Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 78/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.78/
Ședința publică de la 09 martie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Luminita Cristea
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului civil declarat de reclamanții, cu domiciliul în P, str.- nr.2, Bloc 152,.B,.12, domiciliată în P,-, Bloc 117 B,.C și, cu domiciliul în P,- -.2,.3,.6 împotriva sentinței civile nr.770/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 26.02.2010, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.03.2010, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.03.2010, când,
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin sentința civilă nr. 770/19.0ct. 2009 Tribunalul Brăilaa respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A respins acțiunea formulată de reclamanții domiciliat în P,-,.152,.B,.12, județul P, domiciliată în P,-,.117C,. C, județul P și domiciliată în P,-, -.2,. 3,.6, județul P împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Primăria comunei Jirlău ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesual pasivă.
A respins acțiunea formulată de reclamanții, și împotriva pârâtei Unitatea Administrativ teritorială comuna Jirlău, prin Primar ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jirlău, prin Primar, Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Primăria Comunei Jirlău solicitând obligarea acestora la plata sumei de 352.800 euro reprezentând contravaloarea fructelor suprafeței de teren de 7000 mp.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că prin nr. 215/23.05.2002 a Tribunalului Brăilas -a dispus restituirea prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești pentru partea de construcție a morii în valoare de 8.121.355.670 rol, a utilajelor morii în valoare de 4.647.835.922 rol și a suprafeței de teren de 7000 mp, aferentă fostei construcții și a curții morii, în valoare de 464.779.000 rol, imobil situat în comuna Jirlău. Statul nu a deținut terenul cu un titlu valabil, aspect reținut atât prin hotărârea menționată, cât și prin hotărârea din 17.06.2008 a Curții Europeane a Drepturilor Omului, astfel că nu a fost posesor de bună credință. Ca urmare datorează reclamanților fructele aferente suprafeței de teren de 7000 mp (chirie lunară), percepute începând cu 1948 și până la zi.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 485-487 cod civil și art. 6 din Legea 213/1998.
Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jirlău, prin Primar solicită respingerea acțiunii ca nefondată arătând că reclamanții au solicitat pentru neexecutarea nr. 215/23.05.2002 a Tribunalului Brăila, Curții Europene a Drepturilor Omului, condamnarea statului român, la acoperirea unui prejudiciu material suma de 740.455 euro reprezentând valoarea actualizată a bunurilor și 1.947.390 euro reprezentând lipsa de câștig începând de la data naționalizării acestor bunuri. În observațiile suplimentare aceștia au solicitat 2.234.850 euro cu titlu de prejudiciu material, din care 1.124.857 euro pentru lipsa de câștig începând cu data naționalizării până în mai 2002, 934.992 euro pentru valoarea reactualizată a sumei stabilite prin nr. 215/23.05.2002 a Tribunalului Brăila și 175.000 euro pentru utilajul distrus. Așadar, reclamanții au solicitat și lipsa de câștig ceea ce echivalează cu restituirea fructelor pe care aceștia le solicită în cauză. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat reclamanților 650.000 euro relativ la toate capetele de despăgubire.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat prin întâmpinare excepțiile lipsei calității procesual pasive și inadmisibilității. S-a susținut că despăgubirile prin echivalent au fost acordate de Primăria Comunei Jirlău, astfel că și celelalte daune în completare pot fi pretinse tot acestei debitoare. În ceea ce privește a două excepție pârâtul arată că reparațiile sunt prevăzute expres și limitativ de legea specială, reclamanții au obținut despăgubiri prin echivalent bănesc și nu mai pot solicita în baza Legii 10/2001 și despăgubiri pentru lipsa de folosință a bunului.
Deliberând cu prioritate asupra excepțiilor invocate de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și din oficiu, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanții susțin că au fost lipsiți, în ceea ce privește terenul preluat abuziv, de un important atribut al dreptului de proprietate, și anume exercițiul dreptului de folosință. Prejudiciul pe care reclamanții îl reclamă, creat ca urmare a lipsei de folosință a bunului nu se poate considera reparat prin restituirea bunurilor solicitate în temeiul Legii 10/2001. Această lege nu conține nici un remediu pentru prejudiciul în discuție. Nici reclamanții nu își întemeiază în drept acțiunea pe dispozițiile legii speciale, ci pe dispozițiile dreptului comun.
Așa fiind, s-a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Fapta ilicită reclamată constă în preluarea abuzivă a terenului și exercitarea în ceea ce privește acest bun a tuturor atributelor dreptului de proprietate, inclusiv cel al folosinței, începând cu anul 1948 și până în prezent. Cum pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jirlău, prin Primar a exercitat acest atribut al dreptului de proprietate, s-a constatat că pârâtele Primăria Comunei Jirlău și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor nu sunt vinovate de provocarea prejudiciului și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată împotriva acestora ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
Analizând actele și lucrările dosarului tribunalul a constatat în fapt următoarele:
Prin nr. 215/23.05.2002 a Tribunalului Brăila, definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac, s-a dispus modificarea în parte a dispoziției nr. 108/1.11.2001 în sensul că s-au acordat despăgubiri bănești pentru partea de construcție a morii în valoare de 8.121.355.670 rol, a utilajelor morii în valoare de 4.647.835.922 rol și a suprafeței de teren de 7000 mp aferentă fostei construcții și a curții morii în valoare de 464.779.000 rol. S-a reținut că bunurile preluate abuziv nu pot fi restituite în natură.
