Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 81/
Ședința publică din 27 octombrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelurilor declarate de reclamantul, cu domiciliul ales în B,-, județul B, de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, în nume propriu și în reprezentarea intereselor Ministerului Economiei și Finanțelor și de pârâtul Municipiul M C, cu sediul în, nr.1, împotriva sentinței civile nr. 509 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reprezentantul reclamantului apelant, av., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelurile au fost declarate și motivate în termen, fiind scutite de taxă judiciară de timbru, iar reclamantul apelant a depus actele doveditoare a calității de moștenitor al proprietarului tabular al imobilului din litigiu. Se constată, de asemenea, că pârâtul intimat Prefectul jud.H a depus o adresă prin care își menține poziția exprimată în întâmpinarea depusă la instanța de fond.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentantul reclamantului apelant susține apelul astfel cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a obliga primarul mun. M C la emiterea unei noi dispoziții, prin care să dispună restituirea în natură în favoarea reclamantului a părții din imobil rămasă în proprietatea Statului Român și administrarea Asociației Fizici M C și Direcției Județene de Sănătate H - Serviciul de Ambulanță M C, precum și stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru restul părții din imobilul cunoscut sub numele de "Fabrica de bere ".
CURTEA,
Prin Sentința civilă nr. 509 pronunțată la data de 27.03.2008 de Tribunalul Harghitaa fost admisă în parte acțiunea înaintată de reclamantul, prin mandatar, împotriva Statului Român, prin Municipiul M-C, reprezentat prin primar și Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și, în consecință, a fost anulată Dispoziția nr. 3267/16.11.2007 emisă de primarul municipiului M-C; a stabilit că reclamantul are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul cunoscut sub numele "Fabrica de bere ", situat în municipiul M-C,-, înscris în 85 M-C, nr. top 302, 303, 750/299, 301, 293/1,; a respins celelalte capete de cerere și a respins acțiunea civilă față de pârâții Vinuri și H, - Sucursala M-C, Direcția Generală a Vămilor - Sucursala H, Instituția Prefectului H - Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea Pașapoartelor, - Expediții, Asociația Fizici - M C, Direcția Județeană de Sănătate H - Serviciul de Ambulanță M C,.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, reclamantul și pârâtul Municipiul M-C, prin primar.
Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat schimbarea hotărârii instanței de fond, în sensul respingerii acțiunii civile.
În considerentele apelului, pârâta a arătat că acțiunea reclamantului nu poate fi primită și în acest sens a adus mai multe argumente. În primul rând, pârâta a susținut că cererea de anulare a actelor de înstrăinare este lipsită de interes, atâta timp cât nu s-a solicitat restituirea în natură a imobilului înstrăinat. În al doilea rând, reclamantul avea obligația ca în conformitate cu art. 1169 Cod civil, să demonstreze că imobilul a fost preluat de Statul Român în mod abuziv. În al treilea rând, reclamantul nu a dovedit ponderea acțiunilor pe care autorul său le-a deținut la societatea de la care a fost naționalizat imobilul.
II. Reclamantul solicitat la rândul său, anularea hotărârii atacate și în urma rejudecării să se anuleze Dispoziția nr. 3267/16.11.2007 emisă de Primarul municipiului M C și obligarea primarului să emită o nouă dispoziție prin care să se restituie în natură imobilul care se află încă în proprietatea statului iar pentru restul imobilului să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent.
Reclamantul și-a motivat apelul arătând că din actele depuse la dosar rezultă faptul că el este singurul moștenitor ai foștilor acționari ai fabricii de bere.
Apoi reclamantul a susținut că dezlegarea dată de instanța de fond este greșită, deoarece se impunea restituirea în natură a părții din imobil care este deținută de stat pentru că, prin modificarea Legii nr. 10/2001 (art. 7 alin. 2 ), măsurile reparatorii se acordă prin echivalent doar în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă.
De asemenea, reclamantul a criticat hotărârea instanței de fond pentru că nu s-a pronunțat asupra cererii de constatare a preluării fără titlu valabil a imobilului de către Statul Român, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 213/1998.
III. Municipiul M-C, prin primar, a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul și-a argumentat declarația de apel arătând că instanța de fond a dispus măsuri reparatorii pentru un alt imobil decât cel care a făcut obiectul notificării și respectiv al dispoziției atacate de reclamant. Astfel, pârâtul a arătat că reclamantul a solicitat imobilul situat în M-C,-, iar instanța a dispus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în aceeași localitate dar la o altă adresă:-.
Verificând hotărârea atacată, Curtea constată că dezlegarea dată de instanța de fond nu este legală, având în vedere următoarele considerente:
În fapt, reclamantul, considerându-se a fi persoana îndreptățită, în înțelesul dispozițiilor art.3 din Legea nr. 10/2001 a depus la Primăria municipiului M-C, pentru primar, o notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în-, fostă fabrica de bere.
Primarul municipiului M-C a emis Dispoziția de respingere nr. 3267 din 16.11.2007, prin care a fost respinsă cererea reclamantului, cu motivarea că nu a fost dovedit cu acte de proprietate că imobilul solicitat, adică Fabrica de bere din- a aparținut reclamantului sau autorilor săi.
Reclamantul, nemulțumit de această dispoziție a supus-o cenzurii Tribunalului Harghita și, în plus, a solicitat să se constate nulitatea absolută a actelor de vânzare-cumpărare și a titlurilor de proprietate obținute de către pârâte, după anul 1990. Cu privire la aceste capete de cerere, reclamantul a înțeles să cheme în judecată cei identificați ca proprietari în 85 M-
Instanța de fond a procedat la soluționarea cauzei pornind de la această expertiză extrajudiciară depusă de reclamant în cauză și a procedat la stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru un alt imobil situat în-.
Potrivit art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, dispoziția de respingere a notificării se atacă la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare.
Prima instanță nu a analizat dispoziția atacată, pentru că nu a analizat dacă reclamantul poate fi considerat persoana îndreptățită pentru imobilul situat în-, ci a analizat acest aspect în legătură cu un alt imobil situat la o altă adresă,-.
Pornind de la aceeași dispoziție legală, Curtea constată că instanța de fond a încălcat normele de competență materială. Astfel, art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001, stabilește că secția civilă a tribunalului este competentă să soluționeze contestația împotriva dispozițiilor de respingere a notificării și eventual, conform Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, acțiunile persoanelor îndreptățite în cazul refuzului nejustificat de a soluționa notificarea însă nu și cereri privind constatarea nulității absolute a actelor de dobândire și de transmitere a dreptului de proprietate a imobilului. În cauză, nu operează prorogarea legală de competență, prev. de art. 17 Cod procedură civilă, pentru că aceste petite prezintă caracterele unor acțiuni principale (în acest sens a se vedea și Decizia nr. 3584/03.05.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție ).
Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită apelurile declarate și să desființeze hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare.
În rejudecarea cauzei, instanța de fond se va limita la analizarea dispoziției atacate raportat la imobilul care a făcut obiectul notificării. Apoi, instanța va stabili pe baza unei expertize topografice unitatea (unitățile) sau societatea (societățile) deținătoare, în raport cu care se va stabili calitatea de persoană îndreptățită și dreptul la măsuri reparatorii conform Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În privința cererilor de constatare a nulității absolute a actelor de transmitere a dreptului de proprietate, Tribunalul Harghita le va disjunge, iar în cazul în care va stabili că nu are competență materială să le soluționeze își va declina competența.
Nu în ultimul rând, instanța de fond va analiza în ce măsură Statul Român poate fi reprezentat de municipiul M-C, în privința contestației împotriva dispoziției de respingere a notificării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, cu domiciliul ales în B,-, județul B și Municipiul M C, cu sediul în, nr.1, împotriva Sentinței civile nr. 509 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
Desființează hotărârea atacată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
17 exp./08.12.2008
Jud.fond. Sz.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
