Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.89
Ședința publică din data de: 30.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul contestator împotriva sentinței civile nr. 1500/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul contestator prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/11.03.2009 și mandatar, lipsind intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul apelantului contestator solicită proba cu înscrisuri pentru a depune la dosar acte din care rezultă o situație similară unor persoane aflate într-o situație similară cu apelantul.
Curtea, după deliberare, admite proba cu înscrisuri în sensul de a se face referire la unele persoane aflate într-o situație similară cu apelantul contestator.
Reprezentantul apelantului contestator învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantului contestator solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, a se dispune anularea dispoziției nr.4442/18.07.2005 emisă de Primăria Municipiului B, fără cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de apelantul contestator împotriva sentinței civile nr. 1500/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la data de 21.03.2008, și precizată la data de 29.09.2008, pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr-, contestatorul a solicitat anularea dispoziției nr. 4442/ 18.07.2005 emisă de Primăria Municipiului B și obligarea intimatei la emiterea unei dispoziții prin care să restituie în natură terenul situat în B,-, sectorul 2, în suprafață de 250. preluat de către stat în baza Legii nr. 58/1974.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în calitate de moștenitor al mamei sale, a solicitat pârâtei restituirea în natură a terenului în suprafață de 536. situat în-, sectorul 2 și restituirea prin echivalent bănesc a construcției care a existat pe teren și a fost demolată. Imobilul a fost expropriat în anul 1989, iar construcția a fost demolată ulterior. Prin dispoziția a cărei anulare se cere, i-a fost respinsă cererea de restituie în natură a terenului, cu motivarea că nu face obiectul Legii nr. 10/2001, și s-a stabilit ca valoare echivalentă a construcției demolate suma de 14.292 USD. Or, conform dovezilor, este proprietarul imobilului arătat, care a fost preluat abuziv de către stat, așa încât, se impune anularea dispoziției, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții prin care se restituie în natură terenul preluat în baza Legii nr. 58/1974.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul a pus în discuție și tardivitatea formulării contestației.
Prin sentința civilă nr. 1500/29.09.2008, a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației și respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Asupra excepției tardivității: deși dispoziția contestată nr. 4442/ 18.07.2005 a fost emisă la data de 18.07.2005, iar intimata a invocat comunicarea acestei dispoziții reprezentantului convențional al contestatorului, la data de 18.08.2005 (depunând spre dovedire "nota în vederea ridicării dispoziției emise"), prima instanță a apreciat că nu poate reține drept dovadă de comunicare a dispoziției respectiva notă invocată de intimată din al cărei cuprins nu rezultă că la data semnării declarației - 18.08.205 - reprezentantul contestatorului ar fi intrat în posesia dis poziției contestate. Nici o altă dovadă nu a fost prezentată asupra comunicării dispoziției. Față de situația astfel reținută, s-a constat că nu a fost depășit termenul de formulare a contestației reglementate de art. 26 din Legea 10/2001.
Pe fondul litigiului, s-a reținut că prin dispoziția nr. 4442/18.07.2005 a fost respinsă cererea de restituie în natură a terenului situat în B,-, sectorul 2, formulată de notificatorul contestator.
Cu privire la cererea de restituire în natură a terenului în suprafață de 536. - unic aspect care face obiectul criticii în prezenta contestație (conform precizării adusă cererii la data de 29.09.2008) - a apreciat intimata că terenul a fost preluat în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974 și drept urmare, nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
În conformitate cu titlul de proprietate invocat de contestator, în susținerea pretențiilor sale de restituire a terenului, a constatat instanța că autoarea acestuia, nu a deținut în proprietate nici o suprafață de teren în strada -, ci a deținut numai o locuință construcție si un drept de folosință asupra terenului aferent construcției, drept de folosință pe durata existenței construcției, pe care îl avea înstrăinătorul din actul de donație autentificat sub nr. 237/ 13.08.1979, în baza deciziei nr. 411/1978 a Consiliului Popular al Sectorului 2
Deci, terenul aferent construcției a trecut în proprietatea statului în condițiile art. 30 alin. II din Legea nr. 58/1974, chiar de la data dobândirii prin act de vânzare cumpărare a construcției de către donatorul din contractul de donație invocat de contestator drept titlu de proprietate al autoarei sale donatare.
În conformitate cu art. 8 din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991. În cazul terenurilor preluate de către stat în temeiul Legii nr. 58/1974, au fost îndrituiți la constituirea dreptului de proprietate, potrivit art. 36 alin 3 din Legea nr. 18/1991, titularii dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor.
În cazul de față, contestatorul nu se încadrează în ipoteza prevăzută de Legea nr. 18/1991 (nefiind proprietarul locuinței, care a fost expropriata si apoi demolata), dar nici nu a avut vreodată în proprietate terenul a cărui restituire o solicită în prezent (care nu a făcut obiectul unei preluări abuzive din partea statului de la autoarea contestatorului), negăsindu-se în ipotezele de aplicare a Legii 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul.
În motivarea contestației se arată în esență că:
Prin emiterea dispoziției nr. 4442/18.07.2005 a Primarului General al Municipiului B - a cărei anulare s-a solicitat, s-a cauzat o vătămare gravă a dreptului apelantului întrucât, conform actelor pe care le deține, este proprietarul imobilului situat în-, sector 2, imobil ce a fost preluat în mod abuziv de către stat.
Mai mult decât atât, motivarea intimatei în sensul că terenul nu face obiectul Legii nr.10/2001 este - în susținerea apelantului - netemeinică, întrucât întreg terenul de la adresa din B- (fosta -) are o suprafață de 536 mp, din care 282 mp a aparținut familiei apelantului, iar diferența de 254 mp a aparținut familiei si.
Familiei i s-a atribuit terenul, prin Ordinul nr. 210/21.02.2000 emis de Prefectura Municipiului B, având aceeași situație juridică ca și a familiei apelantului, însă acestuia din urmă nu i-a fost eliberat titlul de proprietate.
Mai precizează apelantul că în anexa Decretului Consiliului de Stat nr. 112/1989 (prin care s-au expropriat proprietățile) la rubrica teren neocupat de construcții, în dreptul fam suprafața menționată este "0" mp, iar în dreptul fam. este trecută suprafața de 282mp.
În adresa nr. 3795/06.01.1998 emisă de Departamentul Patrimoniu Imobiliar este stipulat -în susținerea apelantului - că are o suprafață de teren liber de 282 mp, 116,55 mp suprafață construită, 93, 76 mp utilă, în timp ce fam are numai 121,51 mp suprafața construită și 97,77 suprafața utilă, fără o altă suprafață de teren. Prin urmare, se observă că aceleași instituții au puncte de vedere diferite, constatând că este mai îndreptățit ca familiei să i se restituie terenul, fiind înscrisă în patrimoniu cu 282 mp, și totuși fam să intre în posesia și proprietatea terenului, neavând înscris în patrimoniu suprafața de 268 mp, care i-a fost restituită.
Și cel mai interesant aspect, și în același timp nelegal, este - în susținerea apelantului - acela că Primăria Sector 2, analizând toate actele cu privire la întreaga suprafață de 536 mp, a propus atât pentru familia, cât și pentru familia emiterea Ordinului Prefectului pentru punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate asupra terenului - în suprafață de 251,04 mp pentru familia și 268 mp pentru familia - iar eliberarea Titlului de proprietate s-a făcut numai pentru familia.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea hotărârii instanței de fond, anularea dispoziției nr. 4442 din 18.07.2005 emisă de Primăria Municipiului B și obligarea pârâtei la emiterea unei dispoziții prin care să se restituie contestatorului-apelant în natură terenul situat în B,-, sector 2, preluat de către stat în baza Legii nr. 58/1974.
În drept, au fost invocate prevederile. art 282 - 298 Cod. Proc. Civ.
Apel scutit de taxa de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare în cauză.
În susținerea apelului, apelantul a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Prima instanță s-a pronunțat asupra contestației formulate de către apelantul-contestator, în contextul prevederilor speciale din conținutul Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989 și al exigențelor art. 129 alin. ultim cpr.civ. cu privire la legalitatea și temeinicia Dispoziției nr. 4442/18.07.2005 emisă de către Primarul General al Municipiului B (prin care s-a soluționat cererea contestatorului de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul din B,-, sector 2, preluat de către stat în baza Legii 58/1974).
Prin raportare la modalitatea concretă de preluare a respectivului imobil, cât și la drepturile pe care contestatorul le deținea în patrimoniu (prin efectul transmiterii lor pe cale succesorală de la defuncta lui mamă) la epoca preluării bunului de către stat, instanța fondului a făcut o judicioasă aplicare a prevederilor Legii speciale menționate - pe temeiul căreia contestatorul solicită restituirea în natură a terenului - respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. 1 (prin care legiuitorul a stabilit care sunt imobilele care intră în sfera de aplicare a acestui act normativ) cât și a art. 8 prin care se stabilește că "nu intră sub incidența prezentei legi terenurile - al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 republicată".
Pe de altă parte, prin art. 1a lin. 1 lit. C alin. 2 și 3 din HG 250/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii 10/2001 se stabilește în mod neechivoc faptul că terenurile preluate de către stat în baza Legii 58/1974 nu intră în sfera de aplicare a Legii 10/2001, iar pentru ipoteza în care construcțiile care se aflau pe asemenea terenuri au fost preluate de către stat de la dobânditor și apoi demolate, acesta nu are vocația de a dobândi titlu de proprietate, pentru terenul aferent construcției cumpărate, regimul juridic al acestor categorii de terenuri rămânând supus prevederilor Legii 10/2001 în favoarea persoanei care a avut calitate de proprietar la data trecerii terenului în proprietatea statului.
În apel nu se formulează practic vreo critică la adresa soluției pronunțate în primă instanță, ci se fac referiri la faptul că alte persoane ar fi avut beneficiul eliberării titlului de proprietate pentru un teren învecinat, care ar fi fost preluat de către stat cu aceeași ocazie cu cel solicitat de către apelant.
Asemenea argumente nu pot însă constitui elemente de apreciere asupra temeiniciei și legalității sentinței atacate cu apelul pendinte în condițiile în care condițiile și procedura de obținere a respectivului titlu de proprietate (emis dealtfel în baza Legii 18/1991, și nu în temeiul Legii 10/2001) constituie aspecte care exced limitelor în care - potrivit cu exigențele art. 129 alin ultim coroborat cu art. 294 alin. 1.pr.civ. - instanța a fost investită să se pronunțe în această pricină.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curteaconstată caracterul nefondat al criticilor aduse sentințeiapelate urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ.respingerea apelului astfel susținut.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul contestator domiciliat în B,-, -9,.40 sector 3 și prin mandatar domiciliat în-,sector 2 împotriva sentinței civile nr. 1500/29.09.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B cu sediul în B,-,sector 5.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Tehred. /5 ex.
29.05.2009
Jud. fond Tribunalul București - Secția a Va Civilă
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu
