Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 84/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 84/
Ședința publică de la 23 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate de reclamantul, cu domiciliul în com. sat jud.G - prin mandatar, domiciliat în T, str.- nr.2, -.1,.27, jud.T și de intervenienta T - prin lichidator Gradual G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1361/13 sept.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.04.2008, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.04.2008, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 23.04.2008, când,
CURTEA
Asupra apelului civil
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub numărul 148/2002 pe rolul Tribunalului Galați reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului T anularea Dispoziției 548/10.12.2001 emisă de către pârâtă prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a suprafeței de 12.000 metri pătrați teren intravilan.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că pe suprafața de teren arătată mai sus se aflau până la data de 11.06.1948 o presă de ulei, trei cuptoare cu trei prăjitori, două malaxoare,valț, descojitor de semințe ( agregate ce compuneau presa de ulei ),un tractor folosit ca anexă a presei de ulei care se învârtea cu motorul tractorului, bunuri care au fost naționalizate prin decizia Consiliului de Miniștri numărul 1307 publicată în Monitorul Oficial 299/2.10.1948.
La data de 8.10.2002 au fost introduși în cauză în calitate de pârâți T și.
Prin sentința civilă 569/6.12.2002 pronunțată de Tribunalul Galația fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta Primăria Municipiului T să lase în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în municipiul T strada - - numărul 90.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta Primăria Municipiului T care prin decizia civilă numărul 95/17.06.2003 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIa fost respins ca nefondat reținându-se că prin actele depuse la dosar reclamantul a făcut dovada că presa de ulei a trecut în proprietate statului prin decizia numărul 1307/2.10.1948 intrând în categoria bunurilor preluate în mod abuziv prevăzute de articolul 2 punctul 1 din legea 10/2001 și că terenul pe care se afla situată această presă a aparținut autorilor reclamantului.
Anterior pronunțării acestei decizii pe parcursul soluționării apelului la data de 3.06 2003 fost depusă la dosar o cerere de intervenție în nume propriu de către T prin care solicita să se constate că este proprietara clădirii ce este construită pe terenul pretinsului proprietar, cerere care prin încheierea pronunțată la data de 17.06.2003 de către Curtea de APEL GALAȚIa fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs pârâta Primăria Municipiului T și
Prin decizia civilă numărul 8001/11.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de către pârâta Primăria Municipiului T Împotriva acestei sentințe civile a declarat deciziei numărul 95/17.06.2003 a Curții de APEL GALAȚI, casată decizia recurată precum și sentința civilă 569/6.12.2002 pronunțată de Tribunalul Galați și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
De asemenea, a fost constatat nul recursul declarat de T prin lichidator Gradual G împotriva aceleiași decizii.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că deși cererea de chemare în judecată formulată de reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile legii 10/2001 instanțele au judecat-o ca pe o acțiune în revendicare schimbând cadrul procesual și lăsând nesoluționată soluționarea de anulare a dispoziției atacate și s-a încălcat principiul disponibilității prin introducerea în cauză din oficiu în calitate de pârâți Cooperativei T și a lui.
Pe fond s-a reținut că instanțele nu au pus în vedere reclamantului să depună actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra celor 12.000 metri pătrați teren și titlul cu care acesta a fost preluat având în vedere că prin decizia 1307/1948 a Consiliului de Miniștri s-a naționalizat presa de ulei fostă proprietate a lui și din orașul T iar în cuprinsul acesteia nu se face nici o mențiune referitoare la terenul aferent.
În considerentele deciziei numărul 8001/11.10.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație se menționează ca în rejudecare să se aibă în vedere dispozițiile legii 10/2001, să se clarifice situația de fapt și să se stabilească dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu precum și dovada calității de moștenitor al autorului reclamantului față de succesiunea defunctei având în vedere că nu s-a dovedit că presa de ulei era proprietate exclusivă a lui.
Prin sentința civilă nr.1361/2007 a Tribunalului Galația fost respinsă ca nefondată contestația.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Răspunzând acestei solicitări a instanței reclamantul a depus la dosar doar o declarație autentificată la notar a numitului G prin care arată că era proprietar unic al terenului cu acte 10.000 metri pătrați, 12.000 metri pătrați situat în T strada - -, că numita nu era proprietara terenului ci doar asociată la fabrica de ulei cu și că odată cu naționalizarea au fost confiscate toate actele terenului și ale fabricii de ulei.
Această declarație instanța nu consideră că face deplina dovadă a proprietății autorului reclamantului asupra terenului și a proprietății exclusive asupra fabricii de ulei fiind contrazisă prin cea existentă la fila 47 din dosarul - al Tribunalului Galați care reprezintă notificarea formulată de către reclamantul prin mandatarul adresată pârâtei Primăria Municipiului T și în care solicita restituirea în natură a terenului în suprafață de 12.000 metri pătrați aflat în T strada - - numărul 90 și despăgubiri în echivalent pentru fabrica de ulei construită pe acest teren.
În cuprinsul acestei notificări se arată că terenul aparținea lui iar fabrica era construită de.
Față de cuprinsul acestei notificări instanța apreciază că fiind învestită strict cu o acțiune având ca obiect anularea unei dispoziții emise în temeiul legii 10/2001 de către pârâta Primăria Municipiului T nu poate aprecia asupra legalității acestei dispoziții decât prin prisma notificării ce a stat la baza emiterii ei și a actelor depuse în dovedirea celor susținute în cuprinsul notificării. Se constată însă că prin notificare s-a arătat că autorul reclamantului nu era decât proprietar al terenului nu și al fabricii de ulei.
Pe de altă parte se constată că nici proprietatea terenului nu a fost pe deplin dovedită pentru că, astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în motivarea deciziei civile numărul 8001/11.10.2006 faptul că autorului reclamantului i s-a naționalizat o presă de ulei nu face dovada proprietății terenului care putea fi deținut și cu alt titlu iar în rejudecare reclamantul nu a înțeles să depună alte acte cu privire la proprietatea asupra terenului.
Se constată astfel că reclamantul nu a dovedit existența în patrimoniul autorului sau a dreptului de proprietate asupra terenului și nici dreptul de proprietate asupra presei de ulei astfel că acțiunea sa este nefondată urmând a fi respinsă ca atare.
Cu privire la cererea de intervenție în nume propriu depusă la data de 3.04.2007 de către T instanța a apreciat aceasta nu a fost dovedită întrucât nu s-a dovedit faptul că spațiile de producție a căror proprietară se pretinde a fi intervenienta sunt distincte de construcțiile naționalizate în anul 1948.
Impotriva acestei decizii au declarat apel reclamantul și intervenienta.
Reclamantul a criticat sentința sub următoarele aspecte:
Toate actele de proprietate ale terenului, cât și ale întreprinderii au fost confiscate odată cu arestarea în incinta fabricii.
Fiind în imposibilitatea de a depune în original titlurile de proprietate, consideră că depozițiile martorilor, și G sunt edificatoare cu privire la terenul preluat.
Intervenienta T, prin lichidator a criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte:
Construcțiile de pe terenul revendicat au fost ridicate de T cu toate autorizările și aprobările cerute de lege, în final fiind încheiat procesul verbal de recepție definitivă din data de 29 iulie 1989.
Mai mult contestatorul, recunoaște el însuși că intervenienta este cea care calificat construcțiile prin acțiunea ce face obiectul dosarului 1433/C/2004.
Primăria Taf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea ambelor apeluri:
A susținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de proprietar asupra terenului, ci doar asupra presei de ulei.
In condițiile în care prin decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție recursul intervenientei a fost declarat nul, cererea de intervenție nu mai poate fi analizată în rejudecare.
In plus, pe fond nu există dovezi ale dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin decizia de casare nr.8001/2006 a s-au dat îndrumări clare să se stabilească dacă reclamantul a avut sau nu în proprietate suprafața de 12000 mp. teren și titlul cu care acesta a fost preluat dacă terenul era proprietate exclusivă a lui sau era deținut în coproprietate cu și să se stabilească cine a construit pe teren și cu ce titlu.
In rejudecare, reclamantul a completat probatoriile cu depoziția martorului G depusă la fond sub forma unei declarații autentificate (95), iar în apel s-a procedat la audierea nemijlocită a martorului (127-128 dosar apel).
Martorul G născut în 1923 a relatat că în anul 1942 i-a ajutat pe fiii domnului să curețe un teren viran ce avea o lungime de aproximativ 50 m la strada - - și o lățime de aproximativ 200 m, învecinându-se la răsărit cu proprietarul, la apus cu proprietatea, ce avea un hambar de mari dimensiuni, iar la cealaltă extremitate cu o. Terenul era bine delimitat și împrejmuit cu un gard și aparținea lui.
Ulterior, începând cu anul 1946 martorul a fost angajatul fabricii până în anul 1948, când aceasta a fost naționalizată, iar fiul proprietarului a fost arestat și dus la securitate, toate actele de proprietate au fost confiscate și nimeni nu a mai avut acces în incinta fabricii.
A mai precizat reclamantul că a avut posibilitatea să vadă actul de proprietate asupra terenului, ce avea în jur de 10000 mp-12000 mp.
In ceea ce o privește pe aceasta nu era proprietara terenului, ci doar asociată la fabrica de ulei cu.
Potrivit art.23.1 din HG 250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 prin acte doveditoare se înțelege:
a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea
proprietății de către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr.221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea);
b) actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor
sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor);
c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind
abuzivă (cazurile prev. la art.2 alin.1 din lege); în cazul exproprierii prev. la art.11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere;
d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana
îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istorie de rol fiscal, proces verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural-extras de pe registrul agricol);
e) în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie
construcția demolată;
f)expertize judiciare sau extrajudiciare de către persoana îndreptățită înțelege
să se prevaleze în susținerea cererii sale;
g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în
dovedirea cererii sale;
h) declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria
răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei.
23.4. In cazuri deosebite se pot solicita și declarații notariale date de persoane
în viață, care atestă anumite situații în legătură cu imobilul notificat și care pot contribui la fundamentarea deciziei.
Acest text avea același conținut și în vechea reglementare: HG 498/2003 în vigoare la data sesizării instanței, la acel moment având doar o altă numerotare - art.22.
Prin urmare, sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate", în accepțiunea legii de reparație are un conținut mai larg decât cel al noțiunii similare din dreptul comun în materie, tocmai în înțelegerea dificultăților deosebite întâmpinate de foștii proprietari în recuperarea actelor. Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este să se stabilească dacă bunul solicitat s-a aflat sau nu în proprietatea persoanei îndreptățite. Dacă legiuitorul nu ar fi vrut să permită probarea cu martori a situației existente la momentul preluării nu s-ar mai justifica existența art.23.4 din Normele Metodologice, aplicabil în situații deosebite.
In consecință, instanța reține că susținerile lui (care a solicitat prin notificare suprafața de 12.000 mp, precizând că terenul aparținea autorului său, iar fabrica era construită de (47 și 53 dosar din apel și 47 dosar fond inițial) sunt confirmate de depoziția martorului Acesta deși ajuns la o vârstă înaintată (84 de ani) s-a dovedit extrem de lucid și a relatat în fața instanțe cu lux de amănunte împrejurări pe care le-a perceput în perioada 1942-1948, la o vârstă când beneficia de o deplină maturitate, astfel încât depoziția să fie credibilă. Dimensiunile indicate de martor corespund celor identificate de expertul topometric, în accepțiunea căruia amplasamentul a fost corect stabilit, fiind singurul teren mare din zonă, restul fiind ocupat de locuințe (57 - răspuns la obiecțiunile formulate - dosar de fond).
In concluzie, instanța apreciază că deși actul de preluare Decretul nr.1307/1948 a Consiliului de Miniștri, a fost eliptic menționând doar presa de ulei, în realitate cu această ocazie a fost preluată și suprafața de teren identificată în raportul de expertiză topometrică (34 dosar fond inițial). Faptul că terenul respectiv nu a fost revendicat de altă persoană și nici Primăria nu a putut indica un alt proprietar din evidențele sale din 1948, confirmă aceste concluzii.
In privința cererii de intervenție în interes propriu formulată de T în rejudecarea cauzei după casare (15 - dosar), instanța reține următoarele:
Intervenienților le-a fost respinsă o primă cerere formulată în apel, tocmai pentru că nu era posibilă în acea fază procesuală. Aceasta nu-i împiedică să reitereze cererea după casarea cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.
Soluția aceasta este și în spiritul îndrumărilor din decizia care a recomandat lămurirea situației construcțiilor edificate pe teren.
Cu privire la obiectul cererii de intervenție, deși SC T (succesoarea Coop. T) prin lichidator solicită să se constate dreptul de proprietate asupra construcțiilor, din dezvoltarea motivelor rezultă că înțelege să invoce disp.art.494 alin.3 civ. care se referă la accesiunea imobiliară în cazul de bună credință. In aceste condiții, instanța apreciază că a fost învestită cu o acțiune în constatarea faptului că intervenienții sunt constructori de bună credință ai imobilelor indicate (15 dosar fond).
Pe fondul cauzei instanța reține următoarele:
Investiția Cooperativei T s-a realizat legal. Mai întâi Gao bținut terenul cu avizul -OCOT G nr.655/23.10.1984 pentru suprafața de construcții de 7681 mp. Amplasamentul a fost aprobat la data respectivă și de Comisia Județeană de Gospodărie unitară a fondului funciar județean. Comitetul Executiv al CPJ Gad at acordul unic nr.101/08.11.1984 pentru construirea unui atelier de bunuri de larg consum, uz casnic și gospodăresc pentru "" Numărul de înregistrare al actului la CPJ G este 7053/08.11.1984.
"" Tao bținut terenul de la Primăria T cu avizul de transfer nr.1516/21.03.1984. Proiectul s-a realizat de Atelierul de Proiectare al sub nr.24/1984 și cuprinde următoarele obiective: atelier de producție, centrală termică, depozit cărbuni, rezervor 100 mc. apă cu hidrofor, foraj exploatare și platformă de depozitare. a exploatat investiția între 1988-1991 când aceasta s-a divizat în două unități distincte: "" (veche și
Prin procesul verbal de recepția, definitivă din 29 iulie 1989 s-a dovedit finalizarea investiției (20-23 dosar fond rejudecare și 41-49 dosar 719/2003).
Aceste aspecte sunt recunoscute și de contestator care a promovat o acțiune pe rolul Judecătoriei Tecuci (72) prin care a solicitat obligarea intervenientei să ridice construcțiile edificate cu rea credință pe terenul proprietatea sa (72 - dosar nr.15752/2003 al ).
Având în vedere împrejurările în care au fost edificate construcțiile în perioada comunismului cu obținerea tuturor autorizărilor legale, instanța apreciază că autoarea intervenientei este constructor de bună credință.
Cu privire la posibilitatea de restituire în natură a terenului ce se află în folosința cooperativei din conținutul art.107 alin.1 din Legea nr.1/2005 rezultă clar faptul că doar terenurile nerevendicate își păstrează, regimul prev. de art.1, astfel încât e posibilă restituirea acestuia în natură.
Din toate aceste considerente, având în vedere disp.art.296 pr.civilă, va admite ambele apeluri, va schimba în tot sentința civilă, în sensul că va admite contestația și va fi obligată Primăria să emită disp.de restituire în natură a terenului și va admite și cererea de intervenție în interes propriu constatând că intervenienta e constructor de bună credință a imobilelor edificate de aceasta.
Având în vedere și disp.art.274 pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurilecivile declarate de reclamantul, cu domiciliul în com. sat jud.G - prin mandatar, domiciliat în T, str.- nr.2, -.1,.27, jud.T și de intervenienta T - prin lichidator Gradual G, cu sediul în G,- împotriva sentinței civile nr.1361/13 sept.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința civilă nr.1361/2007 a Tribunalului Galați, în sensul că admite contestația și obligă pe pârâta Primăria T să emită dispoziție de restituire în natură a suprafeței de 12.000 mp. teren, situat în-, așa cum a fost identificat în raportul de expertiză.
Constată că intervenienta este constructor de bună credință a atelierului de producție, centralei termice, depozit de cărbuni, rezervor 100 mc apă cu hidrofor, foraj exploatare situate pe acest teren.
Obligă pe pârâtă la 8525 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.04.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.SB-23.04.2008
Dact.MH-23.05.2008/8 ex.
Fond:
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Viorica Mihai Secuianu
