Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.90/
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de reclamantul, prin procurator, cu domiciliul în G II -/2.16, împotriva sentinței civile nr.1691 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns pentru apelant, avocat, care are și calitatea de procurator al apelantului, și intimatul, asistat de avocat, care a răspuns și pentru intimata, lipsă fiind intimata Primăria municipiului
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul apelantului, precizează că apelantul a solicitat anularea actului de vânzare cumpărare încheiat pentru imobilul solicitat a fi restituit în natură, la momentul când apelantul care este plecat din țară în Israel, a luat la cunoștință de existența actului translativ de proprietate. Primăria municipiului Gav ândut un bun pe care nu-l avea, iar prețul este neserios, situație pe care pe parcursul soluționării cauzei a invocat- Consideră că în final ar fi vorba de o fraudă la lege din acest punct de vedere. Solicită admiterea apelului formulat, și a se dispune restituirea în natură a imobilului solicitat, după ce se va constata nulitatea absolută a actului translativ de proprietate. Consideră că din probele administrate rezultă că imobilul a aparținut autorilor apelantului și că acesta nu și-a pierdut calitatea de persoană îndreptățită, în plus faptul că pe parcursul anilor s-a schimbat numerotarea străzilor, este un aspect pe care apelantul din străinătate nu avea de unde să-l cunoască, iar intimata Primăria municipiului G, cunoștea acest aspect și putea să îl remedieze. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților și, depune la dosar note de concluzii scrise pe care le dezvoltă oral în ședință publică și precizează că ceea ce a solicitat apelantul, se afla în G str. -, fostă -, este - B, și apelantul cunoștea acest aspect, iar unde se afla imobilul solicitat de apelant, este un alt imobil decât cel pe care dorea să i se restituie în natură. Cererea apelantului a fost făcută peste termenul legal, în ceea ce privește constatarea nulității actului, iar când s-a făcut notificarea pentru cererea de restituire în natură, cunoștea aspectul că imobilul a fost vândut însă au trecut acest aspect sub tăcere. Solicită respingerea apelului formulat. In subsidiar, cu privire la excepția tardivității constatării nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, precizează că intimații au dobândit acest imobil în anul 1996, cu bună credință, și această prezumție de bună credință nu a fost contestată de nimeni, suma de 25.000.000 lei care a fost plătită la acel moment nu reprezenta un preț neserios, fiind vorba de o sumă considerabilă. Solicită menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr. 562/C/2005 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului G pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 1077/SR/16 decembrie 2004 și să i se restituie în natură imobilul (teren și construcție) situat în G, str. - sau prin echivalent bănesc.
- motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:
- că, odată cu apariția Legii nr.10/2001, reclamantul s-a adresat Primăriei Municipiului G și a solicitat să i se restituie în natură imobilul (teren și construcție) situat în G,-;
- că la notificarea adresată primăriei, acesta a atașat actele (înscrisurile) pentru a proba calitatea sa de titular al dreptului de proprietate cu privire la acest imobil, precum și sentința civila nr. 3367 / 5 aprilie 2002 Judecătoriei Galați (definitivă) prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație (oferta nr. 2035/30 aprilie 1964) privind imobilul situat în G,- (astăzi,-), B, compus din casă de locuit și terenul aferent în suprafața de 363.;
- că reclamantului i s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului cu motivarea că nu a făcut dovada calității de titular al dreptului de proprietate cu privire la imobilul revendicat;
- că în situația când Primăria Municipiului G va proba că persoana care locuiește în imobilul respectiv l-a cumpărat în mod legal, urmează ca instanța să dispună restituirea prin echivalent bănesc.
S-a solicitat, față de cele învederate, să se dispună restituirea în natură a imobilului sau prin echivalent bănesc.
Prin întâmpinare, Primăria Municipiului Gas olicitat respingerea acțiunii și a învederat următoarele:
- că potrivit Capitolului 1 pct.1 lit.e din nr.HG 498/2003 privind Normele Metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățită și că art.22 din lege și pct.22 din hotărârea respectivă definesc și descriu noțiunea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate;
- că susținerile reclamantului sunt eronate întrucât, parcurgând o etapă premergătoare a Legii nr.10/2001, în temeiul art.2 lit. a formulat o cerere în anularea ofertei de donație nr. 2035 / 30 aprilie 1964 prin care imobilul situat în G,- a intrat în proprietatea statului;
- că prin sentința civila nr. 3367 / 5 aprilie 2002 Judecătoriei Galați, instanța s-a pronunțat doar cu privire la aspectul condițiilor de formă a ofertei de donație și, constatând că acest act nu a fost încheiat în mod valabil, a dispus anularea ofertei de donație;
- că această sentință nu conferă și nu recunoaște reclamantului calitatea de proprietar al imobilului și nu poate ține loc titlului de proprietate;
S-au mai făcut, de asemenea, următoarele precizări:
- că art. 46 din Legea nr.10/2001 (actualizată) prevede faptul potrivit căruia sunt valabile actele juridice de înstrăinare dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării;
- că persoanele îndreptățite puteau solicita, în temeiul art.46 din legea sus-menționată, înlăuntrul termenului de prescripție, anularea actului translativ de proprietate;
- că reclamantul este decăzut din dreptul de a mai solicita constatarea valabilității actelor de înstrăinare, termenul de decădere pentru anularea contractelor de vânzare - cumpărare fiind împlinit la 28 septembrie 2004.
La termenul din 12 mai 2005, reclamantul, prin apărător, a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei.
Prin răspunsul său, aceasta a precizat că prin sentința civilă nr.1848/23 ianuarie 2001 Judecătoriei Ploiești, imobilul situat în G,- a fost restituit foștilor proprietari (familia ).
- dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus, în xerocopie, la dosar sentința civila nr. 1848/23 februarie 2001 Judecătoriei Ploiești și decizia civilă nr. 3093/30 noiembrie 2001 Curții de Apel Ploiești.
La termenul de judecata din 11 aprilie 2006, reclamantul a solicitat, față de precizările pârâtei, efectuarea unei expertize tehnice imobiliare pentru identificarea și evaluarea imobilului (casă de locuit și terenul aferent) din litigiu.
La 9 martie 2007, au depus la dosar cerere de intervenție numiții și prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii de restituire în natură a imobilului situat în G,str.-.
- motivarea acestei cereri s-au arătat următoarele:
că în noiembrie 1996, cu bună credință, intervenienții au cumpărat locuința în litigiu;
că potrivit art.20 alin.2 din Legea nr. 10/2001 (republicată), în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112 / 1995 persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil;
că și Legea nr.247/19 iulie 2005 (art.43 alin.2) prevede faptul că potrivit căruia în cazul în care imobilul a fost vândut cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcții.
La termenul de judecată din 14 martie 2007, în baza dispozițiilor art. 49 și următorii cod pr.civilă, cererea de intervenție a fost încuviințată în principiu și, pe cale de consecință, s-a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenienți, a numiților și.
La termenul din 2 mai 2005, apărătorul reclamantului a depus la dosar cerere prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 19651 / 20 noiembrie 1996 prin care pârâta Primăria Municipiului Gaî nstrăinat intervenienților imobilul situat în municipiul G,-, -
- drept, au fost invocate dispozițiile art.953 și 948 Cod civil.
Prin întâmpinare, intervenienții au solicitat respingerea acestei cereri și au arătat că, din punct de vedere procedural, este tardivă, deoarece reclamantul putea întregi sau modifica cererea introductivă până la prima zi de înfățișare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 132 alin.1 cod pr.civilă.
Pe cale de excepție, intervenienții au invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune întrucât a fost depășit termenul de un an pentru introducerea acțiunii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare.
La rândul său, prin precizările depuse la dosar și pârâta Primăria Municipiului Gai nvocat excepția tardivității formulării cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare cu motivarea că reclamantul avea posibilitatea ca până la prima zi de înfățișare să-și modifice cererea pentru întregirea sau modificarea acțiunii, precum și pentru a propune noi dovezi.
S-a precizat că de la introducerea acțiunii și până la momentul formulării cererii completatoare au trecut mai mult de doi ani.
Pe fondul cauzei, pârâta Primăria Municipiului Gas olicitat respingerea cererii privind anularea contractului de vânzare - cumpărare întrucât aceasta încalcă dispozițiile art. 50 alin.5 din Legea nr.10/2001 (republicată), astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr.1691 din 12 noiembrie 2007 Tribunalul Galați, a admis în parte cererea, a anulat Dispoziția nr.1077/SR din 16 decembrie 2004 emisă de Primăria municipiului
A constatat că reclamantul este îndreptățit, potrivit art.43 alin.2 din Legea nr. 247/2005, să beneficieze pentru imobilul situat în G,-, - B (fostă-, - B) de măsurile reparatorii prin echivalent bănesc.
A respins ca nefondată cererea pentru restituirea în natură a imobilului sus-menționat.
A admis cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
A admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intervenienți cu privire la cererea având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 19651 / 20.11.1996 și pe cale de consecință:
A respins cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sus-menționat, întrucât s-a prescris dreptul la acțiune.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Dispozițiile art.20 alin.2 din Legea nr.10/2001 prevăd că în cazul în care un imobil a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995 persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Astfel, reține că reclamantul, persoană îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Cu privire la cererea de intervenție, a avut în vedere următoarele considerente;
Că potrivit dispozițiilor art.45 alin2. din Legea nr.10/2001, prin derogare de la dreptul comun, acțiunea în constatarea nulității absolute se prescrie în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a legii, astfel încât, la data de 14 august 2002 expirat termenul pentru promovarea acțiunilor în constatarea nulității absolute.
Astfel, a reținut că acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare este prescrisă.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive;
- cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.19651/20.11.1996.
Apelantul a cerut constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare și nu putea fi prescris dreptul său la acțiune fiindcă se găsea în proces cu Primăria, de mai mulți ani, manifestându-și neîntrerupt voința de restituire în natură a imobilului.
Că această acțiune a reclamantului a stat sub imperiul unei condiții potestative simple, ca de altfel și acțiunea Primăriei de vindere a imobilului.
Mai invocă apelantul că și pe fond actul translativ de proprietate trebuit să fie declarat nul absolut întrucât primăria a vândut ceea ce nu a avut niciodată, prețul plătit pentru imobil este neserios.
De asemenea, mai solicită să se reține că cererea sa de restituire în natură a imobilului este îndreptățită.
Municipiul G, prin Primar, a solicitat respingerea apelului invocând faptul că reclamantul nu a exercitat dreptul de a promova acțiunea în anularea contractului de vânzare cumpărare până la împlinirea termenului imperativ de decădere fixat de legea specială.
Intervenienții și, au solicitat respingerea apelului considerând că în temeiul dispozițiilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, dreptul la acțiune este prescris și precizează că au dobândit imobilul în litigiu cu bună credință în anul 1996, deci cu mult înainte de notificarea formulată de apelant în vederea obținerii de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate, constată apelul fondat, pentru următoarele considerente;
Reclamantul a solicitat restituirea în natură a imobilului, formulând notificare înregistrată sub nr.410 din 7 august 2001.
Primăria municipiului G, în calitate de unitate deținătoare, a respins cererea prin Dispoziția nr.1077/SR/16.12.2004, reținând că reclamantul nu a făcut dovada proprietății asupra imobilului revendicat.
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, a solicitat restituirea în natură a imobilului, depunând acte de proprietate, precum și hotărâre judecătorească pronunțată în anul 2002 prin care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de donație privind imobilul situat în G- - B compus din 363. teren și construcție.
Deși, parte în aceste litigii, Primăria municipiului G, nu comunică nici instanței și nici petentului faptul că imobilul în litigiu a fost înstrăinat conform Legii nr.112/1995.
Reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare la data de 2 mai 2007 ca urmare a formulării cererii de intervenție în interesul pârâtei de către cumpărătorii - foști chiriași și, în data de 9 martie 2007.
Reținerea instanței de fond că acțiunea este prescrisă, în condițiile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, este greșită în condițiile în care reclamantul nu a cunoscut de existența înstrăinării.
Legiuitorul a prevăzut termenul de un an pentru introducerea acțiunii în nulitate prin derogare de la caracterul imprescriptibil al acțiunilor în constatarea nulității absolute.
Cu privire la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, nu poate fi sancționat reclamantul că nu a solicitat anularea unui act despre care nu avea cunoștință.
Este adevărat că dreptul titularului la exercitarea acțiunii este limitat la un anumit termen pentru a evita prelungirea unor stări de incertitudine privind raporturile juridice civile, dar pârâta avea obligația să facă apărările de bună credință și să înștiințeze persoanele interesate cu privire la situația imobilului.
Având în vedere că instanța a judecat cererea fără a intra în cercetarea fondului
și cum de soluționarea cererii în constatarea nulității absolute depinde soluționarea celorlalte capete de cerere, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.297 alin.1 cod pr. civilă să admită apelul, să desființeze sentința apelată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării se vor avea în vedere toate motivele invocate în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, prin procurator, cu domiciliul în G II -/2.16, împotriva sentinței civile nr.1691 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, pe care o desființează și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /06.06.2008
Tehn.
6 ex./18.06.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriela Baciu
