Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA NR.89/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 23 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.61/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 2 martie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Se constată depuse la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, concluzii scrise formulate de apelanții reclamanți șui.
Instanța, constatând că apelanții reclamanți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod procedură civilă, rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.61/S/2009 a Tribunalului Brașova fost respinsă acțiunea reclamanților și în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, PRIMARUL MUNICIPIULUI B și având ca obiect restituirea în natură a imobilului situat în B,-,.50,. F,.17 sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul Brașova reținut următoarele:
Acțiunea dedusă judecății a fost formulată ca o cerere de revendicare pe calea dreptului comun, ca urmare a nesoluționării de către unitatea deținătoare a cererii de restituire formulată de reclamanți în baza Legii nr. 10/2001, după cum rezultă din chiar motivarea cererii introductive.
Între momentul primei judecăți în fond și momentul rejudecării starea de fapt s-a modificat, în sensul că pârâta a emis Decizia nr. 681/19.08.2008, prin care a respins notificarea formulată de reclamanți, iar aceștia din urmă au formulat contestație împotriva acestei decizii, cerere care face obiectul dos. nr- al acestei instanțe, aflat în curs de judecată.
Astfel fiind, rezultă că în prezent este supusă analizei instanței legalitatea deciziei emisă de această pârâtă cu privire la cererea de restituire a imobilului care face și obiectul prezentei acțiuni.
Potrivit dispozițiilor Deciziei nr.33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiuluispecialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială.
În considerentele acestei decizii, Curtea a reținut că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut, în termenele legale, să utilizeze această procedură, au deschisă calea acțiunii în revendicare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credință și cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, de către chiriași.
A statuat de asemenea instanța supremă că, de principiu, persoanele cărora le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.10/2001 nu au posibilitatea de a opta între calea prevăzută de acest act normativ și aplicarea dreptului comun în materia revendicării, respectiv dispozițiile art. 480 Cod civil, și cu atât mai mult persoanele care au utilizat procedura Legii nr. 10/2001 nu mai pot exercita, ulterior, acțiuni în revendicare, având în vedere regulaelecta una, precum și principiul securității juridice consacrat în jurisprudența
În acest sens, în practica instanțelor judecătorești și în literatura de specialitate s-a arătat că, odată aleasă o anumită cale procedurală pentru valorificarea unui drept, titularul acesteia este obligat să urmeze până la capăt calea aleasă, alegerea făcută închizându-i calea la alte demersuri oferite de lege pentru valorificarea aceluiași drept.
Persoana care are calitatea de beneficiar al Legii nr. 10/2001 și a înțeles să urmeze calea prevăzută de acest act normativ, prin formularea notificării, este așadar obligată ca, în situația în care cererea de restituire îi este respinsă, să uzeze de calea jurisdicțională prevăzută de această lege, iar nu să abandoneze calea specială și să recurgă la cea a dreptului comun.
În speță, reclamanții au formulat cerere de restituire a imobilului în litigiu pe calea prevăzută de Legea nr. 10/2001, după cum arată prin cererea de chemare în judecată, acest imobil intrând în mod indubitabil în sfera de aplicare a acestui act normativ, dată fiind destinația acestuia, respectiv aceea de locuință, momentul preluării, care se încadrează în perioada de referință a legii, precum și actul normativ de preluare, respectiv Decretul nr. 223/1974.
În consecință, în condițiile în care au înțeles să urmeze calea prevăzută de Legea nr.10/2001, iar etapa necontencioasă de soluționare a notificării a fost parcursă și finalizată prin emiterea deciziei prin care unitatea deținătoare s-a pronunțat asupra cererii de restituire, reclamanții sunt obligați să urmeze și calea jurisdicțională a contestației împotriva acestei decizii, care, așa cum s-a arătat mai sus, se află deja înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, în procesul respectiv aceștia având posibilitatea de a face toate susținerile și probele pe care le consideră necesare pentru valorificarea dreptului pretins, inclusiv cele referitoare la formularea notificării în termen legal.
În aceste condiții, nu pot fi concepute două demersuri judiciare paralele, din care unul îmbracă forma unei cereri de restituire de drept comun iar unul este întemeiat pe legea specială de reparație, prin care să se tindă la valorificarea aceluiași drept, deci având cauze juridice diferite, dat fiind principiul enunțat mai sus și consacrat și prin Decizia nr. 33/2008, acela al rezolvării concursului dintre legea specială și legea generală în favoarea legii speciale, aceasta din urmă punându-le la dispoziție reclamanților calea procedurală de valorificare a tuturor pretențiilor lor.
În concluzie, raportat de starea de fapt actuală, acțiunea reclamanților, având ca obiect cererea de restituire formulată ca urmare a nesoluționării notificării nu mai poate fi primită, având în vedere obligația reclamanților, desprinsă din interpretarea teleologică a legii și consacrată prin Decizia nr. 33/2008 a, obligatorie pentru instanțe, de a urma calea legii speciale, în calitatea lor de persoane care au recurs la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, Tribunalul a respins cererea dedusă judecății.
Împotriva hotărârii tribunalului au formulat apel reclamanții și iar prin motivele de apel soluția atacată este criticată pentru greșita calificare a acțiunii introductive întrucât reclamanții au solicitat restituirea imobilului în litigiu ca urmare a nesoluționării notificării în termenul legal invocându-se ca temei de drept Legea 10/2001, acțiunea nefiind fondată pe dispozițiile dreptului comun. Ca o consecință, instanța de fond în mod greșit a respins excepția de conexitate a prezentei cauze înregistrată sub nr- a Tribunalului Brașov și care are ca obiect contestarea deciziei nr.68/19.08.2008 emisă de
Apelul este întemeiat.
Prin acțiunea dedusă judecății reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu sau, în subsidiar, acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii 10/2001 iar în motivarea acțiunii se arată că în anul 2001 aceștia au expediat prin poștă o Notificare către Primăria municipiului B care nu a fost soluționată până la data introducerii acțiunii.
Cauza a fost soluționată într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr.347/S/2007 prin care s-a respins acțiunea reclamanților, în esență, pentru tardivitatea formulării notificării.
Prin decizia nr.193/Ap/2007 a Curții de APEL BRAȘOVs -a admis apelul reclamanților și s-a desființat hotărârea de mai sus trimițându-se cauza spre rejudecare iar această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de prin decizia 4548/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție reținându-se, în esență că o notificare expediată prin poștă este asimilată unei notificări expediate prin executorul judecătoresc.
În timpul rejudecării în fond a cauzei ca efect al desființării cu trimitere, pârâta a emis decizia nr.681/19.08.2008 prin care s-a respins ca tardivă notificarea reclamanților. Reclamanții au contestat această decizie iar cauza a fost înregistrată sub nr- al Tribunalului Brașov solicitându-se, totodată, conexarea acesteia la prezenta cauză. Instanța de fond a respins cererea de conexare cu motivarea că obiectul cererii înregistrate sub nr- îl constituie contestația împotriva deciziei nr.681/2008 emisă de intimata în timp ce acțiunea dedusă judecății are ca obiect restituirea imobilului ca urmare a nesoluționării notificării în termenul legal.
Motivul de apel referitor la greșita soluționare a cererii de conexitate este întemeiat întrucât, potrivit art.164 Cod procedură civilă pot fi întrunite pricinile "în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între dânsele o strânsă legătură".
Acțiunea reclamanților a fost promovată ca urmare a refuzului autorităților de a răspunde la notificarea acestora de restituire a imobilului în litigiu iar soluționarea acestuia are "strânsă legătură" cu modul de soluționare a contestației împotriva deciziei nr.681/2008 emisă în timpul soluționării procesului de intimata B, astfel încât se impunea conexarea celor două pricini pentru o justă și unitară soluționare a cauzei.
Cu toate acestea, instanța de fond a respins cererea de conexare și, soluționând cauza, a respins acțiunea calificând-o "ca o cerere de revendicare pe calea dreptului comun", deși în preambulul sentinței, prin considerentele ce au stat la baza respingerii cererii de conexitate, aceeași acțiune a fost calificată drept "o cerere de restituire ca urmare a nesoluționării notificării în termenul legal".
Calificarea acțiunii ca fiind o revendicare pe calea dreptului comun s-a făcut cu nesocotirea voinței reclamanților și a principiului disponibilității, dar și a dispozițiilor art.315 al.1 Cod procedură civilă potrivit cărora, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Ori, în speță atât din considerentele deciziei nr.173/Ap/2007 a Curții de APEL BRAȘOV cât și din cele ale deciziei nr.4548/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că instanțele de control judiciar cu ocazia cenzurii sentinței pronunțată în cadrul primului ciclu procesual, au stabilit fără putință de tăgadă că în soluționarea acțiunii se impun a fi dezlegate unele aspecte ce țin de aplicarea și interpretarea Legii nr.10/2001, nici una dintre aceste instanțe nu a calificat cererea drept o revendicare pe calea dreptului comun.
Față de aceste considerente, întrucât motivarea sentinței apelate este bazată exclusiv pe inadmisibilitatea unei acțiuni în revendicare pe calea dreptului comun, curtea reține că tribunalul nu a cercetat fondul pricinii iar soluția atacată răpește reclamanților dreptul la justiție și la un proces echitabil, astfel încât după mai bine de 8 ani aceștia nu au primit niciodată o soluție asupra fondului dreptului dedus judecății.
În consecință, în baza art.297 al.1 Cod procedură civilă hotărârea atacată va fi desființată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare acestei instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții și împotriva sentinței civile nr.61/S/2009 a Tribunalului Brașov pe care o desființează și în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Brașov.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /23.06.2009
Dact. /24.06.2009
- 8 exemplare -
Jud. Fond
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea, Cristina Năpar
