Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 92/
Ședința publică din 8 mai 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Valentina Gabriel Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de pârâta Instituția Primarului municipiului B, cu sediul în B nr.1, și de intervenientul - intimat, domiciliat în B-, împotriva sentinței civile nr.774 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
La apelul nominal a răspuns pentru intimații -, și -, avocat, lipsă fiind apelanta și aderantul la apel, numitul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că intimatul - a depus la instanță la data de 30 aprilie 2008 note de concluzii scrise, prin care solicită și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, într-un singur exemplar.S-mai referit asupra faptului că intimatul - intervenient, nu a depus la dosar motivele cererii de aderare la apelul declarat de pârâta - apelantă.
Se prezintă în instanță avocat, care depune la dosar cerere de intervenție în interes propriu, însoțită de acte, în dublu exemplar, din partea numiților - și -.
Apărătorul intimaților, se opune la depunerea cererilor de intervenție a susmenționatelor părți, întrucât în apel, potrivit dispozițiilor legale, cererea de intervenție poate fi depusă, doar cu acordul părților.
Curtea, respinge cererile de intervenție în interes propriu, formulate de - și -, având în vedere dispozițiile art.50 alin. 3 cod pr.civilă.
Părțile prezente, precizează că nu mai au cereri de formulat, astfel că instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimaților, precizează că instanța de fond a analizat în mod corect probele administrate, și a stabilit că autorul intimaților nu a fost condamnat politic, astfel că confiscarea a fost abuzivă, autorul intimaților a fost condamnat tocmai pentru deținerea monezilor din aur. Instanța de fond trebuia să oblige pârâta la emiterea unei dispozițiile de restituire în natură către intimați a imobilului situat în B-. Solicită respingerea apelului formulat, și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică. Solicită respingerea cererii de prin care apelanta, consideră că nu datorează cheltuieli de judecată, întrucât potrivit legii, apelanta este parte căzută în pretenții, astfel că se impune achitarea cheltuielilor de judecată pentru fond. In ceea ce privește prezentul apel, solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Brăila, reclamanții -, - și -, moștenitori ai numitului - (decedat la 29 martie 1981) a contestat Dispoziția nr.1258 din 31 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului B, prin care a fost respinsă cererea lor de restituire în natură a imobilului situat în B-, solicitând desființarea ei ca fiind nelegală.
In motivarea cererii, reclamanții au susținut că la data de 18.03.1937, - autorul reclamanților, a cumpărat imobilul situat în B,- așa după cum rezultă din actul autentificat sub nr.706/18 martie 1937 de Tribunalul Județului B - Secția
a avut 3 copii:, și -.
La data de 29.03.1981 a decedat iar la succesiunea sa a fost culeasă de soția supraviețuitoare singura moștenitoare acceptantă.
La data de 10.05.1989 a decedat și iar în urma dezbaterii succesiunii acesteia rămân ca moștenitori legali acceptanți și.
s-a căsătorit la 28.09.1965 cu R -. Din căsătoria lor a rezultat și, care împreună cu mama lor - acceptă succesiunea lui, decedat la 18.04.1998.
Prin sentința penală pronunțată în dosarul nr.3046/1958 de către Tribunalul popular al orașului B, a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru deținere de monede din aur, dispunându-se totodată și confiscarea totală a averii, printre care și a imobilului situat în B,-.
La data de 15.06.2001 reclamanții au notificat B prin intermediul executorului judecătoresc în conformitate cu art.21 din Legea nr.10/2001 comunicându-i totodată și toate actele de care s-a făcut vorbire mai sus.
Prin decizia nr.1258/31.10.2001 emisă de Primarul Municipiului B s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în B,- motivat de faptul că imobilul nu a fost preluat de stat prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiune de natură politică prevăzută de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist, nefiind prevăzut de dispozițiile art.2 din Legea nr.10/2001.
Dispozițiile susmenționate în opinia reclamanților este nelegală întrucât imobilul situat în B,-, a fost preluat de stat în mod abuziv cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării Legea nr.284/1947 art.5 și 14 astfel cum a fost modificată prin Decretul nr.209/1950 art.I nu prevedea confiscarea averii, ci doar confiscarea valorilor necedate sau nedeclarate respectiv a monezilor din aur.
Măsura astfel dispusă, de confiscare a întregii averi a fost abuzivă, iar dispoziția de respingere a notificării de asemenea apare ca nelegală, atâta vreme cât consfințește o hotărâre dată în afara legii.
In dovedirea contestațiilor reclamanții au depus la dosar actul de proprietate al autorului lor, sentința penală din care s-a făcut vorbire mai sus, toate actele de stare civilă și certificatele de moștenitor, precum și notificarea în copie.
In drept s-au invocat dispozițiile art.24 al.3, 7 și 8 și art.2 lit.b din Legea nr.10/2001.
La data de 9.03.2007 reclamanții își precizează acțiunea în sensul că înțelege să se judece cu Municipiul B prin Primar și că preluarea imobilului în litigiu, prin confiscare cu titlu de pedeapsă complementară este o preluare abuzivă dar nu din perspectiva art.2 al.I lit.b din Legea nr.10/2001 ci a art.2 al.I lit.h din aceeași lege, adică la categoria imobilelor luate fără titlu valabil.
Instituția Primarului Municipiului B formulează întâmpinare prin care arată că acțiunea este neîntemeiată întrucât până în momentul de față titlul statului asupra imobilului în litigiu nu a fost desființat, existența unei hotărâri penale nedesființate conduce indubitabil la ideea că titlu statului este valabil, decizia civilă nr.692/R/2005 a Tribunalului București invocată ca practică judiciară nu poate fi luată în considerare atâta timp cât nu s-a demonstrat că este irevocabilă și prin urmare cere ca instanța să constate că în mod corect, prin dispoziția atacată s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în B,-.
La data de 25.07.2003 se depune la dosar o cerere din partea numitului care solicită în calitate de "parte interesată" repunerea cauzei pe rol (ce fusese suspendată conform art.244 Cod procedură civilă pentru că se formulase acțiune separată de revendicare a aceluiași imobil), întrucât este beneficiar în calitate de chiriaș a imobilului în discuție la care a făcut o serie de îmbunătățiri și adăugiri.
Cererea a fost catalogată drept o cerere de intervenție în interes propriu și tratat ca atare de către participanții la proces până la termenul din data de 24 septembrie 2007 când i s-a cerut acestuia prin apărător să-și precizeze poziția procesuală.
arată că acesta în calitate de chiriaș nu-și poate valorifica dreptul său cu privire la îmbunătățiri și adăugiri în litigiul civil de față însă cere ca intervenția lui să fie considerată ca fiind făcută în interesul unuia dintre părți - respectiv a instituției Primarului și și-o întemeiază pe dispozițiile art.49 al.III din codul d e procedură civilă în sensul că solicită respingerea acțiunii formulate de reclamanți.
Tribunalul Brăila prin sentința civilă nr.774 din 17 decembrie 2007 admis contestația, a anulat Dispoziția nr.1258 din 31 octombrie 2001 emisă de Primarul municipiului B și a dispus restituirea în natură a imobilului situat în B-.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Legalitatea măsurii confiscării averii a fost justificată de periculozitatea excepțională a infracțiunii săvârșită de inculpat, deși codul penal din 1936 în vigoare la data pronunțării sentinței penale nr.721 din 26 august 1958 nu prevedea o asemenea măsură.
Analizarea măsurii confiscării imobilului este necesar a se face pentru a se constata dacă situația în speță corespunde sub aspectul consecințelor civile ale hotărârii penale de condamnare, domeniului de aplicare a Legii nr.10/2001.
Această posibilitate este permisă de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil în mod public și într-un timp rezonabil, a cauzei sale, de către o instanță în dependență și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricăror acuzații în materie penală împotriva sa.
