Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 8A
Ședința publică din data de: 14.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelantele pârâte COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.324/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE COMISIA GUVERNAMENTALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatul reclamant personal și intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 prin consilier juridic care depune delegație de reprezentare la dosar, lipsind apelantele pârâte Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează Curții că la data de 09.12.2009 intimatul reclamant a depus întâmpinare și înscrisuri ce au fost comunicate apelantelor pârâte și intimatului pârât.
Reprezentantul intimatului pârât Ministerul Finanțelor Publice Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 învederează Curții că în prezenta cauză instituția pe care o reprezintă nu are calitate procesuală pasivă, singura instituție care are calitate este Comisia Centrală care a funcționat în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Curtea ia act de excepția invocată ca fiind o excepție de ordine publică.
Curtea, față de împrejurarea că cererea de declarare a căii de atac a fost intitulată recurs, pune în discuția părților calificarea căii de atac.
Reprezentantul intimatului pârât Ministerul Finanțelor Publice Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 arată că lasă la aprecierea instanței calificarea căii de atac.
Intimatul reclamant personal, de asemenea, lasă la aprecierea instanței.
Curtea, după deliberare, constată că din eroare cererea de declarare a căii de atac de către Comisiei Municipiului Baf ost intitulată recurs, califică prezenta cauză ca fiindapel.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de apel.
Reprezentantul intimatului pârât Ministerul Finanțelor Publice Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 susține excepția invocată iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Intimatul reclamant personal, solicită respingerea celor două apeluri formulate în cauză cu precizarea că este de acord cu sentința pronunțată în cauză de către Tribunalul București - Secția a IV a Civilă.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de apelantele pârâte COMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 și AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.324/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE COMISIA GUVERNAMENTALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a de contencios Administrativ și Fiscal sub nr- și precizată la termenul din 9.06.2008, reclamantul în contradictoriu cu pârâții COMISIA PENTRU APLICAREA LEGII 9 /1998, MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE- COMISIA GUVERNAMENTALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9 /1998 și AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, a solicitat obligarea la stabilirea despăgubiri lor în baza Legii nr. 10/2001.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a formulat cerere de despăgubiri în baza Legii nr.9/1998 și, chiar dacă nu a cerut despăgubiri și conform Legii nr. 10/2001, pârâtele ar fi trebuit să îl înștiințeze că trebuie să facă un dosar separat. A mai arătat reclamantul că nu i s-a soluționat cererea de despăgubiri cu toate că a depus la data de 08.09.2005 dosarul complet Prefecturii dar nu a primit niciun răspuns.
La 04.04.2005 a depus cerere la Consiliul Local al Sectorului 5 Direcția Impozite și Taxe Locale înregistrată cu nr. 9601, iar la data de 04.09.2005 i s-au solicitate alte actele. La data de 15.09.2005 a depus dosarul cu actele necesare confirmării ca reclamantul este proprietar al imobilului din-, sectorul 5, B, care a fost preluat abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la Biroul Executorului Judecătoresc G cu sediul în--5, -. 15, sector 4, B conform nr. 8711/15.09.2005 și chitanței nr. 3611/15.09.2005 - dosarul nr. 1241/2005 și notificarea a fost înregistrată la Prefectura la nr. 18671/20.09.2005. Deoarece nu a primit niciun răspuns, la data de 15.10.2007 a depus la registratura Prefecturii cererea înregistrată la nr. 28895. De la Guvernul României-cabinet subprefect a primit comunicarea nr. /28895 / /08.11.2007 și de la Primăria Municipiului B - Direcția Juridic, Contencios, Legislație comunicarea nr. - /27.11.2007, care nu rezolva corect solicitarea din notificarea din dosarul nr. 1241 /2005 depus de Biroul Executorului Judecătoresc G și nu a primit nici răspuns la prevederile OUG nr. 81/2007.
