Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 12.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/
Ședința publică din 19 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Florin Șuiu
JUDECĂTOR: G -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta apelantă împotriva sentinței civile nr.1073/04.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat MUNICIPIUL A reprezentat prin Primar, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.01.2010, când pronunțarea a fost amânată pentru termenul de astăzi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Arad, reclamanta a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce va da, să anuleze dispoziția nr. 9311/23.05.2007 prin care Primarul Municipiului Aar espins cererea sa de acordare de despăgubiri formulată în baza Legii nr. 10/2001.
În motivare a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr. 100/23.05.2001 la BEJ a solicitat acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru utilajele și instalațiile ce au aparținut Întreprinderii " ", naționalizată în baza Legii nr. 119/1948, precum și restituirea sumei de 206.327 lei actualizată, sumă ridicată din casieria întreprinderii cu ocazia naționalizării.
În final, a fost emisă dispoziția contestată, dispoziție prin care notificarea a fost respinsă cu motivarea că utilajele și instalațiile nu formează obiectul Legii nr. 10/2001, fiind bunuri mobile.
Or, chiar dacă clădirea în care se aflau utilajele și instalațiile aparținea altor persoane, ele au fost preluate de la antecesorul ei, iar dispozițiile art.6 din Legea nr.10/2001 sunt incidente.
Prin sentința civilă nr. 1073/4.10.2007, Tribunalul Arada respins cererea de chemare în judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța avut în vedere că, prin sentința civilă nr.39/18.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr. 9311/23.05.2007, a fost obligat pârâtul să soluționeze notificarea reclamantei prin emiterea unei decizii în condițiile art.21 din Legea nr.10/2001.
Prin dispoziția nr. 9311 din 23.05.2007 pârâtul a respins notificarea reclamantei în baza referatului nr.20895 din 17.08.2001 al Comisiei interne pentru analizarea notificării care a concluzionat că bunurile mobile nu formează obiectul Legii nr.10/2001 întrucât acest act normativ reglementează regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada martie 1945 - 22 decembrie 1989 și nu al unor bunuri mobile preluate în această perioadă.
Din procesul-verbal încheiat la data de 17.06.1948 rezultă că au fost inventariate utilajele și instalațiile preluate de stat care au aparținut Întreprinderii " " naționalizate în temeiul Legii nr.119/1948.
Odată cu utilajele a fost ridicată de la sediul întreprinderii și suma de 206.327 lei în numerar.
Art.6 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevede măsuri reparatorii și pentru utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că bunurile mobile care au devenit imobile prin destinație au servit funcționării întreprinderii, dacă acestea au existat în materialitatea lor la data formulării notificării și nici dovada că antecesorul său a fost proprietarul imobilului; pe de altă parte, solicitarea reclamantei de restituire a sumei de 206.327 lei actualizată, ridicată de la casieria întreprinderii cu ocazia naționalizării nu face obiectul Legii 10/2001.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost respins prin decizia civilă nr. 67/A/17.03.2008, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în dosarul nr. -.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere că, deși citată în acest sens, reclamanta nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului naționalizat și nici a celorlalte aspecte invocate.
Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei a fost admis de ÎCCJ care, prin decizia civilă nr. 6901/12.11.2008, pronunțată în dosarul nr-. a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că instanțele au apreciat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului naționalizat pentru ca, astfel, să poată solicita restituirea bunurilor mobile preluate odată cu imobilul.
este corectă numai cu privire la suma pretinsă care, într-adevăr, nu poate constitui obiect al restituirii în condițiile Legii nr. 10/2001, a cărei sferă de reglementare nu vizează bunurile mobile incorporate (cum este dreptul de creanță pe care reclamanta pretinde că l-ar avea ca succesoare a celui deposedat).
În privința bunurilor mobile devenite imobile prin destinație, situația este nuanțată de dispozițiile art. 6 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, dacă în alin. 1 al. art. 6 este avută în vedere situația bunurilor mobile devenite imobile prin incorporare (deci, imobile prin destinație), alineatul 2 al aceluiași articol nu mai vizează bunuri care să fie considerate imobile (prin destinație).
Întrucât acest din urmă text reglementează situația utilajelor și instalațiilor preluate de stat odată cu imobilul, fără să distingă după cum acestea au aparținut sau nu proprietarului imobilului, rezultă că nici interpretul nu poate face o asemenea distincție.
Ca atare, astfel de bunuri pot aparține proprietarului fondului (când, potrivit art. 468 cod civil sunt imobile prin destinație și supuse ca atare restituirii) sau pot aparține unui terț, când îndreptățirea la măsuri reparatorii trebuie recunoscută, față de dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Or, sub aspectul acestei reglementări, aprecierea instanței de apel potrivit căreia, pentru a putea stabili dacă reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru utilaje și instalații ar fi trebuit ca aceasta să demonstreze că autorul său a fost și proprietarul întreprinderii naționalizate este eronată, introducând distincții pe care legea nu le prevede.
În consecință, instanța de recurs a reținut că soluționarea cauzei s-a făcut fără cercetarea fondului cererii reclamantei, în mod nelegal reținându-se neîndeplinirea unei condiții pe care legea nu o prevede.
Se impune, a dispus instanța, ca, în rejudecare, să fie lămurită calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, verificând dreptul de proprietate al autorului său asupra bunurilor și situația acestora.
Ca urmare a casării cu trimitere, Curtea a fost investită cu soluționarea apelului prin care reclamata a solicitat schimbarea hotărârii date în primă instanță,în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată.
În motivare a invocat că utilajele și instalațiile au fost preluate de la antecesorul său și că acestea fac obiectul Legii nr.10/2001, la fel cum și suma de bani poate fi restituită, dispozițiile art.1 din Primul Protocol la CEDO fiind incidente.
Având în vedere cele dispuse prin decizia de casare și văzând dispozițiile art.315 Cod procedură civilă, instanța de trimitere a procedat la expertizarea bunurilor mobile și a instalațiilor ce intră sub incidența dispozițiilor art. 6 al. 2 din Legea nr. 10/2001.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate și în baza art. 295 al. 1 Cod procedură civilă, față de probele administrate și de normele legale ce vor fi mai jos arătate, instanța reține următoarele:
Pe calea notificării adresate în baza Legii nr.10/2001, reclamanta a solicitat în calitate de moștenitoare defunctului acordarea de despăgubiri pentru utilajele și instalațiile care au aparținut întreprinderii " "- proprietate a defunctului (filele 51,49 dosar - al Tribunalului Arad ).
Prin dispoziția contestată, Primarul Municipiului Aar espins cererea cu motivarea- reținută în referatul Comisiei interne pentru analizarea notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001- că utilajele și instalațiile solicitate au făcut parte din firma " " A, iar petenta nu a solicitat restituirea imobilului și nu face dovada proprietății asupra acestuia; pe de altă parte, bunurile mobile nu fac obiect al Legii nr.10/2001, legea reglementând doar situația bunurilor imobile (filele 16-19 dosar -).
Din conținutul procesului verbal din 17 iunie 1948, al cererii de înscriere modificatoare din 20.09.1948 și al sentinței nr. 39/18.01.2007 dată de Tribunalul Arad în dosarul nr- (filele nr. 7-12, 56, 14-15 dosar fond) rezultă că utilajele și instalațiile a căror restituire se cere au aparținut defunctului al cărui moștenitoare este reclamanta, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 26/2001 și sentinței civile nr. 39/18.01.2007 a Tribunalului Arad, mai sus-menționată (filele 13-15 dosar fond).
În consecință, reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001.
Raportând cererea reclamantei la dispozițiile deciziei de casare obligatorii pentru instanța de trimitere conform art. 315 Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea unei expertize a utilajelor și instalațiilor pentru care, în baza art. 6 al. 2 din Legea nr.10/2001 pot fi acordate măsuri reparatorii.
Conform raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză (filele 31-55 dosar), valoarea totală a utilajelor și instalațiilor ce intră sub incidența sus-menționatei este de 106.869 lei (fila 35 dosar), cuantum ce a și fost solicitat de reclamantă pe calea notelor de ședință depuse la dosar (fila 77).
Bunurile evaluate în raportul de expertiză s-au aflat în imobilul preluat, au fost preluate împreună cu acesta și au aparținut antecesorului reclamantei, așa cum rezultă din conținutul procesului verbal și al inventarului, acte mai sus-menționate.
Din același raport de expertiză a rezultat că bunurile nu se mai regăsesc la fața locului- critică pe care a și formulat-o intimatul- însă, pârâtul nu a fost în măsură să prezinte un proces verbal de constatare a casării și nici să facă dovada înlocuirii sau distrugerii lor la data intrării în vigoare a legii. Având în vedere aceste împrejurări, văzând și finalitatea adoptării Legii nr. 10/2001, instanța apreciază că reclamanta este îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii în baza acestei legi.
Nu vor fi acordate măsuri reparatorii pentru imobilele prin destinație și nici pentru cele ce nu sunt instalații sau utilaje în sensul art.6 al. 2 din Legea nr.10/2001 și, la fel, nici pentru suma de bani ridicată din casieria întreprinderii, având în vedere sfera de reglementare a Legii nr.10/2001 și dispozițiile art. 315 al. 1 Cod procedură civilă cu referire la decizia de casare cu trimitere spre rejudecare.
În ceea ce privește modalitatea concretă de acordare a măsurilor reparatorii, instanța va avea în vedere că sunt incidente dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 astfel că pârâtul nu va fi obligat la plata de despăgubiri bănești ci la emiterea unei noi dispoziții în sensul celor mai sus arătate, urmând a face aplicarea dispozițiilor speciale cu privire la acordarea de măsuri reparatorii.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1073/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL A prin PRIMAR.
Va schimba sentința apelată, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, va anula Dispoziția nr. 9311/23.05.2007 dată în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului A, va constata dreptul reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 106.869 lei, va obliga pârâtul să emită o nouă dispoziție în baza prezentei hotărâri și să facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005; va respinge în rest acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1073/4.10.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL A prin PRIMAR.
Schimbă sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Anulează Dispoziția nr. 9311/23.05.2007 dată în baza Legii nr. 10/2001 de Primarul Municipiului
Constată dreptul reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 106.869 lei.
Obligă pârâtul să emită o nouă dispoziție în baza prezentei hotărâri și să facă aplicarea dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Respinge în rest acțiunea.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Gheorghe Oberșterescu
- - G -
GREFIER,
- -
Se comunică:
- reclamantei apelante - A,--11, -. E,. 11, jud. A;
- pârâtului intimat Municipiul A prin Primar- A,-, jud.
emis 2 com.
Red. - 19.01.2010
Tehnored. - 04.02.2010; 4 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad; judecător:
Președinte:Florin ȘuiuJudecători:Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
