Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 91/
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în C, str.-, -.D,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.247 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat - pentru apelanta-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.194/2009, emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual și avocat pentru intimata Comuna prin Primar, în baza împuternicirii avocațiale nr.21/2009 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei Comuna prin Primar, depune la dosar concluzii scrise și arată că nu mai sunt alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat -, având cuvântul pentru apelanta-contestatoare, susține oral apelul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței tribunalului în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei să restituie în natură terenul în suprafață de 474 mp. cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata Comuna prin Primar, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 30.05.2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Comuna, solicitând anularea răspunsului de respingere a cererii de restituire a terenului intravilan în suprafață de 474 mp,situat în comuna, sat, pct. "La Școală - Linia M", comunicat cu adresa nr. 1812/11.05.2006 și restituirea terenului în natură.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut că a solicitat restituirea în natură a suprafeței menționate însă, prin adresa nr. 1812 din 11.05.2006, pârâta i-a comunicat că terenul a intrat în proprietatea sa ca urmare a uzucapiunii de 30 de ani, fiind apoi declarat proprietate publică și trecut în anexa A nr. 11/24.09.1998 la poziția 42 ca teren aferent școlii din localitate.
Prin sentința civilă nr. 304/14.12.2006 pronunțată de Tribunalul Argeș a fost respinsă ca inadmisibilă contestația reclamantei, care a fost obligată să plătească pârâtei cheltuieli de judecată.
Prima instanță reținut în esență că adresa contestată față de denumirea și conținutul său, nu are valoarea legală și semnificația unei decizii de respingere a cererii de retrocedare,care să fie contestată de către reclamantă.
În măsura în care vor fi îndeplinite cerințele legale și va considera necesar, reclamanta are posibilitatea verificării instanței de judecată după finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererii de retrocedare a imobilului în discuție și care va trebui să îmbrace forma unei decizii motivate.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sus menționatei hotărâri, fost admis prin decizia civilă nr. 118/A din 26.03.2007 a Curții APEL PITEȘTI, cu consecința desființării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond. S-a reținut ca fiind greșită dispoziția primei instanțe de respingere a cererii reclamantei ca inadmisibilă, întrucât, în aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001( în prezent art. 25 din lege), pârâta ar fi trebuit să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra acesteia, conduită nesocotită de unitatea deținătoare și care trebuia sancționată de instanță, motiv pentru care s-a considerat necesară examinarea fondului cauzei prin administrarea probatoriului necesar în scopul soluționării legale și temeinicie a cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta criticând- pentru nelegalitate, critici ce au fost încadrate în prevederile art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a susținut că la pronunțarea hotărârii atacate au fost încălcate prevederile art. 21 alin.1,2 și 3 din Legea nr. 10/2001, privind depunerea notificării prin executorul judecătoresc, obligație ce nu fost respectată de reclamantă și care ar avea drept consecință respingerea contestației ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr. 7475/02.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta Comuna cu motivarea că, examinând hotărârea atacată față de motivul de recurs evocat, se constată că legal, în aplicarea art. 23 din Legea nr. -, în prezent art. 25 din lege, potrivit căruia unitatea deținătoare are obligația de a se pronunța asupra notificării prevăzute la art. 21 din lege ( în prezent art. 22), în termenul și modalitățile prevăzute de lege, instanța de apel a hotărât că în situația încălcării obligației legale menționate, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la un tribunal, prin respingerea cererii sale ca inadmisibile.
Sunt nefondate și criticile întemeiate pe încălcarea prevederilor art. 21din legea 10/2001, întrucât în interpretarea recurentei s-ar ajunge în situația nedepunerii notificării prin intermediul executorului judecătoresc, la însăși pierderea de către reclamantă a dreptului de a-și valorifica vocația conferită de Legea 10/2001, ceea ce ar contraveni însăși spiritului și finalității legii de reparație.
Pentru îndeplinirea cond. prev. de art. 21 din Legea 10/2001 este esențial ca pretenția persoanei îndreptățite să fie adusă efectiv la cunoștință unității deținătoare în termen, întrucât actul de reparație nu prevede, într-o atare situație, sancțiunea decăderii ori a pierderii dreptului subiectiv reglementat de această lege.
Ca urmare, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie în natură imobilul ori i se oferă restituirea prin echivalent, sau chiar i se refuză un atare drept, unitate deținătoare are obligația ca asupra solicitării materializate pe cale de notificare să se pronunțe printr- decizie sau dispoziție motivată, obligație nerespectată în cauză
În rejudecare, s-a administrat proba cu expertiză tehnică de specialitate pentru identificarea terenului în litigiu, transpunerea în teren a actelor de proprietate stabilirea dacă terenul a liber, situația juridică a acestuia și întocmirea unei schițe de configurație, lucrare întocmită de exp. ing..
Prin sentința civilă nr.247 din 20 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeșs -a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a se pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus să se analizeze pretenția contestatoarei, chiar dacă unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația de a se pronunța asupra notificării, obligație prevăzută de art.25 din Legea nr.10/2001, republicată, astfel că, în situația încălcării obligațiilor legale menționate, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la un tribunal, prin respingerea cererii sal ca inadmisibile.
De asemenea, s-a apreciat că notificarea, chiar dacă nu a fost depusă prin intermediul executorului judecătoresc, este esențial ca aceasta să fie adusă la cunoștință unității deținătoare în termen.
Analizând acest aspect, tribunalul a constatat că, în speță, contestatoarea nu a făcut dovada formulării notificării în condițiile art.22 alin.1 din Legea nr. 10/2001, respectiv în 6 luni de la data intrării în vigoare a legii, termen prelungit ulterior succesiv.
Contestatoarea a depus cererea cu nr.4294 din 28.09.2005 la Primăria comunei, în afara termenului legal și cum Legea nr.247/2005 nu repune în termen pentru formularea notificării, s-a dispus respingerea acțiunii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal contestatoarea, care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie, după cum urmează:
1.- Soluția este dată cu încălcarea disp.art.315 Cod pr.civilă.
Atât prin decizia civilă nr.118/A/26.03.2007 a Curții de APEL PITEȘTI cât și prin decizia civilă nr.7475/2 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit în mod irevocabil că unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația legală de a se pronunța asupra notificării printr-o dispoziție sau decizie motivată, impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării fondului cauzei, prin administrarea probelor necesare.
Din moment ce instanța superioară, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că acțiunea reclamantei este admisibilă, soluția de respingere a acțiunii ca inadmisibilă pentru neformularea notificării în fond, după casare, este nelegală.
2.- S-au interpretat greșit dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001, întrucât și-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 474 situat în intravilanul comunei, iar intimata nu a combătut cu nicio probă actele sale de proprietate și nici nu a depus la dosar acte care să ateste că terenul aparține domeniului public, astfel că urmează a fi restituit terenul care este liber conform expertizei efectuată în cauză.
Apelul este nefondat.
Astfel, în ceea ce privește prima critică invocată, contrar celor susținute de către apelantă, instanța de fond nu a nesocotit dispozițiile art.315 Cod pr.civilă.
Prin decizia civilă nr.7475 din 2 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a reținut că și în situația în care unitatea deținătoare nu și-a îndeplinit obligația de a se pronunța asupra notificării, obligație prevăzută de art.25 din Legea nr.10/2001, nu se poate refuza persoanei îndreptățite dreptul de acces la tribunal, prin respingerea cererii ca inadmisibile.
Prin urmare, instanța supremă a statuat cu autoritate de lucru judecat că acțiunea nu este inadmisibilă, deși unitatea deținătoare nu emisese o decizie sau o dispoziție motivată cu privire la notificarea trimisă de către contestatoare;
Nu a statuat nimic în legătură cu depunerea în termen sau nu a notificării, așa încât rejudecând cauza, în limitele stabilite prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, tribunalul a pus în vedere contestatoarei să facă dovada depunerii în termen legal a notificării, în condițiile art.22, alin.1 din Legea nr.10/2001.
Potrivit acestui text de lege, persoana îndreptățită are obligația de a notifica unitatea deținătoare în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, termen prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001 în vederea restituirii imobilelor preluate abuziv.
Este ceea ce de fapt a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia sus menționată în sensul că "este esențial ca pretenția persoanei îndreptățite să fie adusă efectiv la cunoștința unității deținătoareîn termen".
Deci, prin această decizie s-a stabilit numai că acțiunea este admisibilă și în lipsa unei dispoziții motivate a unității deținătoare, fără a se face aprecieri cu privire la termenul în care s-a formulat notificarea, precizându-se numai că aceasta trebuie adusă la cunoștință unității respective în termen.
Verificând acest termen, tribunalul a constatat că nu este respectat, iar soluția este legală, întrucât contestatoarea a depus cererea înregistrată sub nr.4294 la data de 28.09.2005 la Primăria comunei, deci cu mult timp după expirarea termenului legal iar nerespectarea termenului prevăzut de art.22 alin.1 din Legea nr.10/2001 atrage pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii în instanță, potrivit art.22 alin.5 din Legea nr.10/2001, termenul respectiv fiind de decădere, deci nesusceptibil de întrerupere, suspendare sau repunere în termen.
Față de dezlegarea dată acestei critici, nu se mai impune a fi analizat următorul motiv de recurs care vizează fondul cauzei.
Se impune totuși a se menționa că apelanta solicită restituirea în natură a terenului rămas liber conform expertizei topografice întocmită în cauză, ori, din această probă rezultă că terenul nu este liber, o parte din acesta se află chiar sub clădirea școlii din satul, iar întreg terenul solicitat prin prezenta acțiune aparține domeniului public al comunei și se regăsește în Hotărârea Consiliului Local nr.11/24.09.1999, cât și în Hotărârea de Guvern nr.447/2002.
Pentru aceste considerente în baza dispozițiilor art.206 Cod pr.civilă, se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în C, str.-, -.D,.4, județul A, împotriva sentinței civile nr.247 din 20 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș -Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictroiu cu intimata COMUNA, județul A - prin primar.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 2x-
27.05.2009
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu
