Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (2072/2008)
Completul 4
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 91
Ședința publică de la 11.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER: I -
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 855 din 16.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți -, - -, - și - -.
Obiectul pricinii - contestație în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul - pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin consilier juridic care depune la dosar delegație și intimatul - reclamant -, prin avocat cu împuternicire avocațială nr. 50884 emisă de Baroul București - Cabinet Individual la dosar (fila 17), lipsind intimații - reclamanți, -, - și - -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Reprezentanții părților prezente, învederează că nu au alte cereri sau probe de administrat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra apelului.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la motivele de apel.
Apelantul - pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative prin consilier juridic, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile pronunțate de tribunal, avându-se în vedere că trecerea în proprietatea statului a fost făcută prin încheierea unui contract de vânzare cumpărare privind imobilul în discuție, între apelantă, respectiv IPJ C și SC SA, iar restituirea acestuia în natură nemaiputându-se face, față de împrejurarea că în imobil își desfășoară activitatea Politia Nord.
Apărătorul intimatului - reclamant -, prin avocat solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal, având în vedere că preluarea imobilului a fost făcută abuziv de către stat, în baza decretului 92/1950, față de împrejurarea că imobilul în litigiu a aparținut Dr. că acesta figura în anexa decretului mai sus menționat, la poz. 208, ca persoana de la care a fost făcută exproprierea deși era decedat încă din anul 1942. În continuarea solicită să se aibă în vedere faptul că, la momentul apariției Legii nr. 10/2001, imobilul în litigiu aparținea apelantului - pârât, în urma transferului dreptului de proprietate, conform HG nr. 1235/1996 din patrimoniul SC SA în proprietatea publică a statului și administrarea Ministerului d e Interne. Cu privire la cheltuielile de judecată, urmează să le solicite pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin decizia nr.362/17.09.2004 MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a respins cererea de restituire în natură a imobilului (construcție și teren în suprafață de 750 mp) situat în orașul Nord, lotul nr.8 din planul de parcelare -plajă,-, județul C, formulată de notificatorii, --, și - prin notificarea nr.388/2001, pentru următoarele motive:
- în ceea ce privește construcția, aceasta nu face obiectul Legii nr.10/2001, întrucât în baza HG nr.1235/1996, la data de 08.01.1997 s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare nr.43030 prin care MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - Inspectoratul de Poliție al județului Cac umpărat de la SC "" SA imobilul situat în Nord;
- terenul în suprafață de 750 mp ce face obiectul notificării a fost preluat de către stat în temeiul Decretului nr.92/1950, deci cu titlu valabil.
A admis în parte cererea formulată de notificatorii, --, și și, în consecință, a constatat că aceștia au calitate de persoane îndreptățite, urmând să beneficieze de măsuri reparatorii prin echivalent, sub formă de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
A respins cererea față de -, întrucât nu și-a însușit notificarea formulată de și nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art.3 și art.4 din Legea nr.10/2010.
A stabilit ca valoare echivalentă a terenului imposibil de restituit și cuvenită notificatorilor suma de 1.533.750.000 lei.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a Civilă la data de 29.10.2004, sub nr.2586/2004 (număr unic -), reclamanții, - și au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.362/17.09.2004 a MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, să se constate că imobilul situat în orașul Nord,- (fost 16), județul C, lotul nr.8 din planul de parcelare -plajă, a fost preluat de stat fără titlu valabil și să se dispună obligarea intimatului să restituie reclamanților în natură imobilul, iar în subsidiar, să fie obligat intimatul să emită o decizie de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent corespunzătoare valorii reale a imobilului, ce va fi stabilită prin expertiză.
Prin sentința civilă nr.1512/21.12.2005, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte contestația formulată de contestatorii, - și, a dispus anularea deciziei civile nr.362/17.09.2004 emisă de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a obligat pârâtul să soluționeze în întregime notificarea nr.388/2001, având ca obiect cererea de restituire în natură a imobilului format din teren în suprafață de 750 mp și construcție aferentă, situat în orașul Nord,-, județul C, și în ceea ce privește cererea de retrocedare formulată de petenta -.
Prin decizia civilă nr.218/05.04.2007 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă s-a admis apelul formulat de apelantul - reclamant, în contradictoriu cu intimatul - aderant MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și cu intimații, - și, împotriva sentinței civile nr.1512/12.12.2005, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Prin sentința civilă nr.855/16.05.2008, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții, - și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a anulat decizia nr.362/17.09.2004 emisă de Ministerul Administrației și Internelor, a constatat că imobilul situat în orașul Nord, str.-.- nr.16 (actual nr.2) lotul nr.8 din planul de parcelare -plajă, jud. C, a fost preluat de stat fără titlu valabil, a obligat pârâtul să restituie în natură reclamanților imobilul situat în orașul Nord, str.-.- nr.2 (fost 16), județul C, imobil compus din construcție tip P+ E+ M și teren în suprafață totală de 750 mp (din acte, 762,76 mp din măsurători, din care 160,55 mp suprafață construită) - identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de expert și anexele la acesta - cu obligația reclamanților proprietari de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani de la data emiterii deciziei de restituire, conform prezentei hotărâri. A luat act că reclamanții nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că notificarea în speță, cu nr.388/4.06.2001 a fost formulată, în baza art.21 din Legea nr.10/2001, de,.
-- a decedat la data 09.06.2004, iar conform certificatului de moștenitor nr.41/14.06.2004 emis BNP, moștenitorii acestuia sunt și -, fiică și fiu, cu câte o cotă de fiecare, din masa succesorală.
Or, reținând calitatea de succesori, prin transmiterea succesivă a moștenirii defuncților și, în privința tuturor reclamanților, refuzul de a recunoaște calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantei, pentru simplul fapt că aceasta nu și-ar fi însușit expres notificarea autorului său, nu are nicio justificare în raport de prevederile art.3 și 4 din Legea nr.10/2001.
Imobilul situat în orașul Nord, str.-.- nr.16 (actual nr.2), județ C, a fost preluat de stat fără titlu valabil, pentru considerentele expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art.6 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale și bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat instanțele judecătorești fiind competente să stabilească valabilitatea titlului.
Reținând că trecerea în proprietatea statului a imobilului în litigiu s-a dispus prin Decretul nr.92/1950 (fiind înscris la poziția 208 din anexe "Dr." cu un "imobil complet" situat în, str.-.-), tribunalul a constatat că această preluare s-a făcut cu titlu gratuit și fără acordul proprietarului, ceea ce contrazicea prevederile constituționale în vigoare.
Astfel, dispozițiile art.8 din Constituția României adoptată în anul 1948, în vigoare la momentul emiterii Decretului nr.92/1950, arătau că "proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege", prevăzându-se totodată în art.10 că "pot fi făcute exproprieri pentru cauză de utilitate publică pe baza unei legi și cu o dreaptă și prealabilă despăgubire stabilită de justiție".
Potrivit dispozițiilor art.8 Constituției Populare Române din anul 1948, era recunoscut și garantat în mod expres, cu de principiu, dreptul de proprietate particulară.
Dreptul de proprietate al autorului reclamanților și ulterior, efect al devoluțiunii succesorale, al reclamanților trebuie recunoscut retroactiv, acesta păstrându-și calitatea de proprietar avută la momentul preluării imobilului, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Contrar celor susținute de pârât, emiterea nr.HG1235/1996 și încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.43030/08.01.1997 cu nu au nicio relevanță asupra calificării preluării întregului imobil ca fiind abuzivă în raport de prevederile Legii nr.10/2001, singurul aspect ce interesează în analiza temeiniciei pretențiilor reclamanților privind restituirea acestuia - în speță, fiind incidente dispozițiile art.1, art.2 lit.a și art.21 din lege și, respectiv art.16 din același act normativ, față de destinația sa specială, de imobil ocupat de o instituție publică, care nu constituie însă un impediment în privința restituirii în natură.
Tribunalul a reținut că imobilul are destinația actuală de sediu al poliției din Nord, iar potrivit art.16 alin.1, în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr.2 lit.a) care face parte integrantă din lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct.3 din anexa nr.2 lit.a) de la data emiterii deciziei sau a dispoziției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- instanța de fond trebuia să rețină că pârâta a intrat în proprietatea imobilului în litigiu construcție în baza contractului de vânzare - cumpărare nr.43030/08.01.1997 încheiat cu SC SA în baza HG nr.1235/1996, contract care potrivit dispozițiilor art.45 din Legea n 10/2001, republicată, se încadrează în actele juridice de înstrăinare care sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legii în vigoare la data înstrăinării și dacă au fost încheiate cu bună-credință. Pârâta a fost de bună - credință, imobilul construcție a trecut în proprietatea statului cu respectarea legii în vigoare la acel moment, respectiv cu respectarea Decretului nr.92/1950, iar pentru aceste imobile Legea nr.10/2001 prevede (și anterior și ulterior modificării ei prin Legea nr.247/2005 posibilitatea obținerii de măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de titluri de valoare nominală.
Cu privire la terenul de 750 mp cererea de restituire în natură a fost legal respinsă având în vedere că pe acest teren se află construcția de mai sus.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat apelul pentru următoarele considerente:
De la momentul preluării din proprietatea autorului reclamanților - intimați prin Decretul nr.92/1950 și până în prezent, imobilul în litigiu nu a ieșit din proprietatea statului.
Faptul că acesta s- aflat în administrare SC SA, persoană juridică cu capital integral de stat, și ulterior prin contractul de vânzare - cumpărare nr.43030/08.01.1997 imobilul construcție a trecut în patrimoniul pârâtei, instituție publică cu patrimoniu propriu dar aparținând tot statului, nu prezintă relevanță juridică și nu atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.45 din Legea nr.10/2001.
Ceea ce prezintă importanță este modalitatea prin care imobilul a trecut în proprietatea statului, respectiv prin Decretul nr.92/1950, care nu poate fi considerat un titlu valabil al statului. În mod legal instanța de fond a raportat Decretul nr.92/1950 la Constituția în vigoare în 1950, la tratatele internaționale la care România era parte și la legile în vigoare în acel moment și a reținut că imobilul nu a intrat cu titlu valabil în proprietatea statului.
Plecând de la acest raționament, în mod corect s-a reținut de către instanța de fond aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art.16 din Legea nr.10/2001, așa cum acest act a fost modificat prin Legea nr.247/2005 și ca atare, având în vedere că este legală restituirea în natură a construcției, este legală și restituirea în natură a terenului de 750 mp aferent acesteia.
În consecință, față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul - pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul în B,- A, sector 1, împotriva sentinței civile nr.855/16.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 1, cu domiciliul ales în B,-,.3,.9, sector 2, - și cu domiciliul ales în B,-, sector 1.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
I -
Red.
.
8 ex./19.06.2009
TB-3 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
