Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 80/
Ședința publică din 4 iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de pârâta SA, cu sediul în,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 236 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentanta pârâtei apelante SA, consilier juridic și reprezentanta reclamantei intimate, avocat, lipsă fiind pârâta intimată Primăria orașului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta apelantei solicită încuviințarea efectuării unei expertize topografice în vederea identificării imobilelor și a suprafețelor de teren, având în vedere că există anumite neconcordanțe în ceea ce privește numerele de topografice indicate în cererea de chemare în judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate se opune încuviințării probei, întrucât aceste aspecte au fost soluționate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia pronunțată, iar instanța de apel trebuie să se încadreze în limitele rejudecării, întrucât înscrisurile existente la dosar, coroborate cu decizia Înaltei Curți de Casație și Justiției stabilesc clar identitatea imobilului.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că prin raportul de expertiză efectuat în dosarul de fond s- identificat exact imobilul revendicat.
Instanța, apreciază că în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat în dosarul de fond, coroborat cu decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea în probațiune formulată de reprezentanta apelantei nu este pertinentă în soluționarea apelului, sens în care respinge această cerere.
Neformulându-se alte cereri, instanța acord cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta apelantei-pârâtă, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii formulată de reclamantă, fără cheltuieli de judecată, arătând că pentru imobilul din litigiu nu s-a făcut notificare, iar pentru imobilul notificat, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate, în cartea funciară nefiind trecut numele antecesorilor acesteia. La dosar există un contract de vânzare cumpărare datat 8 septembrie 1943 prin care a cumpărat o de la, menționându-se pe spatele acestuia că vânzătorii nu sunt proprietarii tabulari ai imobilului, urmând a se face ulterior demersurile pentru intabulare. Totodată nu se poate reține ca un aspect valabil nici cel al naționalizării, care s-a făcut fără un titlu valabil, existând doar un înscris care arată că imobilul s-a naționalizat de la numitul, fără a se demonstra că acel imobil este cel revendicat de reclamantă.
Reprezentanta reclamantei intimate, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii dată de Tribunalul Mureș ca temeinică și valabilă, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare. Precizează că atât instanța de fond cât și Înalta Curte de Casație și Justiție au tranșat ambele motive invocate de apelantă, iar la dosar au fost depuse suficiente înscrisuri de către reclamantă, plus expertiza tehnică efectuată în cauză, privind calitatea dreptului proprietar al imobilului revendicat.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1143 din 1 noiembrie 2004, Tribunalul Mureșa respins acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu SA.
Prin decizia civilă nr.240/A din 20 mai 2005, Curtea de Apel Tg.M a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Prin decizia civilă nr.4616 din 11 mai 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de reclamantă, a casat decizia pronunțată în apel și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Tg.
În rejudecarea apelului reclamantei, prin decizia civilă nr.209/A din 7 decembrie 2006, Curtea de Apel Tg.M a admis apelul reclamantei și a trimis spre rejudecare cauza Tribunalului Mureș, ca primă instanță.
În rejudecarea fondului, Tribunalul Mureșa pronunțat sentința civilă nr.236 din 18 februarie 2008. Prin această hotărâre instanța de fond a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu SA și Primăria prin primar; a obligat pârâții să restituie reclamantei imobilul situat în, str.-, respectiv 24 (), imobil compus din construcții și teren aferent de 615 mp, înscris în CF nr.6037 nr.top.3154/4/7 și 3154/4/8.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a procedat la comunicarea notificării prevăzută de dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001, devenit art.22 în urma modificării și republicării acesteia.
Notificarea a fost adresată atât Primăriei orașului ( 24 ), cât și pârâtei A, societate deținătoare a imobilului.
A solicitat restituirea în natură a imobilului situat în, str.-, înscris în CF nr.2434, în suprafață totală de 615 mp.
În acțiunea promovată, ca urmare a soluționării nefavorabile a notificării, a făcut aceeași solicitare instanței, precizând că imobilul, compus din nr.24 ( ) și terenul aferent de 615 mp este înscris în CF nr.6037 (fosta CF nr.2434), nr.top.3154/4/7 și 3154/4/8.
Anterior notificării, la cererea din 25.04.1995, SA a comunicat petentei că " nr.24 în prezent este în proprietatea noastră" și că "în prezent mai este în vigoare Decretul nr.92/1950".
Imobilul a cărei restituire se solicită a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950, de la tatăl reclamantei.
În această situație tribunalul a apreciat că este vorba de o preluare abuzivă în sensul art.2 lit.a din Legea nr.10/2001.
reclamantei, și, sunt cei care au edificat construcția în anul 1947, iar contractul de vânzare-cumpărare a terenului din 2 martie 2001 nu face altceva decât să confirme o situație de fapt, precum și vânzarea- cumpărarea terenului de către antecesorii reclamantei. În acest sens se menționează că "prețul vânzării-cumpărării a fost achitat antecesorilor subsemnaților vânzători".
Imobilul a fost preluat și fără titlu valabil, cu încălcarea dispozițiilor art.1 din Decretul nr.92/1950, fiind, deci exceptat de la naționalizare potrivit dispozițiilor art.2 din același decret.
Preluarea abuzivă rezultă indubitabil din înscrisul eliberat de Arhivele Naționale - Direcția județului
Prevederile art.27 din Legea nr.10/2001, în forma sa inițială nu sunt aplicabile, iar imobilul în discuție nu putea face obiectul privatizării.
Dispozițiile art.2 lit.a și ale art.7 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 obligă la restituirea în natură, iar reclamanta urmează să beneficieze de aceasta ca moștenitoare în condițiile art.4 alin.2 din aceeași lege.
Apreciind asupra celor de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel pârâta SA.
Apelanta a criticat hotărârea atacată apreciind că aceasta este nelegală sub aspectul neobservării de către prima instanță a lipsei notificării reglementată de art.22 din Legea 10/2001 și deci a procedurii prealabile.
În opinia apelantei, reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, nu a dovedit preluarea acestuia fără titlu și nu în ultimul rând, nu s-a cercetat amplasarea topo a terenului pe care afirmativ se află 24. În fine, se mai arată în memoriul de apel împrejurarea că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
Reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului declarat.
În esență, reclamanta a arătat că în integralitatea lor criticile apelantei sunt neîntemeiate, instanța de fond respectând dispozițiile deciziei de casare nr.4616/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art.315 Cod procedură civilă.
Apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin precizarea de acțiune (fila 26 fond după trimiterea spre rejudecare), reclamanta a investit instanța de fond cu anularea Deciziei nr.930/8.05.2003 emisă de SA.
La prima zi de înfățișare după trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța a dat reclamantei, la solicitarea acesteia, un termen pentru întregirea cererii, precum și pentru a depune înscrisuri în completarea probațiunii.
În atare condiții, precizarea de acțiune a fost formulată și depusă în termenul și condițiile impuse de art.132 Cod procedură civilă.
Instanța de fond a omis însă să se pronunțe asupra legalității acestei dispoziții, lăsând așadar nesoluționat acest capăt de cerere.
Prin aceeași hotărâre instanța nu a clarificat situația terenului în sensul în care, potrivit acțiunii, reclamanta a solicitat restituirea terenului înscris sub trei numere topografice, respectiv 3154/4/6, 3154/4/7 și 3154/4/8, instanța dispunând restituirea a două dintre ele, fără a preciza situația terenului de sub nr. top 3154/4/6. Mai mult, față de susținerile părților, precum și concluziile raportului de expertiză efectuat la judecata în fond în primul ciclu procesual, dar nu în ultimul rând văzând și contractul de vânzare-cumpărare aflat la fila 105 din dosarul de fond (5178/2003), instanța de fond era obligată, potrivit art.129 Cod procedură civilă să clarifice aceste aspecte și să soluționeze integral pretențiile reclamantei.
Nu în ultimul rând, prin decizia nr.4616 din 11 mai 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit obligația pentru instanța de rejudecare de a verifica pe bază de probe modul în care s-a privatizat pârâta SA, dacă la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 Statul sau o altă autoritate a administrației publice centrale sau locale ori o organizație cooperatistă era acționar majoritar ori minoritar al pârâtei și care era valoarea acțiunilor deținute de acestea.
Numai în urma administrării acestui probatoriu instanța poate aprecia asupra legalității dispoziției atacate, aplicabilității dispozițiilor art.27 din Legea 10/2001 (în vigoare la data notificării). Aceleași considerente au fost reținute și de Curtea de Apel Tg.M prin decizia nr.209/A din 7 decembrie 2006.
Având în vedere cele de mai sus, instanța apreciază ca fiind incidente prevederile art.297 Cod procedură civilă, astfel că va admite apelul declarat și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond care, respectând principiul disponibilității și al contradictorialității, precum și prevederile art.129 Cod procedură civilă, va lămuri cauza sub toate aspectele de fapt și implicit de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta SA, cu sediul în,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 236 din 18 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Desființează integral sentința atacată.
Dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată azi, 4 iunie 2009, în ședință publică.
Președinte, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier,
Red./
Dact./
5 ex./5.08.2009
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
