Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/
Ședința publică de la 09.05.2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelurilor civile declarate de pârâta COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LG.10/2001 DE PE LÂNGĂ PRIMARIA COMUNEI și dereclamantacu domiciliul în B, sector 4, Fabrica de nr.10 cod poștal - -princu domiciliul în T,- cod poștal - împotriva sentinței civile nr.109/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 23.04.2008, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 06.05.2008, când, instanța mai având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 09.05.2008, când,
CURTEA
Asupra cauzei civile de față;
Din actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2479/C/2002 pe rolul Tribunalului Galați reclamanții și au solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei, jud.G, anularea dispoziției nr. 149/23.04.2002 și restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului teren 2 ha. plantat cu vie, construcții și gard din sârmă dobândit de autorul lor, în anul 1929.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că autorul lor a dobândit această proprietate prin actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 27 mai 1929, imobil ce a fost preluat abuziv de autoritățile comuniste, iar prin dispoziția contestată în mod nelegal solicitarea le-a fost respinsă cu motivarea că acest imobil nu ar face obiectul Legii nr. 10/2001, ci obiectul Legii nr. 18/1991.
Prin sentința civilă nr. 424/16.09.2002 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea, reținându-se că reclamanții nu și-au dovedit pretențiile întrucât nu au făcut dovada cu acte că ar fi notificat pârâta în conformitate cu Legea nr. 10/2001, nu au făcut dovada dreptului de proprietate și a calității de moștenitor/persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr.10/2001, iar reclamanții au la îndemână acțiunea în revendicare imobiliară pentru a reintra în posesia proprietății pierdute.
Împotriva acestei hotărâri au declarat și motivat apel reclamanții, cauza fiind înregistrată sub nr. 1891/2002 pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția Civilă, moment la care au depus la dosar atât notificarea formulată la data de 19.07.2001 și transmisă intimatei-pârâte prin intermediul " " - T, cât și acte de stare civilă și o schiță anexă la contractul încheiat de defunctul în anul 1929.
Prin decizia civilă nr. 24/A/19.02.2003 a fost respins apelul ca nefondat, reținându-se că notificarea datată 19.07.2001 este adresată Prefecturii Jud.G, iar nu pârâtei Primăria comunei, apelanții reclamanți nu au făcut dovada că imobilul-teren de 2 ha. vie este alt imobil decât cel solicitat în baza Legii nr.18/1991 (solicitare ce le-a fost respinsă cu motivarea că nu i-ar fi aplicabilă această lege specială), iar pârâta în mod corect a reținut că imobilul respectiv putea fi solicitat în baza Legii 18/1991, iar nu în baza Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții și, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție B - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală sub nr.3873/2003 (nr.nou -).
În această cauză a fost administrată proba cu acte, reclamanții recurenți depunând la dosar titlul de proprietate nr. 1027-02/29.06.2001 emis în baza Legii nr. 18/1991 pentru suprafața de teren arabil de 4,52 ha. pe raza comunei, județul G, certificatul de calitate de moștenitor nr. 272 privind pe defunctul și alte acte.
Întrucât la data de 6.02.2005 recurentul-reclamant a decedat și reclamanta a fost singura persoană care a acceptat succesiunea s-a dispus ca aceasta să fie continuatoarea în drepturile procesuale ale defunctului.
Prin decizia civilă nr. 1367/14.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție B - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul reclamantei (în nume propriu și în calitate de moștenitoare a defunctului-reclamant ), a casat decizia civilă nr. 24/A/2003 a Curții de APEL GALAȚI și sentința civilă nr. 424/2002 a Tribunalului Galați și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la același Tribunal.
Pentru a pronunța această hotărâre Instanța Supremă a arătat că cele două hotărâri recurate sunt nelegale întrucât primele instanțe nu au dat dovadă de rol activ și nu au solicitat și administrat probe necesare soluționării conflictului judiciar, ci
s-au mulțumit să respingă acțiunea ca nefondată, ceea ce încalcă principiul aflării adevărului, al contradictorialității și al dreptului la apărare.
A mai arătat că în cauză pentru o corectă soluționare a cauzei se impunea administrarea probei cu expertiză tehnică imobiliară pentru identificarea imobilului dobândit de în anul 1929 și pentru a se releva dacă acest imobil este același cu imobilul-teren restituit în baza Legii 18/1991 reclamanților-recurenți conform titlului de proprietate nr. 1027-02/2001.
De asemenea, Înalta Curtea arătat că în recurs recurenții au dovedit că au formulat notificarea în baza Legii nr.10/2001 adresată Primăriei comunei, jud.G, că imobilul în litigiu a aparținut defunctului prin cumpărare în anul 1929 de la numita și că reclamanții sunt moștenitorii drepturilor patrimoniale ale defunctului prin intermediul soției sale supraviețuitoare ( ) și fiicei ( ).
A mai concluzionat că în rejudecare se impune ca instanța de trimitere să efectueze o expertiză topografică care să identifice cu certitudine imobilul în litigiu conform actului de proprietate exhibat de recurenți și să se răspundă și la întrebarea dacă terenul respectiv se confundă cu terenul menționat în titlul de proprietate nr. 1027-02/2001.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr. RJ/- pe rolul Tribunalului Galați, moment la care s-a administrat proba cu expertiză topometrică și proba cu actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 127-02/2001.
Prin întâmpinare (fila 41 dosar rejudecare) pârâta a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamanta nu a făcut dovada circulației juridice a imobilului din anul 1929 și întrucât în urma verificărilor din arhiva proprie Primăria comunei a constatat că punctul "" menționat în titlul de proprietate al defunctului nu poate fi identificat pe raza comunei.
Prin sentința civilă Nr.109/24.01.2008 Tr. Gaa dmis în parte acțiunea și a dispus anularea dispoziției nr. 149/23.04.2002 a Primăriei com..
A constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobilul format din teren în suprafață de 2 ha. vie și din construcții și împrejmuit cu sârmă,imobil construit în anul 1929 pe raza com. in pct. "", măsuri reparatorii ce se vor stabili conform Titlul VII din Legea Nr.247/2005.
A respins ca nefondate celelalte pretenții ale reclamantei și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1417,80 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, Tr. a reținut că potrivit art. 315 alin.1 din Codul d e procedură civilă în caz de casare hotărârile instanței de recurs
Conform disp. art. 315 al.1 pr.civ. în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, Tribunalul a constatat că prin decizia civilă nr. 1367/14.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit în mod obligatoriu pentru Tribunal că s-a făcut dovada că reclamanta (și fratele său defunct) au formulat în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 notificarea adresată Primăriei com., jud.G (filele 46, 49 și 83 - dosar - al ), că imobilul în litigiu a fost proprietatea defunctului conform contractului de vânzare autentificat sub nr. 917/1929 de fostul Tribunal T și schița anexă, și că reclamanta are calitatea de moștenitoare a averii rămase după urma defuncților, și conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 972/2005 (fila nr. 52 dosar nr. - al ).
Din raportul de expertiză topometrică întocmit în rejudecare de către ing. expert (filele 43,44 dosar) rezultă că punctul "" nu a putut fi identificat cu exactitate pe raza comunei întrucât nu există un plan cadastral vechi al zonei și prin lucrările de îmbunătățiri funciare făcute de către fostul suprafețele au fost redimensionate și au dispărut hotarele dintre micile proprietăți.
Din același raport de expertiză rezultă că imobilul revendicat nu este același cu imobilul - teren al cărui drept de proprietate a fost reconstituit în baza Legii nr.18/1991 conform titlului de proprietate nr. 1027-02/2001 (fila 5 dosar - al ).
Față de toate aceste aspecte și văzând disp. art. 1, art. 4 al. 2 și art. 26 din Legea nr. 10/2001 republicată și art. 315 al. 1.pr.civ. Tribunalul a constatat că dispoziția nr. 149/23.04.2002 este nelegală și se impune a fi sancționată.
Având în vedere că la acest moment imobilul dobândit în proprietate de către în anul 1929 nici nu mai poate fi identificat cu exactitate în prezent nu poate fi retrocedat în natură, motiv pentru care reclamantei i s-a stabilit dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent conform disp. art. 1 al.2 din Legea nr. 10/2001, măsuri reparatorii ce se vor calcula și stabili conform capitolelor III și V din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune obligarea pârâtei la plata de 22400 lei, cu titlu de daune pentru împiedicarea reclamantei să-și exercite dreptul de proprietate (producția de struguri realizată pe șapte ani) și la plata sumei de 856,80 lei, cu titlu de penalități de întârziere, Tribunalul a apreciat că această solicitare, pe de o parte nu a fost dovedită de reclamantă, iar pe de altă parte neplata unei sume de bani ce s-ar putea stabili în conformitate cu disp. art. 998-999 cod civil nu produce penalități de întârziere.
În conformitate cu disp. art. 274.pr.civ. Tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantei și suma de 1417,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, ce a fost dovedită a fi avansată de către reclamantă (onorariu expertiză, transportul de la domiciliu la instanțe a ului, onorariu avocat, cheltuieli poștale, cheltuieli legalizare, copiere, obținere acte, etc.).
Împotriva acestei soluții au declarat apel ambele părți.
Reclamanta prin a criticat sentința sub aspectul neaplicării dispoz. art. 36 alin.2 și 4 din Legea nr. 10/2001 nemodificată în ceea ce privește cererea principală a acțiunii în sensul acordării despăgubirilor în lei pentru imobilul imposibil de restituit în natură.
Totodată reclamanta a criticat sentința și pentru respingerea cererilor in despăgubire pentru folosul nerealizat constând in c/v producției de struguri de pe cele 2 ha teren pe timp de 7 ani, plata penalităților de întârziere,plata daunelor morale precum și plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate pe parcursul întregului proces.
Pârâta,în apelul său a susținut că pct. nu se află pe raza com. astfel că măsurile reparatorii nu pot fi suportate de Primăria.
Apelul declarat de reclamantă urmează a fi admis doar pentru motivul referitor la soluția in cererea de despăgubire ca urmare a lipsei de folosință și acesta numai în parte,pentru următoarele considerente:
După casarea sentinței de fond și a deciziei de apel, în rejudecare, la data de 15.01 2008 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei de 224.000.000 lei reprezentând C/v folosului nerealizat pentru suprafața de 2 ha vie pe timp de 7 ani (conform calculului:2 ha vie x 4000 kg./ha. x 4000 lei /kg x 7 ani) a penalităților de întârziere în sumă de 8.568.000 lei /conform calculului:224.000.000 lei x0,015 % /zi x 365 zile /an x7 ani) precum și a daunelor morale în sumă de 1.000.000.000. lei constând în stresul la care au fost supuși reclamanții pe perioada in care Prefectura și Primăria au refuzat să-le răspundă la notificare și în timpul procesului îndelungat stres în urma căruia reclamantul a decedat.
Tribunalul a respins aceste cereri cu motivarea că pe de o parte nu au fost dovedite de reclamantă, iar pe de altă parte neplata sumei de bani ce s-ar putea stabili în conformitate cu disp. art. 998-999 Cod civil nu produce penalități de întârziere.
Curtea apreciază că aceste cereri ar fi trebuit respinse pe excepție ca tardive motivat de faptul că au fost formulate abia în rejudecare și nici atunci la prima zi de înfățișare iar prin decizia de casare cauza s-a trimis spre rejudecare doar pentru administrarea unei expertize topografice precum și a altor probe pentru identificarea cu certitudine a imobilului in litigiu - conform actului de proprietate depus de reclamantă -unul sau același teren cu cel care a făcut obiectul Titlului de proprietate nr.1027-02 din 29.06.2001 emis în temeiul Legii nr.18/1991.
Cu toate acestea având in vedere că Tribunalul s-a pronunțat pe fond asupra acestor cereri și pentru a nu se agrava situația în propria cale de atac a reclamantei Curtea va analiza temeinicia și legalitatea acestei soluții prin prisma fondului.
În mod corect a arătat Tribunalul în considerentele sentinței apelate că instanța de recurs a stabilit în mod irevocabil că reclamanta și fratele său defunct au calitate de moștenitori a imobilului proprietatea defunctului proprietar a conform contractului de vânzare autentificat sub nr.917/1929 a fostului Tribunal
De asemenea Tribunalul în rejudecare a mai constatat că terenul în litigiu nu este același cu terenul restituit reclamantei în baza Legii nr.18/1991.
Pentru aceste motive Tr. a reținut că imobilul in discuție cade sub incidența Legea nr.10/2001 reținând implicit că fostul proprietar a fost deposedat abuziv.
Față de această situație reținută de către instanța de recurs pe de o parte și de către instanța de fond pe de altă parte și necontestată de către pârâtă Curtea apreciază că sunt aplicabile dispoz. art. 483-487 Cod civil.
Potrivit art. 483 Cod civil fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.
Conform art. 485 Cod civil posesorul nu câștigă proprietatea fructelor decât când posedă de bună credință;în caz contrar el este obligat de a înapoia productele împreună cu lucrul,proprietarului care îl revendică.
În speță chiar dacă imobilul nu a fost restituit în natură deoarece nu mai există fostul proprietar sau moștenitorul acestuia nu poate fi lipsit de fructele naturale de către posesor.
Primăria nu a dovedit titlul în baza căruia folosește imobilul reclamantei iar apărarea făcută în instanță că pct. nu se regăsește pe raza sa teritorială nu poate fi reținută pentru că este în contradicție cu mențiunea din actul de vânzare cumpărare al autorului încheiat în anul 1929(care a indicat în mod expres că terenul supus vânzării-cumpărării se află pe teritoriul com. în pct. ) iar pe de altă parte notificarea reclamanților a fost respinsă pe fond cu motivarea că imobilul nu se încadrează la Legea nr.10/2002 ci la Legea nr.18/1991( și nicidecum Primăria nu a invocat că terenul nu se găsește pe raza acestei comune.)
Potrivit art. 486-487 Cod civil posesorul este de bună credință când posedă ca proprietar în puterea unui titlu translativ de proprietate, ale cărui viciuri nu-i sunt cunoscute și încetează a mai fi de bună credință din momentul când aceste viciuri îi sunt cunoscute.
În speță, din momentul în care s-a înregistrat notificarea reclamantei privind restituirea in natură sau in echivalent a imobilului,respectiv din data de 02.07.2001. este evident că Primăria com. nu mai poate fi considerată de bună credință căci începând de la acea dată ea ar fi trebuit să cunoască viciile titlului și că de atunci datorează fructele aferente imobilului revendicat.
Totuși dacă în principiu posesorul trebuie să înapoieze moștenitoarei fructele începând cu data notificării trebuie să se țină cont de dispoz. art.3 și 7 din nr 167/1958 care prevăd că prescripția de 3 ani curge din momentul în care dreptul la acțiune s-a născut. Or în speță dreptul la acțiune s-a născut la data pronunțării deciziei de recurs nr.1367/14.02.2007 când Inalta C de Casație și Justiție a constatat irevocabil că solicitanta era adevărata moștenitoarea imobilului.
Începând cu acea dată nu mai era nici un obstacol material și juridic pentru introducerea unei acțiuni.
Reclamanta a formulat o astfel de cerere la data de 15.01.2008 în rejudecare și dat fiind caracterul prescriptibil al acțiunii,de trei ani calculul despăgubirilor urmează a se face pe perioada de trei ani și nu de șapte ani cât a solicitat aceasta.
Este adevărat că reclamanta nu a făcut probe pentru a demonstra întinderea prejudiciului însă din actul de proprietate rezultă că terenul era in suprafață de 2 ha. și cultivat cu vie.
Cu privire la cantitatea de struguri de 4000 kg/ha și la prețul cerut de 4000 lei /kg. pârâta nu a formulat nici o obiecție.
Așadar,apelul va fi admis și se va schimba sentința in parte in sensul admiterii cererii in despăgubire,obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 9600 RON cu titlu de folos nerealizat pe timp de 3 ani a suprafeței de 2 ha vie (3200 lei /an x3 ani).Se vor menține restul dispozițiilor sentinței pentru următoarele motive:
Cât privește cererea în penalități in sumă de - lei(85,68 RON)în mod corect Tr. a reținut că neplata unei sume de bani având ca izvor fapta ilicită prev. de art. 998-999 civ. nu atrage plata de penalități de întârziere.
Potrivit art.1088 civ. la obligațiile care au ca obiect o sumă de bani daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală, ceea ce reclamanta nu a solicitat.
Referitor la plata daunelor morale în sumă de 1.000.000.000. lei (100. 000 RON) pentru stresul acumulat și pentru decesul unuia dintre reclamanți se constată că nu există nici o legătură directă între cursul al procesului și pretinsul prejudiciu moral la care ar fi fost expus solicitanții.
Mai mult decât atât din actul medical depus chiar de către - născut la data de 04.06.1936 - la ds.nr.1891/2002 al Curții de Apel și din cererea acestuia (11-13 ) reiese că era bolnav de mai mult timp de artrită gen.stg. și netransportabil.
Pe de altă parte,constatarea violării dreptului la respectarea bunurilor constituie prin ea însăși o satisfacție suficientă pentru solicitanta reclamată.
Și capătul de cerere privind cheltuielile de judecată a fost corect soluționat. Este adevărat că reclamanta prin solicitat o sumă mai mare însă Curtea nu poate lua în considerare cheltuielile notariale efectuate cu ocazia dezbaterilor succesorale sau cu legalizarea unor acte (ds.3873.-pozițiile 7,8,10-12;fila 129 pozițiile 3-4,7;diurna solicitată si onorariu de avocat intr-un alt dosar străin cauzei).
De asemenea nu poate fi reținută nici critica privind greșita neaplicare a preved. art. 36 din Legea nr. 10 așa cum era in vigoare la data promovării acțiunii.
În mod corect Tr. a făcut trimitere la dispoz. Titlului VII din Legea nr.247/2005 și aceasta nu reprezintă o retroactivitate a legii noi așa cum a susținut apelanta în apelul său.
O lege este socotită retroactivă de îndată ce înțelege să reglementeze fapte care înainte de intrarea ei în vigoare au dat naștere, au modificat sau stins o situație juridică sau efectele pe care acea situație le-a produs înainte de această dată.
Dimpotrivă, legea nouă se va aplica de la intrarea ei în vigoare,fără a fi retroactivă,nu numai situațiilor juridice ce se vor naște,modifica sau stinge,după această dată,dar, de regulă și situațiilor juridice în curs de formare,modificare sau stingere la dat intrării ei în vigoare.
În speță la data intrării în vigoare a Legea nr.247/2005 dispoziția nr. 149/2002 a Primăriei comunei era pe rolul instanței ca urmare a atacării ei cu contestație in termenul prevăzut de lege,așadar situația juridică era in curs de modificare.
Ar fi fost vorba de retroactivitatea legii noi doar in situația in care notificarea reclamantei ar fi fost soluționată - până la intrarea in vigoare a noii legi - printr-o dispoziție sau decizie motivată prin care să se fi stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,precum și cuantumul acestora neatacate de instanță în termenul prevăzut in art.24 din Lg.10/2001 devenit art.26 după modificare.
Faptul că reclamanta a promovat acțiunea în anul 2002 când era in vigoare Legea nr.10/2001 in forma sa inițială cât și faptul că prin decizia Inaltei Curți de Casație și Justiție s-a casat atât decizia de apel cât și sentința de fond și s-a trimis cauza spre rejudecarea fondului nu are relevanță in chestiunea retroactivității sau nu a legii noi.
Pe de altă parte este adevărat că instanța de recurs a reproșat instanțelor inferioare că nu au manifestat rol activ, în administrarea probatoriilor în cauză dar aceasta nu înlătură nici culpa reclamanților care trebuiau să-și dovedească susținerile conform art.1169 din Codul Civil potrivit căruia "cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească."
Nu poate fi admis nici apelul pârâtei deoarece imobilul,conform clauzelor din actul de proprietate, imobilul se afla pe raza acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de reclamanta cu domiciliul în B, sector 4, Fabrica de nr.10 cod poștal - -princu domiciliul în T,- cod poștal - împotriva sentinței civile nr.109/24.01.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul civil nr-.
Schimbă în parte sentința civilă nr.109/24.01.2008 a Tribunalului Galați în sensul că admite și cererea de despăgubiri și obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 9600 RON cu acest titlu.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09.05.2008.
Președinte, Judecător,
- - -
Grefier,
- -
Red.AI-12.05.2008
Dact.MH-15.05.1008/4 ex.
Fond:
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan
