Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 26 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamantul -. domiciliat C,-, Județ D împotriva sentinței civile nr.725 din 03 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE u sediul în C, nr. 9, Județ și PRIMĂRIA COMUNEI cu sediul în com., Județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelantul reclamant -., și consilier juridic - pentru intimatul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE lipsind intimata pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care a învederat nemotivarea apelului, după care:
Apelantul reclamant -. a precizat că nu înțelege să motiveze apelul și dorește ca acesta să fie analizat prin prisma celor invocate la instanța de fond și în raport de probele administrate la această instanță.
Instanța, față de solicitarea apelantului reclamant, urmează a analiza apelul sub prisma dispozițiilor art.292 cod. proc. civ.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, a acordat cuvântul asupra apelului.
Apelantul reclamant -. a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii contestației și obligării INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE și PRIMĂRIA COMUNEI de a răspunde motivat la notificarea formulată în baza legii 10/01.
Consilier juridic -, pentru intimatul pârât INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE D, a solicitat respingerea apelului ca nefondat. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 21 august 2006, reclamantul -. a chemat în judecată pe pârâții Primăria Com. și Inspectoratul Județean de Poliție D, solicitând obligarea pârâților să emită dispoziție motivată asupra cererii de restituire imobil preluat de către stat, precum și sancționarea pârâților cu amendă în cuantum de 5 milioane lei ROL pentru fiecare dintre pârâți, pentru refuzul nejustificat de a emite dispoziție motivată.
În motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată se menționează că autorul reclamantului a dobândit, prin efectul contractului de vânzare cumpărare transcris la Tribunalul Dolj - Secția a III a Civilă sub nr. 1640/1935 o casă de locuit cu trei camere, anexe și dependințe precum și terenul aferent în suprafață de 2500 mp, imobilele fiind confiscate ulterior, prin hotărârea penală nr. 685 din 30 decembrie 1958; se menționează că imobilul a fost transmis în folosință Ministerului Afacerilor Interne, prin decizia 87/1970.
Reclamantul a precizat că restituirea în natură nu este posibilă, solicitând emiterea unor dispoziții motivate privind restituirea prin echivalent, solicitând aplicarea unor daune cominatorii în cuantum de 1,000,000 lei ROL daune cominatorii, până la emiterea unor dispoziții motivate.
Reclamantul a precizat valoarea imobilului, la suma de 3 miliarde lei vechi.
În drept, acțiunea a fost întemeiată în raport de disp. art. 21 și următoarele din Legea 10/2001.
La data de 26 octombrie 2006 reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor, precum și a Prefecturii D, menționând că în procedura administrativă de restituire intimata Primăria Com. a înaintat notificarea formulată către Prefectura Jud. D, în vederea soluționării, conform adresei nr. 439 din 24 septembrie 2001.
Reclamantul a precizat și obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că Primăriei Com. îi revine obligația de plată a despăgubirilor pentru contravaloarea a 1600 mp teren intravilan, iar pârâtului Inspectoratul Județean de Poliție D îi revine obligația de lată a despăgubirilor pentru suprafața de 90 mp teren intravilan.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 30 ianuarie 2007, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Das olicitat respingerea acțiunii formulate, apreciind că este neîntemeiată.
În apărare, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, invocând dispozițiile art. 2 lit. b ) pr.civ. conform cărora, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei, susținând că acțiunea formulată prezentând caracterul de realizare a unei obligații de a face, nu îndeplinește cerințele normei de competență mai sus menționate.
Pe fond, pârâtul arată că a solicitat, în mod repetat reclamantului să completeze înscrisurile anexate notificării în justificarea calității de persoană îndreptățită, dar acesta a refuzat, precizând că nu posedă un certificat de moștenitor.
Pârâtul a menționat și că imobilul a făcut obiectul transferului dreptului de administrare către. prin efectul deciziei 87/1970, astfel încât, competența emiterii unei dispoziții motivate aparține acestui minister.
În raport de aspectele precizate, pârâtul a menționat că nu poate fi reținut un refuz nejustificat de emitere a dispoziției motivate, invocând caracterul ilicit al emiterii dispoziției în lipsa actelor doveditoare a dreptului de proprietate și a calității de moștenitor al vechiului proprietar, faptă incriminată prin disp. art. 36 alin. 1 din Legea 10/2001.
Pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242.pr.civ.
Prin notele de ședință depuse la dosar, în data de 19 martie 2007, reclamantul a solicitat respingerea excepției de necompetență materială invocate, precizând că sunt aplicabile dispozițiile legii speciale, iar potrivit art. 24 alin. 8 din Legea 10/2001 competența judecării în primă instanță aparține secției civile din cadrul Tribunalului Dolj.
Reclamantul a arătat că este în imposibilitate de a prezenta certificatul de moștenitor, în condițiile în care autorii au decedat în anii 1980, perioadă în care nu existau bunuri susceptibile de a face obiectul succesiunii legale, astfel încât există imposibilitatea întocmirii certificatului de moștenitor.
Prin sentința civilă nr.725 din 03 decembrie 2007, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Dolja respins contestația formulată de reclamant.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 94 din 16 ianuarie 1935, numitul Gad obândit suprafața de teren intravilan, de 2500 mp, precum și casa de locuit cu 3 camere anexe și dependințe situată pe această suprafață de teren.
Prin sentința penală nr. 625 din 30 decembrie 1958, pronunțată de Tribunalul Militar Craiova, a fost condamnat inculpatul G, cu domiciliul în com., jud. D, la pedeapsa închisorii corecționale pe o durată de 10 ani, precum și la pedeapsa complementară a confiscării totale a averii personale.
Prin sentința penală nr. 1648 din 14 iunie 1966, pronunțată de Tribunalul Popular Oraș Raion Caf ost dispusă reabilitarea judecătorească a petentului G, în raport de condamnarea aplicată prin sentința penală nr. 5798 din 20 iunie 1952 ( în esență, fiind vorba de pedepse ce nu fac obiectul sentinței penale 652/1958 mai sus analizată ).
Prin decizia nr. 87 din 31 martie 1970, emisă de către Consiliul Popular Județean D - Comitetul Executiv, a fost transmisă în administrarea Ministerului Afacerilor Interne suprafața de 900 mp teren intravilan situat în centrul statului, învecinat la - Drum comunal, la Vest - loc. G, la Sud - și la Nord - Șoseaua comunală.
Prin procesul verbal din 25 noiembrie 1970 se constată edificarea unei construcții cu destinația sediu Post, pe suprafața de 90 mp trecută în administrare MAI prin decizia nr. 87/1970.
Astfel, suprafața intrată în proprietatea autorului G este în prezent ocupată, în limita suprafeței de 900 mp, de către Postul de Poliție.
În drept, potrivit art. 2 lit. b) din Legea 10/2001, instanța a constatat existența unui mod de preluare abuzivă, privind imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
În conformitate cu disp. art. 4 din Legea 10/2001, instanța a apreciat că petentul justifică calitatea de moștenitor al autoarei - soție supraviețuitoare a autorului G, precum și vocația la succesiunea autorului G, în calitate de descendent gradul I în linie directă, inclus în prima clasă a moștenitorilor legali.
În raport de dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea 10/2001 s-a constatat că pârâtul Inspectoratul de Poliție al Jud. D nu prezintă calitatea de unitate deținătoare în accepțiunea Legii 10/2001, pentru că potrivit art. 5 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea poliției Române, în structura organizatorică intră Inspectoratul General al Poliției Române; unități teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliției Române, Direcția generală de poliție a municipiului B și inspectoratele județene de poliție; instituții de învățământ pentru formarea și pregătirea continuă a personalului; alte unități necesare pentru îndeplinirea atribuțiilor specifice poliției, înființate potrivit legii.
La nivel județean, structura organizatorică de conducere cuprinde, ca și unități cu personalitate juridică, inspectoratele de poliție, conduse de un inspector-șef, ajutat de adjuncți.
Observând că atribuțiile de administrare a patrimoniului sunt limitate de acest act normativ numai la ceea ce privește echipamentul specific îndeplinirii obiectului de activitate, instanța constată că, potrivit art. 11 alin. 2 din /2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, Poliția Română își desfășoară activitatea ca structură de ordine și siguranță publică aflată în subordinea acestui minister.
Potrivit art. 13, Ministerul Administrației și Internelor are în proprietate, sau în administrare, după caz, clădiri, terenuri și dotări specifice, precum și alte categorii de bunuri, iar conform art. 14 pct. 15, în atribuțiile acestei autorități administrative centrale intră protecția juridică a patrimoniului propriu și a intereselor legitime în fața instanțelor de judecată.
În raport de acest regim juridic al terenului supus notificării de către reclamant, și observând efectele deciziei nr. 87/1970 privind transferul dreptului de administrare către MAI, instanța a apreciat că apărările formulate de către Inspectoratul de poliție al Jud. D sunt fondate, în speță, calitatea de unitate deținătoare aparținând Ministerului Administrației și Internelor și nu Inspectoratului Județean de Poliție D.
Cererea privind obligarea Primarului Com. să emită dispoziție motivată asupra cererii de restituire nu prezintă obiect, ca urmare a emiterii dispozițiilor nr. 21/2001 și ulterior 868/2007 prin care se constată dreptul petentului la măsuri reparatorii prin echivalent, fiind inițiată procedura de acordare a despăgubirilor în temeiul Cap. VII din Legea 10/2001 astfel cum a fost modificată și completată prin Legea 247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, fără a-l motiva, astfel că acesta urmează a fi analizat potrivit art 292 în raport de susținerile reclamantului formulate în fața primei instanțe.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, însă acest principiu trebuie interpretat prin corelație cu alte principii care guvernează procesul civil, în principal cu cel al rolului activ al instanței. Potrivit art 129 c, instanța trebuie să pună în discuție orice împrejurări de fapt sau de drept care să ducă la soluționarea pricinii ( alin 4), trebuie să stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului ( alin 5) și să lămurească părțile asupra drepturilor și îndatoririlor ce le revin, potrivit poziției lor procesuale ( alin 2 ).
Ca urmare, judecătorul nu poate, din oficiu, să dispună chemarea în judecată a altor persoane în afara celor indicate potrivit art 112 sau intervenite în proces în condițiile art 49 și urm., dar poate să pună în discuție lărgirea cadrului procesual, atunci când pentru judecata corectă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile speței, acest lucru este necesar.
În speță, prin acțiunea introductivă, reclamantul a chemat în judecată primăria comunei și Inspectoratul de Poliție al Județului D, solicitând să fie obligate să răspundă notificărilor ce au fost înaintate de reclamant. Prin cererea de precizare a acțiunii de la 26.10.2006 s-a solicitat introducerea în cauză statului român și a Prefecturii
Reclamantul a înaintat inițial notificare către primărie și postul de poliție ( fila 8 dosarul primei instanțe) și ulterior a înaintat alte două notificări, sub nr. 647/2001 și 648/2001 adresate IPJ și primăriei, toate cuprinzând aceeași cerere de acordare a măsurilor reparatorii pentru terenul preluat de stat și care este în parte ocupat de postul de poliție din localitate.
Prin întâmpinarea formulată la 30.01.2006 intimatul IPJ Dai nvocat excepția lipsei calității sale procesual pasive, arătând că obligația de a răspunde notificării aparține Ministerului Afacerilor Interne, excepție care nu a fost discutată de instanța de judecată după depunerea întâmpinării și nici la data când s-a pronunțat sentința atacată, fiind încălcat astfel principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Instanța avea obligația de a pune în discuție reclamantului de a introduce în cauză Ministerul Afacerilor Interne, ca fiind instituția ce are în competență administrarea patrimoniului potrivit legii 218/2002 și OUG 63/2003.
Reclamantul, neavând cunoștințe juridice, a notificat persoana instituția deținătoare a ternului său și anume Postul de poliție și IPJ D, fără a cunoaște că atribuții în domeniul administrării bunurilor imobile are ministerul d e resort.
Potrivit art. 22 alin 4 din legea 10/2001, notificarea adresată unei persoane ce nu are calitatea de a emite dispoziție, potrivit legii, nu poate fi imputată reclamantului, ci naște obligația unității căreia i-a fost adresată să dispună înaintarea notificării către organul sau persoana competentă.
Se constată din adresa 70857/1.03.1996 a Ministerului d e Interne, că s-a recunoscut faptul că pe suprafața de 900. din imobilul preluat de stat de la reclamant se află amplasat postul de poliție, ceea ce a îndreptățit ulterior pe reclamant, la apariția legii 10/2001, să adreseze notificarea acestei instituții. Prin adresele nr. 3344/16.10.2006 nr 3344/23.08.2006 și 3344/18.07.2006 IPJ a comunicat reclamantului că a primit notificarea adresată, a înregistrat-o sub nr. 3344 și solicitat înaintarea actelor doveditoare, la data de 23.08.2006 comunicând că notificarea va fi soluționată de MAI.
În atare condiții, respingerea acțiunii, după numeroase termene de judecată, pe considerentul că IPJ nu are calitate procesuală pasivă, constituie o modalitate superficială de a soluționa conflictul dedus judecății, care atrage nelegalitatea sentinței.
Competența ministerului dea administra bunurile imobile și, implicit, de a răspunde la notificare, este stabilită prin legea proprie de organizare astfel că devenea obligatoriu pentru instanță a pune în discuție cadrul procesul a și a atrage atenția reclamantului de a cere citarea în cauză a persoanelor cărora legea le stabilește obligația ce se cere a fi executată.
Respingerea acțiunii în temeiul unei excepției lipsei calității procesual pasive a IPJ este astfel nelegală, contravenind prev art 129 și art 22 din legea 10/2001. Cum tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, sunt incidente prev art 297 c, ceea ce impune admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pune în discuție lărgirea cadrului procesual.
Soluția dată de tribunal asupra acțiunii introduse împotriva primarului, ca reprezentant al primăriei este corectă, deoarece prin Dispoziția 868/8.11.2007 s- răspuns notificării ce a fost adresată acestei instituții, însă, ca afect al desființării sentinței, în rejudecare se va analiza acțiunea în întregul său. Deasemenea, instanța va stabili pentru ce suprafață de teren este obligată fiecare instituție administrativă în parte să răspundă notificării, dat fiind faptul că, din probele administrate rezultă că doar suprafața de 900. se află ocupată de postul de poliție, iar pentru diferența competența de soluționare notificării - aparține primăriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul -. domiciliat C,-, Județ D împotriva sentinței civile nr.725 din 03 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE u sediul în C, nr. 9, Județ și PRIMĂRIA COMUNEI cu sediul în com., Județ
Desființează sentința menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
28.02.2008
Red.jud.
Tehn.MC/5 ex.
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