Reclamantul a mai arătat că a depus la registratura Prefecturii cererea nr. 501/28.01.1999 și înregistrată la Comisia pentru aplicarea Legii 9/1998 nr. 2033 și "Declarația notarială nr. 276/26.02.1992 dată de Biroul Notarului Public -, sectorul 6, B", acte din care rezultă că este proprietarul imobilului din- sector 5, B și cu ocazia depunerii memoriu lui pentru repartizarea de teren în zonă i s-a răspuns că nu au teren și îi acordă despăgubiri în bani, cu care ocazie a cerut să i se acorde suma reactualizată cu indicele anual de inflație până la data achitării efective. Până astăzi nu a primit nicio evaluare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.10/2001.
La data de 28.05.2008, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că reclamantul, prin acțiunea introdusă, solicită întocmirea "actelor în vederea achitării despăgubirilor necesare și reale".
Dând aplicare art. 30 din nr.OG 94/2004 și art.8 din nr. 1643/2004, prin Ordinul 4093/10.07.2007 Seful Cancelariei Primului Ministru a validat Hotărârea nr. 1661/12.09.2002 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, stabilindu-se astfel compensații bănești în valoare de 213.341,75 lei.
Prin emiterea Ordinului nr. 4093 la data de 10.07.2007 considera că Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, lăsând cererea de chemare în judecată a reclamantului ca rămasă fără obiect.
De asemenea, obiectul Legii nr. 9/1998 și implicit al Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 îl reprezintă "acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940".
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Codul d e procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, Legii nr. 554/2004, nr. 286/2004, nr.OG 94/2004 și nr. 1643/2004.
La termenul din 9.06.2008, tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a acestei secții față de obiectul cererii și competența stabilită prin Legea nr. 10/2001.
Prinîncheierea de ședință din data de 09.06.2008, Tribunalul București Secția a IX-a de Contencios Administrativ și Fiscala admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Comisia Pentru Aplicarea Legii 9/1998, Ministerul Finanțelor Publice-Comisia Guvernamentală Pentru Aplicarea Legii Nr.9/1998 Și Agenția Națională Pentru Restituirea Proprietăților, Președintelui Tribunalului București pentru repartizare la o secție civilă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că litigiile izvorând din restituirea în natură a imobilelor sau stabilirea de despăgubiri se soluționează potrivit Legii nr. 10/2001, iar pentru recunoașterea drepturilor lor rec1amantul are posibilitatea de a se adresa instanțelor civile, conform legislației civile, și nu instanței de contencios administrativ.
Așadar, nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.554/2004 pentru anularea actului administrativ, conform art.5 alin.2 din acest act normativ, existând o procedură de desființare sau modificare prevăzută prin legea specială, iar competența de soluționare a cauzei revine secției civile a tribunalului, potrivit art.27 alin.8 din Legea nr. 10/2001.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 30.06.2008.
La data de 24.12.2008, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998, a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților conform art.6 din OUG 25/2007 și art. 35 modificat din RG 753/1998 prin care se înființează acest compartiment cu personalitate juridică în subordine a Ministerului Economiei și Finanțelor în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților prin preluarea acestui Departament din cadrul Cancelariei Primului Ministru și care are a obiect conform Legii 9/1998, acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect.
Astfel, reclamantul, prin acțiunea introdusă, solicită întocmirea "actelor în vederea achitării despăgubirilor necesare și reale".
Dând aplicare art. 30 din nr.OG 94/2004 și art.8 din nr.HG 1643/2004, prin Ordinul 4093/10.07.2007 Șeful Cancelariei Primului Ministru a validat Hotărârea nr. 1661/12.09.2002 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, stabilindu-se astfel compensații bănești în valoare de 213.341,75 lei.
Prin emiterea Ordinului nr. 4093 la data de 10.07.2007 considera Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau, lăsând cererea de chemare în judecată a reclamantului ca rămasă fără obiect.
De asemenea, s-a arătat că obiectul Legii nr. 9/1998 și implicit al Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 i-l reprezintă "acordarea de compensații cetățenilor romani pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940." Conform art. 30 din OG94/2004 "actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc la secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului, prevedere preluată și de art. 352 alin 6 din HG. 753/1998 pentru actele emise de Vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților desemnat să conducă Serviciul pentru aplicarea Legii 9/1998.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 din Codul d e procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, Legii nr. 554/2004, nr.HG 286/2004, nr.OG 94/2004 și nr.HG 1643/2004.
Prinsentința civilă nr. 324/ 06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosar nr-, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca nefondată; a fost admisă cererea formulată de reclamant; a fost obligată pârâta Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Prefecturii Municipiului B să soluționeze notificarea nr. 3611/15.09.2005, transmisă prin BEJ G privind acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în B,-, sectorul 5 (în prezent demolat).
În motivarea sentinței, s-a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Autoritatea Naționala Pentru Restituirea Proprietăților, că prin cererea introductivă de instanță reclamantul a arătat că nu a depus cerere în temeiul Lg 10/2001, deoarece la data apariției acesteia și anume la 28.09.1989 formulase cerere potrivit Lg.9/1998.
Ulterior a adunat acte și a depus dosarul în complet la Prefectura solicitând despăgubiri pentru imobilul ce a fost preluat în mod abuziv în anul 1988 și ulterior a fost demolat.
Nu se poate susține de către pârât a Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, (fostă Agenția Națională Pentru Restituirea Proprietăților), întrucât, aceasta are atribuții stabilite de Legea 10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Lg 247/2005 și HG nr. 361/2005 în a acorda sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale și celorlalte persoane juridice în procesul de restituire al imobilelor ce fac obiectul Lg 10/2001, având și atribuția de a monitoriza modul de aplicare al acestei legi.
În condițiile în care reclamantul este nemulțumit că nu i s-a răspuns notificării formulate, acesta are interesul a se adresa instituției care are printre atribuții monitorizarea procesului de aplicare a Lg 10/2001, astfel că va respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de.
Cu privire la fondul cererii, tribunalul a reținut că, indiferent dacă persoana notificată urmează să admită cererea și să acorde despăgubiri petentului sau să-i refuze un atare drept pe oricare dintre motivele prevăzute de lege, aceasta are obligația de a răspunde motivat notificării adresate potrivit 1075.civ. pentru a da dreptul persoanei îndreptățite să conteste, în justiție acest răspuns sau pentru a solicita pronunțarea pe fond asupra pretențiilor reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la data de 04.06.2009 (data poștei) pârâta Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare.
În motivarea cererii, s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală.
Astfel, instanța de fond în mod greșit nu a reținut faptul că reclamantul a formulat atât cerere în temeiul Legii nr. 9/1998, soluționată de altfel prin Hotărârea nr. 1661/12.09.2002 cât și notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Notificarea nr. 1241/2005, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată la Instituția Prefectului Municipiului B sub nr. 18671/20.09.2005, iar aceasta din urmă a înaintat-o spre competentă soluționare către Primăria Municipiului B prin adresa cu nr. 11376/30.03.2006.
Față de susținerea reclamantului că a formulat cerere pe Legea 9/1998, se arată că aceasta a fost soluționată de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Totodată, față de susținerea reclamantului că pentru terenul situat în-, sector 5, B, pentru care a formulat prezenta acțiune, a înțeles să formuleze cerere în temeiul Legii nr. 9/1998 și nu în baza Legii nr. 10/2001, se arată că cererea este inadmisibilă în raport cu prevederile Legii nr. 9/1998.
Astfel, cererea privind imobilul din-, sector 5, B, pentru care de altfel reclamantul a formulat notificarea nr. 1241/2005, nu poate fi soluționată de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, ci doar de Primăria Municipiului B, prin Primar General, căreia i-a și fost înaintată la data de 30.03.2006.
Față de aceste aspecte, se arată că cererea de chemare în judecată, formulată de reclamant este inadmisibilă.
Se mai invocă faptul că instanța de fond în mod greșit nu s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
a) Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a soluționat cererea nr. 501/2033/28.01.1999, depusă de domnul în temeiul Legii nr. 9/1998.
Astfel, despăgubirile în temeiul Legii nr. 9/1998 se acordă doar celor îndreptățiți, pentru bunurile reținute sau abandonate în proprietatea statului bulgar, care la rândul lor au depus cerere la Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Ca urmare a verificărilor efectuate în evidențele Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a rezultat că domnul a depus cererea nr. 501/2033/28.01.1999, în baza Legii nr. 9/1998, iar aceasta a fost soluționată prin adoptarea Hotărârii nr. 1661/12.09.2005.
Prin Hotărârea nr. 1661/12.09.2005 s-a aprobat cererea domului și s-a propus acordarea compensațiilor bănești pentru bunurile autorului u, trecute în proprietatea statului bulgar.
Așadar, hotărârea adoptată împreună cu întreg dosarul, a fost transmisă spre validare ori invalidare Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, conform dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 9/1998.
Se susține că, în ceea ce privește atribuțiile conferite de Legea nr. 9/1998, Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și-a îndeplinit toate atribuțiile legale.
Astfel, raporturile dintre Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și reclamant, născute la momentul depunerii de către acesta a cererii de acordare a compensațiilor în baza prevederilor Legii nr. 9/1998, s-au stins la data de 12.09.2002 prin adoptarea Hotărârii cu nr. 1661.
Față de cele mai sus menționate, rezultă că actul administrativ producător de efecte juridice și cenzurabil pe calea contenciosului administrativ este decizia și nu hotărârea Comisiei, care prin emitere nu produce efecte juridice în lipsa validării sau invalidării acesteia de către
De altfel, așa cum reiese și din întâmpinarea formulată de către AN. aceasta a validat hotărârea Comisiei Municipiului B prin Ordinul nr. 4093/10.07.2007, prin care se acordă compensații bănești în valoare de 213.341,75 lei.
Așadar, reclamantului i-au fost acordate compensațiile bănești în temeiul Legii nr. 9/1998, lucru pe care nu îl contestă în cererea de chemare în judecată.
În concluzie, Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 analizează și soluționează doar cererile și actele atașate acesteia, depuse în temeiul acestei legi speciale și nu în temeiul legilor fondului funciar sau a Legii nr. 10/2001.
b) Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nu are atribuții de soluționare a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001, ci doar a cererilor depuse în temeiul Legii nr. 9/1998.
Conform art. 10 al Legii nr. 10/200 (forma inițială), în ceea ce privește restituirea în natură, aceasta se dispune pentru terenul liber și pentru construcțiile rămase nedemolate, urmând să se respecte documentațiile de urbanism legal aprobate, iar pentru construcțiile demolate și terenurile ocupate măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Competența exclusivă pentru analizarea, soluționarea notificărilor și emiterea dispoziției pentru restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită revine, în cazul de față, Primarului General al Municipiului
Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 nu analizează și nu soluționează notificări ce au ca obiect imobile expropriate/demolate și nici nu emite dispoziții în baza Legii 10/2001.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. 2 din capitolul IV, Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, doar după soluționarea notificărilor de către Primar, Instituția Prefectului Municipiului B avizează de legalitate Dispozițiile autorităților administrației publice locale, ulterior înaintându-le către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubiri lor.
Obligația de a face, în ceea ce privește obligația de a soluționa notificarea, nu poate avea ca obiect emiterea dispoziției prin echivalent, care revine, în exclusivă competență, în cazul de față, Primarului General al Municipiului
Rezultă astfel, că pârâta Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 nu are nici o atribuție de soluționare a vreunei notificări în baza Legii nr. 10/2001, iar în ceea ce privește P, obiectul obligației de a face, raportat la prevederile legale invocate mai sus, l-ar putea reprezenta numai obligarea la înaintarea referatului conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate.
Însă condiția sine qua non a emiterii unui astfel de aviz îl reprezintă existența dispoziției emise de autoritățile competente, respectiv Primarul Municipiului B, condiție neîndeplinită în speță.
Ba mai mult, instanța de judecată, a hotărât în mod greșit obligarea Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 la soluționarea notificării nr. 3611/15.09.2005) deoarece actul cu acest număr nu este o notificare ci reprezintă chitanța prin care a plătit Biroului Executorului Judecătoresc suma de 59,50 Lei, pentru serviciile de comunicare a notificării cu nr. 1241/2005.