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, ca și a legislației noastre interne, dreptul de proprietate, este un drept cu caracter civil în sensul art.6 al.I din Convenție.
In același timp art.1 din Protocolul la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că persoana fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Prin urmare, dreptul de proprietate este respectat și ocrotit și pe plan internațional iar statul putea interveni în limitarea acestuia, în condițiile impuse de lege.
statului prin lipsirea de proprietatea imobilului în litigiu, nu era justificată pentru a i se recunoaște eficiența din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
După cum s-a arătat mai sus cu referire la textele legale penale incidente la data confiscării imobilului de către stat, legislația permitea aplicarea acestei măsuri complementare dar numai în cazurile expres prevăzute, caz în care nu se încadra autorul reclamanților.
In aceste condiții tribunalul a reținut că preluarea imobilului în litigiu, prin confiscare cu titlu de pedeapsă complementară este o preluare abuzivă, dar nu din perspectiva art.2 al.I lit.b din Legea nr.10/2001 ci a art.2 al.1 lit.i (după modificarea și republicarea a acestei legi) adică la categoria imobilelor preluate de stat fără titlu valabil.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel Primarul municipiului B, invocând netemeinicia și nelegalitatea pentru următoarele motive;
In mod nelegal a reținut că titlul statului nu este valabil, sentința penală nr.721 din 26 august 1958, nu este de natură politică, deci nu se încadrează în prevederile expres prevăzute de Legea nr.10/2001.
Faptul că au fost restituite monezile preluate prin această sentință, nu conduce la ideea desființării de drept a hotărârii.
Că instanța de fond urma să aibă în vedere faptul că notificarea reclamanților a fost analizată pe cale de excepție de către Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr.10/2001, deci pe calea administrativă, fondul cauzei nu a fost analizat.
Astfel, dispunând restituirea în natură și nu obligarea la emiterea unei dispoziții de către Comisia Locală, instanța de judecată și-a depășit atribuțiile conferite prin lege.
Consideră că nu datorează cheltuieli de judecată, motivul rezolvării atât de târziu a cauzei, nefiind vina instituției ci a numeroaselor litigii pornite în temeiuri diferite de către contestatori.
Intimații -, - și -, au solicitat respingerea apelului ca nefondat, întrucât criticile formulate le consideră neîntemeiate, instanța de fond în mod legal a verificat temeinicia contestației reclamanților sub toate aspectele, constatând că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
Prin sentința penală nr. 721 din 26 august 1958 pronunțată de fostul Tribunal Popular al orașului B, autorul reclamanților a fost condamnat la 14 ani închisoare și confiscarea totală a averii pentru comiterea infracțiunii de deținere de monede de aur, prevăzută de Legea nr.284/1947.
Această lege a fost considerată abuzivă prin nr.OUG190/2000 privind regimul metalelor prețioase, recunoscându-se caracterul abuziv al confiscării aurului, situație în care se impune a fi înlăturate și celelalte confiscări patrimoniale, în speță, confiscarea imobilului din B-.
Criticile apelantului cu privire la depășirea atribuțiilor conferite de lege instanței, sunt total nefondate.
Instanța de fond, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.6 cod pr. civilă, s-a pronunțat cu privire la ceea ce a fost investită.
Astfel, a analizat legalitatea și temeinicia deciziei emisă de Primarul municipiului B, analizând cererea petenților cu privire la restituirea sau nu a imobilului.
Primarul municipiului B prin Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001, s-a pronunțat asupra notificării petenților cu privire la dreptul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect reținând că cererea este întemeiată a dispus restituirea în natură.
Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 cod pr. civilă.
Față de considerentele expuse mai sus, și văzând și dispozițiile art.296 cod pr. civilă, va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Instituția primarului municipiului B, cu sediul în B nr.1, împotriva sentinței civile nr.774 din 17 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Brăila.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 mai 2008.
Președinte Judecător
- - - -a -
Grefier
- -
Red. /6.06.2008
Tehn. / 7 ex./11.06.2008
fond - escu
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Valentina Gabriel Baciu