Pentru că nu s-a executat titlul care constata dreptul de creanță al reclamanților aceștia au adresat o plângere Curții Europene a Drepturilor Omului invocând încălcarea art. 6/1 din Convenția și art. 1 al Protocolului 1. Aceștia au solicitat cu titlu de prejudiciu material 750.455 euro reprezentând valoarea actualizată a bunurilor în cauză, 1.947.390 euro reprezentând lipsa de câștig începând de la data naționalizării respectivelor bunuri, prezentând calcule detaliate pentru a justifica aceste sume. În observațiile lor suplimentare reclamanții au cerut 2.234.850 euro cu titlu de prejudiciu material, din care 1.124.857 euro pentru lipsa de câștig începând cu data naționalizării până în mai 2002, 934.992 euro pentru valoarea reactualizată a sumei stabilită prin nr. 215/23.05.2002 și 175.000 euro pentru utilajul distrus.
Prin sentința 448/17.06.2008 Curtea Europeană a Drepturilor Omului a acordat în unanimitate reclamanților 650.000 euro privitor la toate capetele de despăgubire.
În aceste condiții, nu se justifica de ce reclamanții susțin că nu au fost despăgubiți pentru lipsa de folosință a bunurilor, deci și a terenului în suprafață de 7000 mp, de la data naționalizării și până la data de 23.05.2002.
Chiar dacă s-ar lua în considerare că reclamanții nu au primit despăgubiri pentru prejudiciul creat prin lipsirea acestora de exercițiul concret al dreptului de folosință, apreciem că începând cu data acordării despăgubirilor bănești -23.05.2002- aceștia nu mai pot susține că au fost lipsiți de bunurile preluate abuziv.
Mai mult, remediul pentru prejudiciul în discuție nu se poate solicita decât cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, în care se pot formula asemenea pretenții. Iar reclamanții nu au prezentat tribunalului nici un motiv pentru care nu au solicitat instanțelor interne acordarea unor sume de bani ca remediu pentru lipsa de folosință în acest termen de 3 ani, în condițiile în care acest remediu nu a fost cerut Curții Europene a Drepturilor Omului.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea formulată împotriva pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Jirlău, prin Primar ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții susținând că în mod greșit prima instanță a reținut că prin hotărârea Curții Europene de Justiție s-a pronunțat și cu privire la o cerere similară celei din prezenta cauză. In realitate Curtea Europeană nu a acordat despăgubiri pentru lipsa de folosință terenului de 7000
Un alt motiv de apel s-a referit la reținerea instanței de fond asupra nerespectării termenului de prescripție de 3 ani pentru promovarea unei acțiuni în pretenții bănești. Instanța însă a omis să rețină ca la dosar există o copie a unei astfel de acțiuni promovate în anul2002 împotriva Primăriei Jirlău, cerere ce a fost anulată ca netimbrată prin sentința civilă nr. 496 din 18 decembrie 2002 Tribunalului Brăila. Instanța de atunci nu a avut în vedere că reclamanții erau deținuți politici și că potrivit art. 15 lit. r din legea taxei judiciare de timbru erau scutiți de la plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive au solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
In dovedirea recursului s-au folosit de proba cu acte depunând la dosar copia de pe plângerea adresată Curții Europene
Unitatea Administrativ Teritorială Jirlău a solicitat respingerea deoarece apelanții nu pot cere pe calea dreptului comun obligarea Statului Român sau a Primăriei la plata c/v fructelor pentru suprafața de teren ce au făcut obiectul Legii Fondului Funciar sau a Legii nr. 10/2001.
Reclamanții au beneficiat de despăgubiri în baza legilor speciale iar terenul pentru care aceștia au solicitat fructele, a făcut obiectul cererilor de restituire în natură sau in echivalent.
Prin obligarea la plata fructelor s-ar constitui o dubla despăgubire ceea ce este inadmisibil.
Apelul declarat nu poate fi primit.
Curtea apreciază că soluția primei instanțe este temeinică și legală.
Din petitul plângerii adresate Curții Europene a Drepturile Omului reiese că reclamanții au solicitat să li se acorde echivalentul imobilului conform sentinței civile nr. 215/23 mai 2002 precum și să fie despăgubiți pentru lipsa de folosință pe timp de 53 ani și daune morale.(fila 29 dosar fond).
Curtea Europeana a obligat Statul Român la despăgubiri pentru toate capetele de cerere ale reclamanților.
Reclamanții au mai susținut că în fața Curții Europene au cerut despăgubiri pentru folosul nerealizat începând cu data naționalizării până in anul 2002.
In condițiile în care prin sentința civilă nr.215/2002 a Tribunalului Brăilas -a dispus restituirea prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești a imobilelor preluate de către stat, inclusiv a terenului în suprafață de 7000 p, reclamanții nu mai pot pretinde despăgubiri constând în lipsa de folosință a terenului după aceasta dată, pentru că au fost despăgubiți prin echivalent. în suma de 464.779.000 lei suma reactualizată prin hotărârea CEDO.
In ceea ce privește critica adusă sentinței civile nr.496/18.12.2002 a Tribunalului Brăila prin care s-a anulat prima acțiune în pretenții, Curtea nu poate cenzura acea soluție în cadrul prezentului apel.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamanții, cu domiciliul în P, str.- nr.2, Bloc 152,.B,.12, domiciliată în P,-, Bloc 117 B,.C și, cu domiciliul în P,- -.2,.3,.6 împotriva sentinței civile nr.770/19.10.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul civil nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.03.2010.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-09.04.2010
Dact-MH-09.04.2010/6 ex.
Fond: judecător - Tribunalul Brăila
Președinte:Luminita CristeaJudecători:Luminita Cristea, Anica Ioan