Așadar, din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv din adresa nr. 46807/27.11.2007 înaintată Instituției Prefectului Municipiului B, reiese foarte clar faptul că dosarul constituit la Primăria Municipiului B cu nr. 70727, făcut în baza notificării nr. 1241/2005 formulată de domnul în temeiul Legii nr. 10/2001, figurează înregistrat în evidența Primăriei Municipiului B, așadar nu în evidența Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
De altfel, așa cum reiese din adresa mai sus menționată, notificarea trebuia depusă prin executor judecătoresc până la termenul acordat de legiuitor, respectiv până la data de 14.02.2002, așadar prin nerespectarea termenului de depunere a notificărilor în termenul prevăzut de lege se ajunge la pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în natură sau echivalent.
În concluzie, din actele depuse la dosarul cauzei reiese clar faptul că a depus atât cerere în temeiul Legii nr. 9/1998 la Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, care a fost soluționată favorabil cât și o notificare în temeiul Legii nr. 10/200l, înaintată de către Instituția Prefectului Municipiului B către Primăria Municipiului B, care de altfel a fost depusă în afara termenului acordat de legiuitor.
În drept, au fost invocate prev. art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, dispozițiile Legii nr. 247/2005, ale Legii nr. 10 /2001 și ale Legii nr. 340/2004, ale Legii nr. 9 /1998, republicată.
În conformitate cu prevederile art.242 alin.2 din Codul d e procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părții.
Împotriva aceleiași sentințe a formulat, la data de 03.09.2009, pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cerere de aderare la apelul declarat de către Comisia Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/998.
În motivarea cererii, se arată că sentința este netemeinică și nelegală sub aspectul respingerii lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Astfel, aceasta în mod nelegal și netemeinic a respins ca nefondată excepția invocată, pe considerentul că având atribuții de monitorizare a procesului de aplicare a legii nr. 10/2001, ar avea calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect soluționarea notificării în baza Legii nr. 10/2001.
Potrivit regulilor dreptului procesual civil, calitatea procesuală pasivă presupune existenta de identitate între persoana pârâtului (în speță Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților) și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. Cadrul în care se desfășoară procesul este fixat de reclamant, care prin cererea de chemare în judecată, indică persoana împotriva căreia se îndreaptă pretențiile sale, pârâtul. De asemenea, în materie civilă, hotărârea produce efecte relative, numai între părțile litigante iar instanța are obligația să verifice atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă.
În cazul dedus judecății, reclamantul a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 înregistrată cu nr. 1241/2005, notificare depusă tardiv. Notificarea a fost transmisă spre competentă soluționare Primăriei Municipiului B (așa cum reiese din adresa nr. -/05.03.2009, pe care o atașăm în copie). Primăria Municipiului B nu a soluționat până la această dată notificarea reclamantului.
Potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, unitatea deținătoare a bunului imobil solicitat prin notificare, sau entitatea învestită cu soluționarea notificării, după caz, are obligația de a emite o decizie/dispoziție prin care soluționează notificarea formulată în temeiul acestui act normativ reparatoriu. Astfel, aceasta, pe baza actelor doveditoare depuse de persoana care se pretinde îndreptățită și pe baza analizei împrejurărilor de fapt și de drept ale situației invocate în notificare, va emite o dispoziție/decizie prin care: fie se restituie în natură imobilul solicitat, fie se respinge restituirea în natură a imobilului solicitat și se stabilesc măsuri reparatorii în echivalent, fie se respinge notificarea întrucât persoana îndreptățită nu a făcut dovada preluării abuzive, a dreptului de proprietate și calitatea de moștenitor, sau nu avea calitatea de persoană îndreptățită potrivit legii sau ca fiind nedepusă în termen.
Prin urmare, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, ci Primăria Municipiului
În cazul dedus judecății, reclamantul a depus notificare înregistrată cu nr. 1241 la data de 15.09.2005.
