Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 83/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 83
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Spânu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâtul SC SA - SUCURSALA, cu sediul în C,-, județul D și sediul secundar în localitatea,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 383 de la 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, județul D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat reprezentând intimata reclamantă, lipsind apelantul pârât SC SA - SUCURSALA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței următoarele:
- apelul este declarat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 284 Cod procedură civilă;
- apelul este motivat, motivele de apel fiind comunicate intimatei reclamante;
- prin motivele de apel apelantul pârât solicită introducerea în cauză a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;
- depunerea la dosarul cauzei a unei cereri formulată de apelantul pârât, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată deoarece consilierul juridic care reprezintă unitatea în acest dosar este plecat din localitate.
Cererea de amânare a fost pusă în discuție.
Avocat a susținut că, conform art. 156 alin 1 Cod procedură civilă, instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată; nefiind dovedită deplasarea consilierului juridic în altă localitate, consideră că nu se poate acorda termen. De altfel în cadrul unității pârâte sunt trei consilieri juridici și se putea asigura substituirea.
A mai susținut că, în conformitate cu art. 156 alin. 2 cod procedură civilă instanța poate amâna pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
A arătat că, apelantul pârât tergiversează înaintarea documentației la Comisia Centrală.
Instanța, a respins cererea de amânare formulată de apelantul pârât SC Energetic C SA - Sucursala, având în vedere că aceasta nu este motivată în raport de dispozițiile art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă precum și opoziția exprimată de intimata reclamantă, prin apărător.
S-a pus în discuție cererea formulată de apelant pentru introducerea în cauză a.
Avocat pentru intimata reclamantă a solicitat respingerea cererii.
Instanța a respins cererea de introducere în cauză a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind inadmisibilă în această fază procesuală, potrivit art. 294
Nemaifiind excepții de invocat, alte cereri de formulat, curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru intimata reclamantă a pus concluzii de respingere a apelului, cu cheltuieli de judecată.
A depus concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra apelului declarat, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 18 aug. 2008, reclamanta a chemat în judecată SC Energetic SA- Sucursala, solicitând instanța ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să înainteze Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor decizia pe care a emis-o având nr. 614/18-07-2008, în vederea acordării de despăgubiri la Fondul " Proprietatea".
A mai solicitat reclamanta ca, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, pârâta să fie obligată la plata în favoarea sa a unor daune cominatorii în cuantum de 2000 de lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la depunerea deciziei și a documentației aferente la Secretariatul Comisiei Centrale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma refuzului pârâtei de a soluționa notificarea nr.213/N/2004, s-a adresat instanței pentru a fi obligată aceasta să-i restituie în natură suprafața de 5.000.p din punctul " Peste J" ori să-i acorde despăgubiri la nivelul valorii de circulație a terenului, în cazul ocupării acestuia de obiectivele sau investițiile pârâtei.
Prin sentința civilă nr.335/22.03.2007 pronunțată de Tribunalul Doljis -a admis cererea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și s-a stabilit dreptul său la despăgubiri în sumă de 80.000 de lei, sentința rămânând definitivă prin dec.civ.nr.85/27.02.2008 a Curții de Apel Craiova, prin respingerea apelului declarat de societatea pârâtă.
A mai arătat că, în urma învestirii acestei hotărâri cu formulă executorie, a depus la Biroul Executorului Judecătoresc notificarea nr.169/IV/27.05.2008, prin care a solicitat pârâtei să emită o decizie prin care să se propună acordarea de despăgubiri de către Fondul "Proprietatea" în cuantumul stabilit de instanță, de 80.000 de lei și să înainteze această decizie Secretariatul Comisiei Centrale în vederea acordării de despăgubiri, dar că pârâta s-a conformat numai în parte acestor obligații, în sensul că a emis și i-a comunicat decizia nr.614/18.07.2008, nepredând însă, pe bază de proces verbal de predare-primire, decizia menționată. la Secretariatul Comisiei Centrale.
Consideră reclamanta că, în condițiile în care decizia nr.614/18.07.2008 nu a fost contestată și a rămas definitivă, refuzul pârâtei de a depune decizia emisă și documentația aferentă la Secretariatul Comisiei Centrale este de totală rea credință și reprezintă o încălcare a disp. art.16 alin.2 din Legea nr.247/2005, cap.VII, precum și a prevederilor art.23 din OUG nr.81/2007.
Pârâta ul Energetic Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că împotriva sentinței civile nr.335/22.03.2007 a formulat recurs, că a înaintat dosarul prin delegat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B cu procesul-verbal nr.18929/01.09.2008, dar această instituție a respins dosarul, deoarece nu ar fi fost depusă sentința, învestită cu formulă definitivă și irevocabilă.
Pârâta a solicitat să fie obligată reclamanta la 3000 de lei pe zi de întârziere în favoarea unității de la data formulării acțiunii și până la data la care Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților îi va primi dosarul, atunci când va fi în posesia tuturor documentelor legale și, de asemenea, să fie obligată la plata cheltuielilor de deplasare în sumă de 250 de lei efectuate de către societate nejustificat ca urmare a formulării unei acțiuni neîntemeiate, cereri pe care instanța le-a calificat ca având un caracter reconvențional.
Prin sentința civilă nr. 383 din 8 decembrie 2008 a Tribunalului Doljs -a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să înainteze decizia nr.614 din 18.07.2008, împreună cu documentația aferentă, Secretariatului Comisiei Centrale, în vederea acordării de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Lg.247/2005 sub sancțiunea obligării la daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data îndeplinirii obligației principale.
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârât.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr.335/22.03.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost anulată decizia nr. 2089/01.06.2004 emisă de pârâtă și s-a constatat că reclamanta are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 800.000.000 ROL, pentru imobilul teren în suprafață de 5.000.p, sentința fiind în prezent în faza recursului.
Pârâta a emis decizia nr. 614/18.07.2008, prin care a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii nr.10/2001 în favoarea reclamantei pentru suprafața de 5.000. teren evaluat la 800.000.000 ROL, decizie comunicată reclamantei și necontestată în termenul de 30 de zile prevăzut de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001. Decizia emisă de pârâtă împreună cu documentația aferentă nu a fost înaintată, însă, până la această dată Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu prevederile art.16 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Declararea recursului împotriva deciziei civile nr. 85 din 27.02.2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiovas -a apreciat că nu prezintă nicio relevanță sub aspectul obligației ce există în sarcina pârâtei de a înainta decizia și documentația aferentă, conform disp.art.16 alin.1 din lege, întrucât hotărârea judecătorească prin care a fost recunoscut dreptul reclamantei la despăgubiri în condițiile legii speciale a rămas definitivă și a devenit astfel executorie potrivit art.376 alin.1 pr.civ. rap. la art.377 alin.1 pct.c pr.civ. puterea executorie care nu este înlăturată de exercitarea recursului, astfel cum rezultă din art. 300 pr.civ.
S-a arătat că indiferent dacă decizia nr.614/18.07.2008 a fost emisă de către societatea pârâtă de bună voie, în soluționarea notificării adresate de persoana îndreptățită, ori în executarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii există obligația înaintării deciziei emise către Secretariatul Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Cât timp aceasta nu a fost contestată, sunt aplicabile prevederile art.16 alin.1 din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Tribunalul a apreciat că pârâta nu poate condiționa trimiterea dosarului de notificare Comisie Centrale de depunerea de către reclamantă a sent.civ.nr.85/06.06.2008 a Tribunalului Dolj, cu mențiunea rămânerii irevocabile a acesteia, din moment ce textul de lege se referă strict la obligația înaintării deciziei emise de entității învestite cu soluționarea notificării, însoțită de documentația aferentă care identifică imobilul și atestă situația juridică actuală a acestuia, nu și la obligația înaintării hotărârilor judecătorești prin care s-a stabilit dreptul persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii.
Referitor la cererea accesorie de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii în sumă de 2000 de lei pe zi de întârziere până la îndeplinirea obligației de înaintare a deciziei, s-au apreciat incidente prevederile art.580 ind.3 alin.5 pr.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, motivând că este nelegală obligarea sa la plata daunelor cominatorii și la înaintarea dosarului către, deoarece și-a executata această obligație, la data de 2.09.2008, dar dosarul a fost restituit dat fiind faptul că sentința nu a rămas irevocabilă. S-a arătat că pe rolul instanței supreme se află recursul declarat împotriva deciziei 85/27.02.2008 a Curții de Apel Craiova iar la primul termen de judecată din 16.11.2008 reclamanta a solicitat acordarea unui nou termen. S-a menținut cererea pentru obligarea reclamantei la plata de daune cominatorii începând cu data de 2.09.2008. S-a solicitat, cu caracter subsidiar introducerea în cauză a, cerere care a fost respinsă de instanță, fiind inadmisibil ca în apel să sel ărgească într-un astfel de mod cadrul procesual, în acest sens fiind dispoz. art. 294
Apelul este fondat pentru următoarele considerente.
Tribunalul a reținut corect că prin hotărâre judecătorească definitivă, dar nu și irevocabilă s-a anulat Decizia 2089 din 1.06.2004 emisă de pârâtă și s-a recunoscut dreptul reclamantei la măsuri reparatorii prin echivalent, în limita a 800 000 000 lei (ROL), însă a dat o interpretare greșită celei de a doua decizii emise de aceeași pârâtă, sub nr. 614/18.07.2008 și, în consecință a aplicat greșit dispozițiile art. 16 din Titlul VII al legii 247/2005.
În analiza pretențiilor reclamantei instanța nu poate ignora dispozițiile legii 10/2001 care reglementează procedura administrativă prealabilă și cea a controlului judecătoresc, declanșate prin înaintarea notificării conform art. 22 din lege. Potrivit art. 22, 25 și 26 din legea 10/2001, unitatea deținătoare are obligația de a răspunde notificării ce i s-a adresat, iar împotriva deciziei emise, persoana îndreptățită are posibilitatea de a formula contestație la tribunal.
Cererea formulată prin notificare se consideră soluționată fie prin emiterea deciziei, dacă aceasta nu este contestată, fie prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, atunci când decizia este atacată în instanță. Abia după acest moment se declanșează procedura de executare, reglementată prin norme specifice de Titlul VII din legea 247/2005.
În principiu, hotărârile judecătorești definitive au caracter executoriu, așa cum a reținut și tribunalul, fiind în acest sens prev. art. 376 alin. 1 și art. 377 alin 1, însă în materia specială a legii 10/2001 nu sunt aplicabile aceste dispoziții de drept comun, cât timp dispozițiile art.16.6 din normele metodologice de aplicare a prevederilor Titlului VII din Legea nr.247/2005 dispun ca punerea în executare care debutează prin înaintarea dosarelor către Comisia Centrală să se facă doar după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârilor judecătorești care au ca obiect deciziile emise de unitatea deținătoare.
Normele metodologice sunt date în aplicarea dispoz. art. 16 din Titlul VII al legii 247/2005, care omit să facă referire la modalitatea de acordare a despăgubirilor atunci când acestea sunt prevăzute în hotărâri judecătorești. Legea reglementează predarea către Secretariatul Comisiei Centrale a dispozițiilor sau deciziilor emise de unitatea investită prin notificare și în care s-au consemnat sume de bani, însă adeseori în practică aceste dispoziții au făcut obiectul cercetării judecătorești, fie pentru că prin ele s-au respins notificările, fie pentru că s-au stabilit măsuri reparatorii în cuantum cu care persoana îndreptățită nu a fost de acord. Este firesc a se înainta comisiei nu numai dispoziția, ci și hotărârea judecătorească prin care respectiva dispoziție a fost modificată, iar procedura de executare trebuie să înceapă după rămânerea irevocabilă a hotărârii deoarece este posibilă schimbarea soluției în ultima cale de atac. În această materie întoarcerea executării ar constitui o procedură greoaie, pentru că însăși executarea, demararea procedurii de acordare a despăgubirilor, este reglementată prin norme complicate, presupune cheltuieli avansate de stat, astfel că dispozițiile din normele metodologice sunt aplicabile și corespund scopului legii.
Pârâta făcut dovada că a înaintat comisiei centrale decizia 85/27.02.2008, prin proces verbal, care a fost restituit, cu mențiunea ca decizia să fie înaintată după rămânerea irevocabilă.
Chiar dacă procesul verbal de retur nu poartă ștampila instituției căreia i s-a înaintat, este relevant în cauză faptul că acțiunea reclamantei a fost prematur introdusă deoarece decizia ce este invocată drept titlu executoriu se află în faza de judecată a recursului.
Nu este fondată susținerea reclamantei în sensul că trebuie înaintată spre executare decizia 614/2008 deoarece acestei decizii i se dă o interpretare greșită.
Așa cum s-a arătat, procedura de recunoaștere a dreptului solicitat prin notificare se desfășoară în două etape. Prima etapă, cu caracter administrativ obligatoriu încheie cu emiterea deciziei de către unitatea investită prin notificare, după care această unitate mai are atribuții în aplicarea dispozițiilor legii 10/2001 doar după ce decizia respectivă parcurge fazele judecății iar dreptul se stabilește cu caracter irevocabil. Aceste atribuții sunt exclusiv cele prevăzute de art. 16 din Titlul VII al legii 247/2005 și care constă în trimiterea deciziei către comisia centrală, pe bază de proces verbal.
Prin urmare, nu este reglementată de lege emiterea unei noi decizii de către unitatea deținătoare, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive care a cenzurat decizia emisă pentru soluționarea notificării, iar în speță decizia 614/2008 este fără efecte juridice.
Prin decizia respectivă nu se soluționează notificarea, nu face parte din categoria celor prevăzute de art. 16 și nu poate fi analizată independent de sentința civilă în baza căreia a fost dată și despre care se face efectiv vorbire în partea dispozitivă a actului. Cât timp această sentință nu a devenit irevocabilă,reclamanta nu poate cere executarea drepturilor ce s-au stabilit prin respectiva hotărâre, iar nu prin decizia 614/2008.
Potrivit art. 296 admite apelul, se va schimba sentința și se va respinge acțiunea, constatându-se că a fost promovată înainte ca dreptul reclamantei să fie recunoscut prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar cea de a doua decizie emisă de unitatea deținătoare nu este una cu caracter independent.
Cât privește solicitarea pârâtei, calificată la fond drept cerere reconvențională, se apreciază că are un caracter subsidiar, că nu există interesul de a se promova în absența unei soluții de admitere a acțiunii și nu se justifică obligarea reclamantei la acordarea unor daune către pârâtă cât timp acesteia nu i s-a adus un prejudiciu, soluția stabilită la prima instanță fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul SC SA - SUCURSALA, cu sediul în C,-, județul D și sediul secundar în localitatea,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 383 de la 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în comuna, județul
Schimbă sentința civilă nr. 383 de la 08 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Civilă în dosar nr-, în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamanta.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red/tehnored. GI
4ex/18.03.2009
Jud fond-
Președinte:Dan SpânuJudecători:Dan Spânu, Gabriela Ionescu
