Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 91
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de reclamanții și ambii domiciliați în C,-, -3,.4, jud. D, pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinței civile nr.403 din 15 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanții reclamanți personal, personal și consilier juridic pentru apelanții pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C și PRIMARUL MUNICIPIULUI
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de invocat instanța a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Apelantul reclamant susținut că instanța de fond în mod eronat a reținut că nu se poate retroceda întreaga suprafață revendicată de 175 mp, deoarece terenul 114. este afectat de amenajare de utilitate publică și anume de acces la blocurile E 14 și E 16, fără a ține cont că accesul la blocurile de locuințe se poate face și pe alei laterale existente. A solicitat admiterea apelului, schimbarea, în parte a sentinței civile, în sensul admiterii contestației, anularea în totalitate a dispoziției nr.18538 din 012.10.2007 și restituirea în natură a terenului de 175.
Apelanta reclamantă pus aceleași concluzii de admitere a apelului conform motivelor scrise.
Consilier juridic, pentru apelanții pârâți, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației și menținerii dispoziției Primarului Municipiului C invocând puterea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate anterior.
Cu privire la suprafața de teren solicitată de reclamanți a precizat că aceasta face parte din planul urbanistic al orașului și este afectată de utilități publice realizate și este util construcțiilor deja edificate, neputând fi restituit în natură. A solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți.
Apelanții reclamanți și, având pe rând cuvântul, au solicitat respingerea apelului formulat de pârâți.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj sub nr-, reclamanții și au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului C și Primăria Municipiului C, să anuleze dispoziția nr.18538 emisă de pârâtă la data de 02.10.2007 și să dispună restituirea în natură a suprafeței de 175. situată în C,- ( fost ), precum și acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată ce a fost amplasată pe acest teren.
În motivarea contestației, reclamanții au arătat că prin notificarea nr.306/N/2001 au solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, retrocedarea imobilului situat la adresa menționată, demonstrând atât calitatea lor de proprietari ai imobilului notificat, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 8419/04.12.1972, cât și faptul preluării abuzive a imobilului în sensul art.2 lit.f din Legea nr.10/2001.
Au menționat reclamanții că, prin dispoziția contestată, Primăria Municipiului C le-a respins cererea de retrocedare în natură a imobilului, dar consideră că această dispoziție este nelegală, în condițiile în care, în raport de prevederile art.10 alin.3 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură este posibilă pentru terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate potrivit legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare demontabile.
Au mai susținut reclamanții că, prin dispoziția emisă, Primăria Municipiului Cao mis să se pronunțe și asupra acordării măsurilor reparatorii în echivalent pentru casa de locuit demolată pentru care s-au solicitat despăgubiri prin aceeași notificare nr.306/N/2001.
Din oficiu, instanța a dispus înaintarea a tuturor actelor aflate în dosarul de notificare format ca urmare a notificării nr.306/N/20001, acestea fiind depuse la dosar în ședința publică de la termenul din 21.04.2008 de către reprezentantul Prefecturii județului
De asemenea, la propunerea reclamanților, instanța a apreciat utilă cauzei și a încuviințat efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, în vederea individualizării terenului a cărui retrocedare în natură se solicită, a stabilirii regimului juridic al acestuia și identificării eventualelor construcții sau lucrări de utilitate publică aflate pe acesta.
Prin sentința civilă nr.403 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte contestația, s-a anulat în parte dispoziția nr.18538 din 2 octombrie 2007, cu privire la o suprafață de 61 mp. s-a dispus restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 61 mp. teren situat în C,-, cu lungimea de 17,5. și lățimea de 3,5. delimitată în schița anexă la raportul de expertiză între punctele 2-3-4-52 și s-a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție ce a fost amplasat pe terenul expropriat.
S-a menținut dispoziția nr.18538/2 oct.2007 cu privire la suprafața de 114 mp.
Pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța a reținut că reclamanții sunt foștii proprietari ai imobilului situat în C, Str.- - (fost ) nr.2 b compus din terenul în suprafață de 175 mp.și ai unei construcții,conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8419/1972 și că imobilul a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului 101/1987.
A constatat că în baza Legii 10/2001, reclamanții au formulat notificarea nr.306/N/2001 prin care au solicitat restituirea în natură a terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcția ce ulterior preluării a fost demolată - iar inițial, Primăria Mun. Cae mis dispoziția nr.4296 din 28.02.2003, prin care a recunoscut reclamanților calitatea de persoane îndreptățite dar sub aspectul măsurilor reparatorii, și a respins cererea de restituire în natură a terenului, propunând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobil.
A mai constatat instanța că dispoziția a fost menținută, fiind respinsă contestația formulată de reclamanți împotriva dispoziției prin sentința civilă nr.402/2004 a Tribunalului Dolj - rămasă definitivă și irevocabilă în urma respingerii căilor de atac.
S-a reținut că dispoziția contestată în prezenta cauză s-a emis ca urmare a intrării în vigoare a Legii 247/2005.
Analizând condițiile de admisibilitate ale noii contestații, în raport de procedura parcursă ulterior, instanța a stabilit că nu se poate reține autoritatea de lucru judecat a sentinței nr.401/2004 a Tribunalului Dolj, întrucât pe de o parte nu există identitate de obiect (contestația fiind îndreptată împotriva unei alte dispoziții), iar pe de altă parte, pentru că ulterior pronunțării sentinței, cadru legislativ s-a modificat prin intrarea în vigoare a Legii 247/2005 ce a adus modificări importante Legii 10/2001, precum și prin adoptarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 10/2001 prin HG 250/2007.
S-a mai motivat că soluția adoptată anterior nu a avut la bază constatările și concluziile unei expertize de specialitate.
Pe fond, examinând legalitatea dispoziției atacate, sub aspectul măsurilor reparatorii, în raport de constatările expertizei efectuate în cauză, instanța a reținut că din terenul de 175 mp. a cărui restituire se cere, suprafața de 114 mp.este ocupată de alea de acces la blocurile E 14, E 15, E 16, iar suprafața de 61 mp. de o platformă betonată utilizată ca parcare - și având în vedere că lucrările pentru a căror realizare s-a dispus exproprierea prin Decretul 108/1987 au fost realizate - instanța a înlăturat ipoteza edificării de lucrări neautorizate, susținută de reclamanți.
A argumentat însă că pe când ce ocupă suprafața de 114 mp. este afectată unei utilități publice, nu aceeași este situația în cazul platformei betonate utilizată de locatari ca parcare - concluzionând că este posibilă restituirea în natură a acestei suprafețe de teren - în temeiul șart.11 alin.2 și 3 din Lg.10/2001.
A mai reținut instanța că omisiunea pârâtei de a se pronunța prin dispoziție asupra acordării măsurilor reparatorii pentru construcția demolată atrage nelegalitatea dispoziției - și a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții cât și pârâții.
Prin apelul lor, reclamanții au susținut că instanța a reținut eronat situația de fapt, respectiv că pe suprafața de 114 mp. s-au realizat lucrări de investiții tehnico-edilitare vizate de expropriere deoarece raportul de expertiză a consemnat că Primăria C nu deține autorizații de construcție pentru aceste lucrări de utilitate publică și din probatoriu a mai rezultat că nu s-a respectat planul urbanistic zonal, în care de acces era poziționată pe locul ce azi este spațiu.
A mai susținut că dezafectarea acestor utilități(a aleii) ar vătăma în mică măsură interesele generale, accesul la blocuri fiind posibil pe alte alei laterale și că nu s-a avut în vedere varianta propusă de expert și anume a posibilității "translatării" terenului solicitat spre restituire către Nord pe porțiunea de teren liberă.
Au solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii contestației și restituirii în natură a întregii suprafețe de teren solicitată prin notificare.
Prin apelul declarat de pârâții Primarul și Primăria Mun. C s-a criticat sentința pentru nelegalitate, apelanții susținând că dispoziția anulată în parte prin sentință a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii 10/2001.
Au arătat că scopul exproprierii a fost realizat, terenul fiind inclus în planul urbanistic zonal al Municipiului C, fiind construite blocurile de locuințe, parcări amenajate, căi de acces și realizată zona aferentă acestor construcții - situație ce rezultă din probele administrate.
Cu privire la suprafața restituită reclamanților, apreciată de instanță ca fiind teren liber, apelanții au precizat că reprezintă zona de protecție a blocurilor, astfel că nu este posibilă restituirea acesteia în natură.
Apelanții au invocat, în baza art.166 pr.civ. excepția puterii lucrului judecat deoarece sentința civilă nr.401/9.11.2004 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă și revocabilă a stabilit că reclamanții sunt îndreptățiți doar la despăgubiri pentru imobilul din C,-, iar dispoziția atacată în prezenta cauză s-a emis în considerarea acestei hotărâri judecătorești.
S-au mai referit apelanții și la plenitudinea de competență conferită prin lege entității investită cu soluționarea notificării, de a aprecia, în funcție de necesitățile localității, posibilitatea restituirii bunurilor ori de acordare a unor măsuri reparatorii în echivalent.
Examinând motivele invocate prin apelurile declarate de părți, se constată a fi întemeiat cel din apelul pârâților, privitor la puterea de lucru judecat a sentinței civile nr.401 din 9 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Dolj, menținută prin decizia nr.1247/09-.05.2005 a Curții de APEL CRAIOVA și decizia nr.10148/6.12.2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul 9817/2005.
Prin aceste hotărâri judecătorești s-a respins acțiunea anterioară a reclamanților formulată împotriva Primăriei Mun.C, prin care au solicitat anularea primei dispoziții (nr.4296/2003) emise de Primăria Mun. C - în soluționarea notificării nr.306/N/2001 - și restituirea în natură a terenului în suprafață de 175 mp. situat în C,.- - nr.24.
Instanțele au reținut că terenul nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de lucrări de investiții, respectiv de de acces la blocurile de locuințe și de parcarea betonată,au stabilit că reclamanții sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent - așa cum în mod legal s-a propus prin dispoziția atacată cea fost înaintată Prefecturii D pentru finalizarea procedurii.
Ulterior pronunțării hotărârilor judecătorești susmenționate, ca urmare a modificărilor aduse Legii 10/2001 prin Legea 247/2005, sub aspectul măsurilor reparatorii ce se acordă în echivalent persoanelor îndreptățite s-a emis o nouă dispoziție (atacată prin acțiunea de față) prin care s-a prevăzut că măsurile reparatorii în echivalent ce se propun a fi acordate reclamanților - sunt despăgubirile reglementate prin Titlul VII al Legii 247/2005 fiind menținută soluția de respingere a cererii de restituire în natură a terenului.
Prin această dispoziție nu s-a soluționat o nouă cerere a reclamanților, cum eronat s-a reținut în sentință, singura notificare adresată pârâtei de către reclamanți (pentru restituirea terenului și acordarea de despăgubiri pentru construcții) fiind notificarea nr.306/N/2001.
Legea nr.247/2005 nu a reglementat repunerea în termen a persoanelor îndreptățite nici pentru formularea notificării și nici pentru contestarea dispozițiilor ori deciziilor pin care s-au soluționat notificările pentru toate ipotezele cuprinse în Legea 10/2001. Modificările aduse Legii 10/2001 - sub acest aspect - prin art.II din Lg.247/2005 se referă doar la imobilele prevăzute la art.16 alin.1 din lege. Or, în speță, este în discuție un imobil prevăzut de art.11 din lege.
Cum Legea nr.247/2005 nu a adus modificări esențiale art.11 din Lg.10/2001 sub aspectul posibilităților de restituire în natură a terenului și noua dispoziție emisă de pârâți după intrarea în vigoare a Legii 247/2005 a modificat doar forma de despăgubire a reclamanților, spre a corespunde reglementării cuprinse în Titlul VII al acestei legi,motivele contestației îndreptată împotriva acestei noi dispoziții trebuie să se circumscrie acestei modificări a măsurilor reparatorii acordate în echivalent nu și celor privitoare la posibilitatea restituirii în natură a terenului.
În motivarea noii dispoziții, pârâții au invocat hotărârile judecătorești pronunțate în soluționarea litigiului anterior prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului.
Nici pârâții și nici instanța, în soluționarea noii acțiuni, nu puteau să nesocotească cele stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate de instanțe - cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a terenului, întrucât este afectat de utilitățile blocurilor.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre.
Principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces finalizat având același obiect, aceeași cauză și fiind purtate între aceleași părți ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii (acel efect al hotărârii care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză să nu mai fie cu putință) sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca cel de-al doilea proces să fie între aceleași părți, să aibă același obiect și cauză.
Această din urmă ipoteză este aplicabilă în speță, hotărârile judecătorești pronunțate anterior având putere de lucru judecat sub aspectul imposibilității de restituire în natură a terenului cerut de reclamanți, întrucât acesta este integral afectat de utilități publice, respectiv de alee și parcare.
În condițiile date, prima instanță nu putea să mai examineze aspectele privitoare la restituirea terenului, să rețină că parcarea nu reprezintă teren afectat utilității publice și să dispună restituirea în natură a terenului în suprafață de 69 mp. astfel că acțiunea reclamanților trebuia admisă doar în privința stabilirii dreptului reclamanților la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul construcție preluat prin expropriere și demolat.
Față de considerentele arătate, se constată a fi nefondat apelul reclamanților și fond apelul declarat de pârâți și urmează a se respinge apelul reclamanților a se admite apelul pârâților și a se schimba sentința în parte, în sensul că se respinge cererea reclamanților de restituire în natură a terenului și se mențin prevederile dispoziției nr.18538/2 oct.2997 a Primarului Mun.C privitoare la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 pentru terenul în suprafață de 175 mp. Se vor menține dispozițiile sentinței prin care se stabilește îndreptățirea reclamanților la măsuri reparatorii pentru construcția demolată - ce se vor stabili de către Comisia Centrală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții și ambii domiciliați în C,-, -3,.4, jud. D, împotriva sentinței civile nr.403 din 15 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de pârâții Primăria Municipiului C și Primarul Municipiului C cu sediul în C, jud. D, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința, în sensul că respinge cererea reclamanților de restituire în natură a terenului.
Menține prevederile dispozițiilor privitoare la măsurile reparatorii pentru teren.
Menține restul dispozițiilor sentinței privitoare la măsurile reparatorii pentru construcții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
27.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/6 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Tatiana Rădulescu