Astfel, instanța de fond, neținând cont de prevederile Legii nr. 10/2001, potrivit cărora, notificarea depusă prin executor judecătoresc trebuia depusă într-un anumit termen sancțiunea nerespectării acestuia constând, potrivit art. 22 alin.5, în decăderea din dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, a obligat o entitate ce nu are atribuții în privința Legii nr.10/2001 (ceea ce este evident), respectiv, Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998 la soluționarea acesteia.
Se arată că notificarea reclamantului formulată în baza Legii nr.9/1998 a fost soluționată de Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998 prin hotărârea nr. 1661/12.09.2005.
Prin Hotărârea nr. 1661/12.09.2005 a fost aprobată cererea reclamantului propunându-se compensații bănești pentru bunurile autorului u, trecute în proprietatea statului bulgar.
Se reține din cuprinsul sentinței civile apelate că reclamantul și-a precizat acțiunea solicitând obligarea la stabilirea despăgubirilor în baza Legii 10/2001.
Or, Comisia de Aplicare a Legii nr. 9/1998 nu are calitate procesuală pasivă cu privire la soluționarea notificării depuse în baza Legii nr. 10/2001 ci Primăria Municipiului B, care nu este parte în cauză.
Astfel, soluția instanței de obligare a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 9/1998 la soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 este vădit nelegală.
Mai mult decât atât notificarea formulată de reclamant, în temeiul Legii nr. 10/2001 este tardiv formulată.
În drept, au fost invocate: Legea nr. 10/2001 republicată, Legea nr. - privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Hotărârea Guvernului nr. - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII,Regimul stabilirii și plății despăgubiri/or aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea 247/2005, Hotărârea de Guvern nr. 1068/2007, art. 115-119 din Codul d e procedură civilă.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea apelurilor.
La termenul din 14.01.2010, a fost calificată prezenta cale de atac ca fiind apelul, pentru motivele indicate în practicaua prezentei decizii.
La termenul din 14.01.2010, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice -Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii Nr. 9/1998 a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive ca motiv de apel d e ordine publică.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel formulate de apelanți, a motivelor de apel d e ordine publică invocate la ultimul termen, a apărărilor formulate de intimat și a probelor administrate în cauză, Curtea reține următoarele:
În fapt, prin Ordinul nr. 4093/ 10.07.2007 emis de Șeful Cancelariei Primului Ministru, a fost validată Hotărârea nr. 1661 din 12.09.2002 a Comisiei Municipiului B și s-au acordat numiților, și compensații bănești în cuantum de 213 341,75 lei, cu privire la care s-a prevăzut eșalonarea în conformitate cu art. 5 din HG nr. 286/2004.
Prin Hotărârea nr. 1661 din 12.09.2002 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a fost aprobată cererea nr. 501/2033/28.01.1999 și s-a propus acordarea de compensații bănești numiților,.
Din analiza dosarului rezultă că reclamantul a formulat mai întâi această cerere, în temeiul Legii nr. 9/1998, care a fost soluționată așa cum am prezentat mai sus.
Ulterior, la data de 08.09.2005, a formulat o nouă cerere în temeiul legii nr. 10/2001, cerere înregistrată sub nr. de dosar 1241/2005.
Notificarea nr. 1241/2005, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată la Instituția Prefectului Municipiului B sub nr. 18671 /20.09.2005, iar aceasta din urmă a înaintat-o spre competentă soluționare către Primăria Municipiului B prin adresa cu nr. 11376 /30.03.2006.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, se invocă în primul rând faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este inadmisibilă. Astfel, cererea privind imobilul din-, sector 5, B, pentru care de altfel reclamantul a formulat notificarea nr. 1241/2005, nu poate fi soluționată de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, ci doar de Primăria Municipiului B, prin Primar General, căreia i-a și fost înaintată la data de 30.03.2006.
Curtea constată, în primul rând, că aspectul inadmisibilității reprezintă un aspect de ordine publică, ce putea fi invocat direct în apel.
În al doilea rând, apelanta arată că, în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. se arată apoi motivele pentru care apelanta consideră că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cât privește cererea de aderare la apel formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin aceasta se critică aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei apelante.
De asemenea, la termenul de dezbateri, intimatul-pârât Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii Nr. 9/1998 a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive ca motiv de apel d e ordine publică.
Prin urmare, pentru a se pronunța pe toate aceste motive de apel, Curtea trebuie să procedeze în primul rând la stabilirea obiectului cererii de chemare în judecată formulate de către reclamant, pentru a vedea limitele învestirii și raportul juridic care a fost dedus judecății în mod efectiv.
Astfel, este dincolo de orice îndoială că, prin cererea formulată, reclamantul a prezentat o situație de fapt amestecată, făcând o confuzie între procedura Legii nr. 9/1998 și procedura Legii nr. 10/2001. Reclamantul însuși arată în cererea sa că nu a depus cerere pentru despăgubiri conform Legii nr. 10/2001, deoarece formulase anterior cerere conform Legii nr. 9/1998. Ulterior, arată reclamantul, a formulat și notificare prin executor judecătoresc conform Legii nr. 10/2001; în finalul cererii sale, reclamantul arată că solicită obligarea pârâților la întocmirea actelor necesare în vederea achitării despăgubirilor necesare și reale, întrucât la data publicării Hotărârii nr. 1661/12.09.2002 apăruse Legea nr. 10/2001 și acesta trebuia înștiințat că trebuia să facă o solicitare potrivit legii noi.
Ulterior, prin ultima precizare depusă de reclamant la dosar (fila 57 din dosarul de primă instanță), se arată că în baza Legilor nr. 112/1995, nr. 247/2005 și a dreptului de proprietate consfințit de Constituție, să fie obligate instituțiile statului să evalueze despăgubirile la prețurile pieței de la data achitării acestora. Se arată că se anexează Hotărârea nr. 1661/2002 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, care se referă numai la despăgubirile pentru bunurile abandonate în Bulgaria și nu are legătură cu bunurile distruse din România.
Acestea fiind toate elementele de fapt și de drept care pot reprezenta indicii ale voinței reale a reclamantului, Curtea, în temeiul art. 84 raportat la art. 129 din Codul d e procedură civilă, procedând la stabilirea obiectului concret dedus judecății, constată că reclamantul a solicitat, în fapt (ca și obiect material) obligarea instituțiilor statului să evalueze despăgubirile la prețurile pieței de la data achitării acestora. În drept, cererea a fost evaziv întemeiată pe dispozițiile Legilor nr. 112 /1995, nr. 10 /2001 și nr. 247 /2005.
Curtea constată că deși reclamantul s-a referit la cele două notificări (în temeiul Legii nr. 9 /1998 și, respectiv, a Legii nr. 10/2001), în mod expres acesta a arătat că notificarea în baza Legii nr. 10/2001 nu a fost soluționată; mai mult decât atât, a arătat că Hotărârea nr. 1661/2002 a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 se referă numai la despăgubirile pentru bunurile abandonate în Bulgaria și nu are legătură cu bunurile distruse din România.
Rezultă că reclamantul nu a avut în vedere sub nicio formă procedura pornită în temeiul Legii nr. 9/1998, nemulțumirile sale fiind legate de cea de-a doua notificarea formulată, cea din 2005.
Astfel, problema următoare este de a stabili în ce mod poate fi încadrată în drept cererea reclamantului, față de prevederile Legii nr. 10/2001 și nr. 247/2005.
Or, ținând cont că se invocă existența unei notificări, însă nesoluționate, Curtea constată că reclamantul a învestit instanța cu o cerere de soluționare a notificării sale din 08.09.2005, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, cerere înregistrată sub nr. de dosar 1241 /2005.
Curtea constată că acest obiect a fost reținut și de prima instanță, cu singura diferență că aceasta a avut în vedere o obligație de a face, iar nu o soluționare pe fond a notificării.
Stabilind astfel obiectul cererii reclamantului ca fiind o cerere de soluționare a notificării sale din 08.09.2005, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea va analiza în continuare motivele de apel formulate de apelanți.
În primul rând, referitor la faptul că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este inadmisibilă, deoarece cererea privind imobilul din-, sector 5, B, pentru care reclamantul a formulat notificarea nr. 1241/2005, nu poate fi soluționată de Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, ci doar de Primăria Municipiului B, prin Primar General, Curtea reține că greșita îndreptare a unei cereri de chemare în judecată împotriva unei persoane care nu e obligată în raportul juridic civil dedus judecății nu atrage inadmisibilitatea cererii, ci lipsa unei calități procesuale pasive. Astfel că acest motiv de apel, astfel cum a fost formulat, pentru greșita tehnică juridică invocată, este nefondat.
În al doilea rând, se arată că, în mod greșit instanța de fond nu s-a pronunțat asupra lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Municipiului B pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Curtea constată că nu există o pronunțare explicită a primei instanțe cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, dar prin pronunțarea în contradictoriu cu pârâta și obligarea acesteia la soluționarea notificării, implicit s-a hotărât de către prima instanță că aceasta are calitate procesuală pasivă.
Or, Curtea constată ca fiind întemeiat motivul de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Astfel, față de obiectul cererii reclamantului, așa cum a fost lămurit anterior, este evident că o persoană juridică cu atribuții specifice în cadrul procedurii de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 nu poate avea calitate procesuală pasivă în cadrul cererii având ca obiect soluționarea notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea dintre persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. Or, numai pârâta în cauză nu ar putea sa fie niciodată obligată la soluționarea unei notificări care nu i-a fost îndreptată și cu privire la care nu are atribuții legale.
Cât privește cererea de aderare la apel formulată de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin care se critică aspectul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei apelante, Curtea constată că este întemeiată și această excepție.
Astfel, față de obiectul cererii reclamantului, astfel cum a fost analizat anterior, ca fiind o cerere de soluționare a notificării sale din 08.09.2005, formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, Curtea constată că apelanta are atribuții numai în situația existenței unei dispoziții sau decizii de soluționare, pe aspectul stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent. Înainte de pronunțarea unei astfel de dispoziții sau decizii, nu are calitate procesuală pasivă, deoarece nu are atribuții legale în cadrul raportului juridic născut din formularea unei notificări, ci numai în cadrul raportului juridic născut ulterior emiterii dispoziției de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
În sfârșit, cât privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Guvernamentală pentru Aplicarea Legii Nr. 9/1998, invocată ca motiv de apel d e ordine publică, pentru considerentele avute în vedere la soluționarea motivului de apel referitor la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, această excepție este întemeiată. Cum ambele pârâte sunt implicate în procedura de soluționare a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998, rezultă că niciuna dintre acestea nu are calitate procesuală pasivă.
Constatând întemeiate apelurile formulate, Curtea, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Guvernamentală Pentru Aplicarea Legii Nr. 9/1998; va admite apelurile formulate de apelantele pârâte Comisia Municipiului B pentru Aplicarea Legii Nr. 9/1998 și Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților, va schimba în tot sentința apelată; va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și Comisia Mun. B de aplicare a Legii 9/1998 și va respinge acțiunea față de pârâte ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte Ministerul Finanțelor Publice Comisia Guvernamentală Pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
Admite apelurile formulate de apelantele-pârâteCOMISIA MUNICIPIULUI B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998,cu sediul în B,-, sectorul 5 șiAUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR,cu sediul în B, nr. 202, sectorul 1 împotrivasentinței civile nr. 324 /06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilăîn dosar nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant,cu domiciliul în B,-,. 44,. 3,. 4,. 97, sectorul 6 și intimatul pârâtMINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - COMISIA GUVERNAMENTALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 9/1998,cu sediul în B,-, sectorul 5.
Schimbă în tot sentința apelată.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și Comisia Municipiului B de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Respinge acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. AV
Tehnored. AP
6 ex. / sentința civilă nr. 324/06.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosar nr-
Jud. fond:
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă
