Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și
asigurări sociale
DECIZIA NR.92/ApDOSAR NR-
Ședința publică din 26 iunie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.93 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 19 martie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 23 iunie 2009, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din 4prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 26 iunie 2009.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.93/2009 a Tribunalului Brașova fost respinsă contestația formulată de împotriva deciziei nr.1986/7.10.2008 emisă de pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la Primăria sub nr. 138/22.11.2005 antecesorul contestatoarei, a solicitat în calitate de moștenitor legal al defuncților și, restituirea unei suprafete de 10717 mp intravilan în localitatea Câmpul.
Printr-o nouă adresă, înregistrată la Primăria Comunei sub nr. 395/08.03.2006 notificatorul, prin avocat, a somat Primaria Comunei, ca în conformitate cu dispozitiile Legii nr.247/2005, să nu întreprindă vreo măsură de retrocedare în favoarea unei persoane străine cu privire la imobilul înscris în CF nr. 1319, nr. de ordine 7, 1-4, 5-6, 8, 10-12, teren și construcții deoarece s-a solicitat retrocedarea acestui imobil.
Prin adresa nr. 395/07.04.2006 Primăria Comunei a răspuns notificatorului în sensul că cererea sa urmează a fi respinsă deoarece acesta nu a facut dovada calității de proprietar al imobilelor solicitate.
Ulterior, în calitate de moștenitor al notificatorului a formulat contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș sub nr- prin care a invocat faptul că intimata Primăria Comunei refuză să-i restituie în natură imobilul înscris în CF 1319, nr. top 3886/2/a, 3886/2/b/1, 3190/1/2, 3187/2/4, 3186/2/a, 3186/2/b/1, 3190/1/2, 3186/2/b/1, 3186/2/b/1/2 si 3186/2/b/1/1 teren și construcții situate în Câmpul, aflate în administrarea
Prin sentința civilă nr.220/14.02.2007 Tribunalul Mureșa admis contestația formulată, a anulat dispozitia nr.395/07.04.2006 emisă de Primăria Comunei si a obligat Primaria sa inainteze notificarea contestatoarei catre SC SA, aceasta din urma fiind obligata sa solutioneze notificarea contestatoarei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca potrivit art. 21 alin.1 din legea nr. 10/2001 competenta de solutionare a cererii de restituire a imobilelor preluate de stst revine unitatii detinatoare, in speta SC SA.
Prin decizia nr. 67/A/30.05.2007 pronuntata de Curtea de Apel Targu M au fost respinse apelurile formulate de si SC SA impotriva sentintei civile nr. 220/14.02.2007 a Tribunalul
Curtea de Apel a retinut ca hotararea primei instante este legala si s-a mentionat ca in baza art. 23 din Legea nr. 10/2001, notificarea impreuna cu toate actele anexate vor fi trimise intimatei SC SA care urmeaza sa verfice daca aceasta a fost formulata in termen, calitatea de proprietar a antecesorului reclamantei si daca sunt indeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 10/2001 pentru restituirea in natura a imobilului in litigiu.
Prin decizia nr. 760/7.02.2008 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie a fost respins recursul formulat de SC SA impotriva deciziei nr. 67/A/30.05.2007 pronuntata de Curtea de Apel Targu
In urma acestor hotarari, intimata a emis decizia nr. 1986/07.10.2008 (fila 3) prin care a respins notificarea inregistrata sub nr. 138/22.11.2005 de catre Primaria si inaintata catre intimata, ca neintemeiata si nejustificata, in conditiile legii.
Din cele expuse anterior rezulta ca intimata, ca urmare a hotararilor judecatoresti pronuntate, a fost obligata, ca in temeiul prevederilor Legii 10/2001 sa solutioneze notificarea formulata de antecesorul contestatoarei, inregistrata sub nr. 138/22.11.2005 de catre Primaria, completata prin somatia nr. 395/08.03.2006 adresta, de asemenea, Primariei Comunei.
Asa cum se prevede in hotararile judecatoresti mentionate anterior, intimata, in calitate de unitate detinatoare a imobilului in litigiu, investita cu solutionarea unei notificari formulata in baza legii 10/2001, avea obligatia ca in primul rand sa verifice daca notificarea respectiva a fost formulata in termen.
Potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 republicata persoana îndreptățită are obligatia notificarii persoanei deținătoare, solicitând restituirea în natură a imobilului iar potivit art. 25 din lege in termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23 unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001 stipulează: " Persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare prezentei legi, persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură imobilului ".
Termenul mai sus arătat fost prelungit cu încă 6 luni prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001.
Prin urmare unitatea deținătoare trebuia sesizată în condițiile Legii nr. 10/2001, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare Legii, respectiv de la 14 februarie 2001 și până la 13 februarie 2002.
Legea nu precizează care este natura juridică termenului de 12 luni instituit de dispozițiile legale precizate, dar prevede care este efectul nerespectării lui. În acest sens art. 22 alin 5 din Legea nr. 10/2001 dispune."Nerespectarea termenului de 12 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent."
În general termenele înlăuntrul cărora titularii își pot exercita anumite drepturi subiective sunt calificate fi de decădere, ce se caracterizează prin aceea că nu sunt susceptibile de suspendare sau de întrerupere iar efectul lor constă în stingerea dreptului subiectiv însuși.
Toate termenele prevăzute pentru formularea cererilor de acordare măsurilor reparatorii în condițiile legilor cu un asemenea conținut adoptate până în prezent, au fost ratificate de doctrină și jurisprudență ca fiind termene de decădere, aceeași calificare fiindu- conferită și termenului de 12 luni, instituit de dispozițiile art. 21 alin 1 din Legea nr. 10/2001.
Argumentul esențial rezidă în prevederile art. 22 alin 5, pe care l-am redat anterior și conform căruia, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Întrucât textul de lege menționat (art. 22 alin 5) nu distinge, decăderea operează indiferent dacă imobilul fost preluat cu sau fără titlu valabil și indiferent dacă, la data intrării în vigoare legii imobilele erau deținute de persoanele juridice obligate la restituirea în natură sau, de alte persoane fizice sau juridice, astfel că, sub acest aspect nu prezintă relevanță modul în care imobilul ce formează obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 trecut în proprietatea statului.
Față de natura juridică termenului instituit de dispozițiile art 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, și anume, aceea de termen de decădere, persoanele îndreptățite care nu au formulat notificarea în termenul prevăzut de art. 22, au pierdut nu numai dreptul de solicita măsuri reparatorii în justiție - în natură sau prin echivalent în condițiile legii - ci, chiar dreptul subiectiv - dreptul de proprietate - și, pe cale de consecință și dreptul de mai formula, potrivit dreptului comun, acțiune în revendicare bunului preluat de stat.
În speță, așa cum s- arătat, antecesorul contestatoarei a formulat prima cerere de restituire inregistrata la Primaria sub nr. 138/22.11.2005 si o noua adresa, inregistrata la Primaria Comunei sub nr. 395/08.03.2006, deci, după expirarea termenului instituit de art. 22 alin. 1 din Lege, astfel că, în raport de dispozițiile acestui text de lege, contestatoarea nu mai poate solicita în justiție măsuri reparatorii în condițiile actului normativ menționat.
Pe de alta parte, este de retinut ca Legea nr. 247/2005 nu a operat o repunere in termenul de depunere a notificarilor si nici nu a acordat un nou termen pentru formularea acestora.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Brașov ca primă instanță a formulat apel contestatoarea iar prin motivele de apel se solicită schimbarea soluției în sensul admiterii excepției necompetenței Tribunalului Brașov și declinării cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, iar în subsidiar se solicită admiterea contestației și obligarea intimatei la restituirea în natură a imobilului în litigiu, situat în localitatea Câmpul, jud. M, întrucât contestația nu este tardivă și este pe deplin întemeiată.
Apelul nu este întemeiat.
Potrivit art.26 al.3 din Legea 10/2001 cu modificările ulterioare, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură "poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al unității investite cu soluționarea notificării în termen de 30 de zile de la comunicare". În speță, unitatea deținătoare emitentă a dispoziției ce face obiectul contestației are sediul în B astfel încât Tribunalul Brașova soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor legale privind competența materială și teritorială astfel cum acestea sunt reglementate de legea specială. În cauză nu sunt aplicabile prevederile art.13 Cod procedură civilă întrucât Legea nr.10/2001 are un caracter special față de acestea.
Totodată, prevederile art.26 al.3 din Legea 10/2001 au un caracter imperativ și absolut astfel încât nu se poate deroga de acestea.
Pe fond, analizând sentința atacată prin prisma caracterului devolutiv al acestei căi de atac curtea reține că aceasta este legală și temeinică, soluția atacată fiind pronunțată cu respectarea dispozițiilor art.22 din Legea 10/2001.
Într-adevăr, termenul prevăzut de acest text de lege este un termen de decădere iar nu de prescripție extinctivă, iar decăderea operează indiferent dacă imobilul a fost preluat cu sau fără titlu valabil și indiferent dacă la data intrării în vigoare a legii imobilele erau deținute de persoanele juridice obligate la restituirea în natură sau, după caz, de alte persoane fizice sau juridice (chiriași, cumpărători în baza Legii 112/1995, societăți comerciale privatizate, etc.) iar în acest din urmă caz, dacă actele de înstrăinare având ca obiect imobilele ce cad sub incidența Legii 10/2001 nu sunt atacate și desființate, titlul dobânditorilor se consolidează.
Față de aceste considerente, în baza art.274 Cod procedură civilă, apelul contestatoarei va fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta împotriva sentinței civile nr.93/2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. /26.06.2009
Dact. /26.06.2009
- 4 exemplare -
Jud fond -
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Dorina Rizea, Cristina Năpar
