condiția expresă ca dobânditorii să construiască o casă de locuit sau o în termen de patru ani prelungit de șase ani și să contribuie cu 25% la toate cheltuielile edilitare. Condițiile generale de vânzare prevăzute în Decizia nr.25/1905, conțin o clauză conform căreia nerespectarea vreunei obligații asumate de cumpărător prin acest act atrage rezilierea de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare fără nici o altă formalitate sau punere în întârziere, clauză ce constituie un pact comisoriu de gradul IV, desființarea convenției realizându-se de drept, fără intervenția instantei de judecată.
Pactul comisoriu înserat în contractul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1937 de autorul reclamantilor, care contine clauza potrivit căreia vânzarea se desființează "fără somație, judecată și fără nici un drept de despăgubire pentru cumpărător" în cazul în care partea nu își îndeplineste obligația de a construi în termen de patru ani (ulterior șase ani) este, după termenii folosiți un pact comisoriu de gradul IV, care are drept efect desființarea necondiționată a contractului de îndată ce a fost expirat termenul de executare, fără ca obligația să fi fost adusă la îndeplinire.
În prezenta unui asemenea pact, rolul instantei de judecată sub aspectul aplicării sancțiunii rezolutiunii, este înlăturat în totalitate. operează de drept, fără a fi necesară interventia instantei, sancțiunea desființării contractului fiind efectul direct al neexecutării obligatiei debitorului.
De aceea, se reține că nu era necesară intervenția instanței pentru a pronunța rezolutiunea contractului, pentru că, prin voința părtilor,s-a renunțat cu anticipatie la caracterul judiciar al rezolutiunii, iar în măsura în care ar fi sesizată, instanța nu poate aprecia asupra oportunității pronunțării rezolutiunii, ci doar va constata că rezolutiunea contractului a avut loc de plin drept.
În privința momentului în care are loc desființarea contractului în cuprinsul căruia a fost înserat un pact comisoriu expres de grad IV, aceasta nu se produce numai ca efect al unei împrejurări obiective - neexecutarea obligațiilor unei părți- dar și ca efect al manifestării voinței creditorului de a face efectivă această sancțiune.
Manifestarea de voință a creditorului, de a face efectivă sancțiunea rezolutiunii, a fost exprimată în 1958, prin Decizia nr.22043.
Această decizie nu constituie în sine un act abuziv de nationalizare și de dobândire a proprietății asupra terenurilor de către stat, cum gresit sustin reclamanții și intervenientul, ci reprezintă doar manifestarea de voință a creditoarei Primăria Constanta de a da eficientă pactului comisoriu și de a prelua efectiv în posesia sa terenul în litigiu, întrucât în urma rezolutiunii de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare, terenul a reintrat în patrimoniul vânzătoarei.
Până la momentul emiterii Deciziei nr.22043/1958, prin care creditoarea și-a manifestat expres și neîndoielnic voința de a da eficientă pactului comisoriu, debitorul putea executa în mod valabil obligația, ori putea face dovada că, deși a încercat să își execute obligația, a fost împiedicat de creditor, ori de o cauză de forță majoră.
Se reține că actul de vânzare-cumpărare care consemnează obligația de a construi a fost încheiat în anul 1937, iar România a intrat în război în anul 1941, perioadă în care nu s-a dovedit că proprietarul ar fi făcut vreun demers pentru obținerea autorizațiilor necesare edificării unei construcții.
Dacă pentru perioada războiului (1941-1945) se retine că neexecutarea construcției nu este culpabilă, proprietarul terenului fiind împiedicat de un caz de forță majoră să își îndeplinească obligațiile asumate prin contract, această cauză de înlăturare a raspunderii pentru neexecutarea obligației de a construi nu mai subzistă în perioada următoare, până la apariția Deciziei nr.22043/1958, prin care vânzătorul și-a manifestat voința de a da eficiență pactului comisoriu de gradul IV.
Se reține că prin nr.15493 din 21 noiembrie 1945, autoritățile locale, recunoscând existența, în timpul războiului a unei crize de materiale de construcție, a lucrătorilor specializați în construcția de case, cât și împrejurarea că este necesară o dezvoltare o construcției de locuinte, au aprobat prelungirea termenului de construire pe locurile de pe plaja -, cu începere de la data acestei decizii și până la 1 decembrie 1947 și nu au impus interdicții speciale de construire pentru beneficiarii terenurilor dobândite în condițiile mai sus menționate.
Legea nr.4215 din 10 decembrie 1938 pentru crearea zonelor militare și pentru măsurile necesare apărării țării fusese adoptată ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare din anul 1936, iar cumpărătorii, anterior intrării în vigoare acestei legi, timp de doi ani, nu au făcut nici un demers pentru a construi pe acest teren.
De altfel,chiar după adoptarea Legii nr.215 din 10 decembrie 1938 pentru crearea zonelor militare și pentru măsurile necesare apărării țării nu s-a interzis total și în mod absolut edificarea unor construcții în zona,în art.13 din lege prevăzându-se obligația ca "orice lucrare, construcție,plantație pe care un particular ar avea să o facă pe terenul căzând într-o zonă militară, trebuie să fie în prealabil aprobată de Ministerul Apărării Naționale și Ministerului și, care pot impune ca executarea să se facă astfel ca ea să corespundă cerintelor apărării naționale".
Ori,în cauză, se reține că reclamanții și intervenientul nu au făcut dovada că autorul lor a fost împiedicat să construiască o casă pe terenul cumpărat sau că în urma demersurilor pentru eliberarea autorizației de construcție i s-au respins cererile de către cele două ministere implicate în realizarea măsurilor necesare apărării țării.
Din cele expuse mai sus, rezultă că terenul în litigiu nu a fost preluat în mod abuziv de către stat de la autorul reclamantilor și intervenientului, ci urmare a rezolutiunii de drept a contractului de vânzare-cumpărare, autorul reclamantilor și intervenientului a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului, situație în care cei în cauză nu sunt îndreptățiți la restituirea în natură a acestui teren,în condițiile Legii nr.10/2001 așa cum corect s-a retinut în dispoziția nr.1717 din 16 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului
Greșit instanța de fond a reținut că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr.10/2001 că terenul a fost preluat abuziv conform art.2 lit.h din aceeași lege și a dispus restituirea către reclamanti și intervenienti.
Privitor la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Primarului în capătul de cerere privind restituirea imobilului, instanța constată că acesta are calitate procesual pasivă de a sta în proces, având în vedere că este emitentul deciziei contestate, care acționează în numele unității detinătoare. Atât cererea principală cât și cea de intervenție în interes propriu au fost formulate în termenul prevăzut de lege - cererea principală întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 a fost formulată în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei contestate și cererea de intervenție în termenul prevăzut de art.50(2) Cod pr.civilă, ce a fost formulată în fața primei instanțe și înainte de închiderea dezbaterilor.
Dat fiind faptul că în speță operează pactul comisoriu de gradul IV nu se mai impune analizarea motivelor de apel, privind admiterea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu și dacă în speță sunt incidente disp.art.14 pct.1 din HG nr.250/2007 norme de aplicare a Legii nr.10/2001 prin raportare la art.1 (2) din Legea nr.10/2001.
Pentru considerentele expuse curtea în baza art.296 Cod pr.civilă va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că pe fond va respinge ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți și intervenient.
În baza art.274 Cod pr.civilă va obliga pe intimați către apelanți la 300 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELELEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de apelantul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 551/9.05.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr- (număr în format vechi 2005/2006), în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu lalesîn G,-, - 2,. 1, județul G și intimatul intervenient, cu l ales în G,-, - 2,. 23, județul G (la avocat ).
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că pe fond respinge acțiunea ca nefondată.
Obligă intimații către apelanți la 300 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 16.03.2009.
Președinte Pentru jud.-
- - urmare a eliberării din funcție
prin pensionare se semn.conf.
art.260 al.2 Cod pr.civilă
Președinte instanță
Grefier
- -
Jud.fond:
Red.dec.jud./16.04.2009
Tehnored.gref./23.04.2009
7 ex.
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon
