Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 87/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE
DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR. 87/
Ședința publică din 07 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Stan
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanții: și, cu domiciliul ales la în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.68 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind Primarul Municipiului P, Primăria Municipiului P și Municipiul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare a răspuns consilier juridic - pentru intimații-pârâți, lipsind apelanții-reclamanți.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic - depune la dosar, cu borderou, copia contractului de vânzare-cumpărare nr.6066/4.03.1991 și a actului adițional nr.1 la acest contract.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, având în vedere că nu s-au prezentat apelanții-reclamanți.
Consilier juridic - precizează că nu poate rămâne pentru a doua strigare întrucât are de susținut cauze la o altă instanță. Solicită respingerea apelului și menținerea sentinței în raport de actele dosarului.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare au lipsit apelanții-reclamanți și intimații-pârâți.
Curtea constată apelul în stare de judecată și trece la soluționarea lui.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 05.07.2007 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Primarul municipiului P, Primăria municipiului P și Municipiul P - prin primar, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze dispoziția nr.3068/22.05.2007 și să se dispună restituirea în natură a apartamentului nr.5 situat în blocul 2,.C, str. - -, din municipiul P, arătând în motivarea acțiunii, că în anul 1985 s-au stabilit în Germania, fără a avea la acea dată aprobarea legală în vederea părăsirii definitive a țării, și ca urmare a aplicării dispozițiilor Decretului nr.223/1974, prin decizia nr.25/30.01.1986 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului A, apartamentul mai sus menționat a trecut în proprietatea statului fără plata despăgubirilor către reclamanți.
În temeiul Legii nr.10/2001, au solicitat prin notificarea nr.42111/13.11.2001 retrocedarea în natură a acestui apartament sau contravaloarea actualizată a locuinței vândute ilegal foștilor chiriași, însă prin dispoziția nr.3068/22.05.2007 a fost respinsă această măsură reparatorie, aceea a despăgubirilor bănești, cu motivarea că în baza Decretului nr.61/1990 acest apartament a fost vândut chiriașilor care îl ocupau la acea dată, respectiv soții și.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.68 din 11 martie 2008, a respins contestația formulată de reclamanți, reținând în esență că, reclamanții au solicitat, în baza Legii nr.10/2001, să le fie restituit apartamentul nr.5 compus din 4 camere și dependințe, situat în P, - -ului, -.2,.C, județul A, iar în situația în care se apreciază că restituirea apartamentului nu mai este posibilă, reclamanții au solicitat să li se restituie un apartament echivalent ca suprafață și grad de confort.
Prin dispoziția nr.3068/22.05.2007 (4) a fost respinsă notificarea de acordare a despăgubirilor bănești pentru apartamentul nr.5 situat în P, - -, -.2,.C, județul S-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru apartamentul nr.5 situat în P, - -, -.2,. S-a reținut că reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire în sensul cerut de dispozițiile art.3 din Legea nr.10/2001, conform contractului de construire nr.59/1976, a titlului de proprietate nr.163/21.03.1979 și a contractului de împrumut nr.3514/1976 însă imobilul nu poate fi restituit în natură, deoarece a făcut obiectul Decretului-lege nr..61/1990 și a fost înstrăinat chiriașilor care îl ocupau la acea dată, soții și, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.60666/04.03.1991 (40).
Primarul municipiului P s-a adresat Judecătoriei Pitești pentru ca, în aplicarea art.19 din Legea nr.85/1991, să se constate nulitatea absolută a unui număr de 13 contracte de vânzare-cumpărare încheiate de, având ca obiect apartamente construite din fondurile populației, între care și apartamentul în litigiu, însă din probele administrate în cauză nu a rezultat că a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească contractul de vânzare-cumpărare nr.6066/04.03.1991 încheiat între și numiții și sau că ar fi în curs de soluționare o astfel de acțiune, motiv pentru care instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile prevederile art.20.2 din nr.HG250/2007, care prevăd că, în cazul în care imobilul notificat (apartament, unitate locativă), a fost înstrăinat legal până la data de 14.02.2001, persoana îndreptățită are dreptul numai la măsuri reparatorii individualizate de lege pentru teren și construcțiile nerestituite.
Împotriva acestei sentințe, în conformitate cu prevederile art.282 și respectarea termenului statuat de art. 284 Cod procedură civilă, au formulat apel reclamanții și, invocând următoarele motive:
Sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind rezultatul aprecierii greșite efectuate cu privire la situația de fapt și al interpretării și aplicării greșite a legii.
Se arată în esență că, apartamentul cumpărat de reclamanți în România a fost vândut foștilor chiriași, cu încălcarea flagrantă a legii, o asemenea vânzare fiind lovită de nulitate absolută, întrucât notificarea a fost formulată în anul 2001, în termenul prevăzut de Legea nr.10/2001, iar nesoluționarea acestei notificări pe parcursul mai multor ani nu justifică aplicarea noilor prevederi legale care fac imposibilă restituirea în natură, sancționând astfel foștii proprietari.
În subsidiar se susține că în situația neretrocedării în natură a fostei locuințe, reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești, la prețul de circulație al zilei pentru locuința preluată abuziv de către stat.
Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul celor solicitate prin acțiunea introductivă, cu cheltuieli de judecată la fond și în apel.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Imobilul, care formează obiectul litigiului, a fost vândut conform contractului nr.6066 din 04.03.1991 numiților și, în temeiul Decretului nr. 61/1990, existenta acestui act juridic fiind principalul motiv al respingerii cererii reclamanților de restituire a imobilului in natura.
Este cert faptul că Decretul nr. 223/1974 nesocotea prevederile Constituției vremii, ale Codului civil, respectiv ale unor acte internaționale ratificate de țara noastră. Ca atare, preluarea unui imobil în temeiul Decretului nr. 223/1974 constituie o preluare abuzivă a unui bun, indiferent dacă trecerea bunului în proprietatea statului a avut loc cu titlul de sancționare ca urmare plecării din România sau a neîntoarcerii în țară la expirarea termenului stabilit.
În aceste condiții, în care preluarea bunului este abuzivă, indiferent de motivele pentru care bunul respectiv a trecut în proprietatea statului, principiul egalității în drepturi a tuturor persoanelor deposedate impune acordarea acelorași măsuri reparatorii. Ori de câte ori bunul preluat abuziv se află în posesia statului la momentul notificării, nefiind legal înstrăinat în favoarea unui terț, restituirea se impune a fi dispusă în natură, indiferent de temeiul care a stat la baza preluării bunului.
Numai în situația în care restituirea in natură nu este posibilă, se impune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, fără a deosebi in funcție de natura preluării bunului persoana deposedată trebuind să beneficieze de toate măsurile reparatorii prevăzute de legea specială.
Legea specială, în forma republicată și modificată, reglementează doar două categorii de măsuri reparatorii în echivalent, compensarea cu alte bunuri sau servicii și respectiv despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005 și a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin nr.HG1095/2005.
Raportat la situația de fapt reținută, în mod corect prima instanță făcând aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, a propus acordarea de despăgubiri in condițiile legii speciale, imobilul solicitat nemaifiind în proprietatea statului ci proprietate privată.
Față de considerentele mai sus expuse, apelul este nefondat și va fi respins ca atare potrivit dispozițiilor art. 296 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții și, cu domiciliul ales la în P,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.68 din 11 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI și MUNICIPIUL PITEȘTI, cu sediul în P,-, județul
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./26.05.2009
Jud.fond:
Președinte:Florinița CiorăscuJudecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan
