Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 88/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale
Decizia CIVILĂ Nr. 88/Ap Dosar Nr-
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Juravschi judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Carmen Tică
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea, împotriva sentinței civile nr. 356 din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 iunie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 iunie 2009.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată că prin sentința civilă nr.356/28.11.2008 a Tribunalului Brașov, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Orașul reprezentat legal de primar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 411 1947, intervenit între, în calitate de vânzător, și, în calitate de cumpărător, a fost transmis dreptul de proprietate indiviză, respectiv, 1/6 parte, ce i s-a cuvenit vânzătoarei din imobilul situat în Orașul, la Șoseaua Națională cu strada -, care constă dintr-un teren de circa 150mp. împreună cu casa veche, compusă din parter și etaj, construită pe aproximativ 100 mp.( fila 4)
Prevederile acestui act translativ de proprietate au fost înscrise în Registrul de și, astfel cum rezultă din actele aflate la filele 32-34 din dosarul cauzei.
Urmând procedura prealabilă obligatorie instituită de Legea nr. 10/2001, numita - a înregistrat, la data de 23 ianuarie 2002, prin intermediul executorului judecătoresc, pe rolul Prefecturii Județului B, o notificare prin care a solicitat, în calitate de moștenitor legal al numitului -, să îi fie acordate despăgubiri bănești pentru cota de proprietate ce a aparținut defunctului său soț din imobilul mai sus identificat. ( fila 18)
Din certificatul de moștenitor nr. 7, emis la data de 9 iunie 2008, de Biroul Notarului Public, rezultă că, la data de 28.03.2007, a survenit decesul titularului notificării, ce a fost formulată în condițiile reglementate de Legea nr. 10 2001 pentru imobilul în litigiu, și că, succesorii în drepturi ai acestuia sunt, reclamanta din prezenta cauză, și, în calitate de fii. ( fila 26)
În cuprinsul documentației tehnice de identificare a imobilului, se specifică faptul că, acesta nu a putut fi identificat cu exactitate, întrucât nu există documente de carte funciară, care să poată duce la o astfel de identificare și din cauză că, la data inventarierii cadastrale ( 1940) el nu era împrejmuit cu limite durabile fixe. ( filele 40-42)
În drept, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 al 1 din Legea nr. 10∕2001, obiectul de reglementare al acestui act normativ îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139∕1940 asupra rechizițiilor.
În ceea ce privește actele juridice care atestă calitatea de moștenitor, art. 22.1 lit. b din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001, statuează că acestea constau în certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Legea nr. 10/2001 instituie o procedură specială și obligatorie pentru retrocedarea imobilelor ce formează obiectul său de reglementare.
Capitolul 2 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 stabile te că unitatea de inătoare a imobilului notificat este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii, fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii, iar entitatea învestită cu solu ionarea notificării este, după caz, unitatea de inătoare sau persoana juridică abilitate de lege să solu ioneze notificarea cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său.
Tribunalul a constatat, în raport de starea de fapt mai sus expusă că, antecesorul reclamantei nu a dobândit, prin actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 411/1947, decât o cotă parte ideală din imobilului ce a format obiectul material al acestuia, respectiv, cota de 1/6 parte, iar nu o suprafa ă de teren determinată, a cum aceasta a sus inut prin cererea pe care a formulat-
Apoi, instan a a constatat că, reclamanta nu a făcut dovada preluării imobilului în litigiu de către stat sau de către alte persoane juridice în perioada de referin ă a Legii nr. 10/2001, respectiv, în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 i a faptului că acesta a fost rechizi ionat în temeiul Legii nr. 139/1940.
De asemenea, instan a a apreciat că, sub aspectul analizat, în privin a imobilului în litigiu nu pot fi aplicate prevederile cuprinse în Capitolul 1 lit. e din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, deoarece, partea reclamantă nu a făcut dovada regimului juridic actual al imobilului revendicat. Sunt semnificative în acest sens men iunile cuprinse în documenta ia tehnică de identificare, în care se specifică, în mod expres, că, în absen a unor acte juridice cu privire la imobilul din litigiu, nu se poate determina care este situa ia juridică a acestuia i că, singura identificare posibilă a imobilului este cea care prive te amplasamentul acestui imobil.
În absen a unor dovezi care să ateste care este situa ia juridică a imobilului revendicat nu se poate concluziona că pârâtul este cel căruia îi revine obliga ia de a emite, în condi iile reglementate de Legea nr. 10 2001, o dispozi iei prin care să solu ioneze notificarea promovată de antecesoarea reclamantei în sensul solicitat de aceasta.
În acest sens, tribunalul a constatat că, prin documenta ia tehnică de identificare a imobilului, s-a concluzionat că, din punct de vedere la amplasamentului, acest imobil face parte din parcarea Complexului Comercial, aflându-se, prin urmare în de inerea acestei persoane juridice, iar nu în de inerea pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta.
În motivarea apelului se arată că instanța a apreciat greșit documentația tehnică extrajudiciară, deoarece imobilul a fost identificat ca fiind o parcare dintr-un complex comercial, iar exprimarea greșită a expertului a indus instanței convingerea că acest teren ar face parte din patrimoniul respectivei societăți.
Acest teren a fost intabulat, fiind înscris în CF 266 nr. cadastral 195/1/1/3, 195/2/3, 288/3/1, proprietar fiind Statul Român.
S-a putut face astfel o identificare a situației juridice a acestui teren, acesta făcând parte din domeniul public al statului, iar potrivit art.21.5 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, unitatea învestită cu soluționarea notificării este Orașul, iar organul abilitat de lege este Primarul ( art.21 alin.4).
Examinând sentința civilă atacată în raport cu motivele invocate de reclamantă și probele administrate, instanța constată că apelul este nefondat.
Prima critică cu referire la situația juridică a imobilului teren este nefondată.
Actuala locație a imobilului care face obiectul litigiului corespunde numărului cadastral vechi 892, fiind identificat numai în sistemul de Publicitate, și.
Acest imobil teren nu se regăsește în CF nr.- din punct de vedere al vechiului număr cadastral șu al suprafeței.
Din conținutul memoriului întocmit de sing. G rezultă că imobilului cu numărul cadastral 893 îi corespunde numărul cadastral nedefinitiv nr.195.
În ceea ce privește amplasarea terenului în litigiu, potrivit documentației tehnice extrajudiciare, a fost identificat ca fiind actuala parcare a Complexului Comercial.
Sub aspectul analizat, se poate concluziona că reclamanta nu a făcut dovada situației juridice a imobilului teren a cărui revendicare este solicitată, astfel că în cauză nu pot fi aplicate prevederile cuprinse în cap.1 lit.e din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
Pe de altă parte nu s-a făcut dovada modului de preluare a imobilului în perioada de referință instituită de Legea 10/2001, în condițiile în care antecesorul reclamantei nu a dobândit prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 411/1947, decât o cotă parte ideală de 1/6 nedeterminată în materialitatea sa iar nu o suprafață de teren determinată, astfel cum se susține prin cererea formulată.
Cea de a doua critică se referă la apartenența terenului în litigiu domeniului public, sens în care, entitatea învestită cu soluționarea notificării este Orașul potrivit art.21.5 din Normele metodologice.
În eventualitatea în care actuala parcare ar aparține domeniului public, nu ar fi posibilă restituirea imobilului în natură, decât acordarea de măsuri reparatorii, prin echivalent potrivit art.1 alin.2 din Legea 10/2001, întrucât art.11 din Legea 213/1998 consacră caracterul inalienabil, insesizabil și imprescriptibil al dreptului de proprietate asupra bunurilor aparținând domeniului public.
În lipsa unor dovezi care să ateste regimul juridic actual al imobilului revendicat, nu poate fi determinată entitatea căreia îi revine obligația de a emite dispoziția privind soluționarea notificării promovată de antecesoarea reclamantei, în condițiile reglementate de Legea 10/2001.
Față de considerentele relevate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
Respinge apelul declarat de apelanta contestatoare împotriva sentinței civile nr. 356/28.11.2008 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 18 iunie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Pt.--- - aflată în concediu de odihnă, semnează președintele instanței
Grefier,
Pt.- - aflată
în concediu de odihnă,
semnează grefier șef secție
Red.CJ/14.07.09
Tehnored.AN/17.07.09-4 ex.
Jud. fond
Președinte:Camelia JuravschiJudecători:Camelia Juravschi, Maria Carmen Tică
