Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.93/A/2008
Ședința publică din 2 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Țuluș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat dedeclarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.592 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții Primarul municipiului C-N și "" SA și B, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal, se prezintă apelanta reclamantă asistată de din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimatei pârâte SC "" SA, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta intimatei pârâte SC SA, depune în probațiune la dosar documentația în baza căreia s-a întabulatr în CF, respectiv, sentința civilă nr.8589/1994 pronunțată de Judecătoria Cluj -N în dosar nr.9225/1993, două autorizații de lucrări, dovada de luare în folosință, foaie de capa, un memoriu tehnic, o listă cu semnături privind elaborarea documentației tehnice de întabulare a terenurilor, un certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, o situați8e privind stabilirea terenurilor aflate în patrimoniul societății comerciale cu capital de stat, acte din care s-a comunicat un exemplar reprezentantei apelantei.
Reprezentanta apelantei reclamante, depune în probațiune la dosar două adrese de la ROMTELECOM SA pentru a dovedi trecerea postului telefonic pe numele nepotului martorei.
Nefiind alte cereri în probațiune de formulat și nici excepții de ridicat, instanța închide faza probatorie, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare orale.
Reprezentanta apelantei reclamante, av., susține apelul așa cum este formaulat, solicită admiterea lui conform motivelor expuse în memoriul de apel depus la dosar, schimbarea hotărârii instanței de fond cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Față de cuprinsul CF-ului depus la termenul anterior arată că în anul 1992 când apelanta, în nume propriu și ca mandatar a tuturor fraților, a înstrăinat imobilul și terenul în suprafață de 392 mp, aceasta nu cunoștea că tatăl ei a avut mai mult teren și că a fost expropriat întrucât relația din familia lor era una specială și abia în anul 2006 când a revenit la și a intrat în posesia dosarului cu acte rămas de la tatăl său, a aflat că tatăl său a avut mai mult teren și a fost expropriat.
Reprezentanta intimatei pârâte, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică, cu 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor de la dosar 72 și 73.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 592/18.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C-N, SC SA și
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată în cauză, instanța prin încheierea din data de 31.05.2007 a dispus admiterea acestei excepții pentru pârâții Primarul municipiului C-N și SC SA. În soluționarea excepției, instanța a avut în vedere faptul că potrivit Legii nr. 10/2001 art. 22, notificarea se adresează unității deținătoare. Unitatea deținătoare este în speță SC SA, însă, ținând cont că această unitate a fost privatizată, în cauză calitate procesuală poate avea doar AVAS.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că cererea reclamantei nu este întemeiată, pierderea termenului de depunere a notificării fiind imputabilă reclamantei.
Cererea reclamantei a fost greșit întemeiată în drept pe dispozițiile Decretului nr. 167/1958, textul legal menționat reglementând materia prescripției extinctive, însă în speță nu este vorba de un termen de prescripție ci de un termen de decădere, reglementat în art.22 din Legea nr. 10/2001, astfel încât sediul materiei se găsește în dispozițiile art. 103.pr.civ.
Reclamanta a recunoscut prin cererea formulată că motivele invocate nu sunt de natură a face dovada forței majore, iar în conformitate cu dispozițiile art. 103 pr.civ. care reglementează materia repunerii în termen, forța majoră este condiția necesară admiterii cererii de repunere în termen.
Nu prezintă relevanță în cauză faptul că reclamanta a descoperit actele doveditoare ale exproprierii în cursul lunii septembrie 2006.
Exproprierea a avut loc în anul 1972 și în raport cu acest an reclamanta ar fi trebuit să aprecieze dacă formulează sau nu notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Acest act normativ a permis depunerea notificării independent de depunerea actelor în probațiune pentru acestea din urmă, acordându-se ulterior un termen de depunere și de completare a dosarului, astfel încât neformularea notificării nu poate fi legată în mod neapărat necesar de lipsa actelor doveditoare.
Pe de altă parte, vânzarea imobilului în care a locuit antecesorul reclamantei și lipsa de interes în destinația bunurilor mobile și a actelor defunctului este de asemenea imputabilă reclamantei. O persoană diligentă s-ar fi interesat de soarta înscrisurilor rămase în urma defunctului, cu atât mai mult cu cât reclamanta a locuit separat de tatăl său.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului reclamanta a arătat următoarele:
Reținerea instanței de fond referitoare la faptul că pierderea termenului de depunere notificării este imputabilă reclamantei, în condițiile în care termenul prevăzut de Legea nr.10/2001 este un termen de decădere și nu un termen de prescripție, sediul materiei regăsindu-se în disp.art.103 Cod proc.civ. este paradoxală în raport de faptul că nu se reține situația specială în care s-a aflat ea. Astfel, tatăl ei a părăsit-o în anul 1954 și din acel moment nu au mai locuit împreună. După decesul tatălui ei, la 12.02.1991, cheile imobilului au fost preluate de numitul, care s- ocupat de bunurile mobile și preluarea actelor ce s-au găsit în imobil. Abia în 27.09.2006, după decesul numitului, soția acestuia i-a predat un dosar în care tatăl ei și-a păstrat toate actele și între care a găsit documente cu privire la imobilul în litigiu.
Reclamanta mai arătat că întreruperea legăturii dintre ea și familia a avut la bază cauze obiective și anume faptul că în anul 1999 familia și-a schimbat domiciliu, iar noul locatar a schimbat numărul de telefon, motiv pentru care nu a mai reușit să îi contacteze.
Toate aceste situații demonstrează că nu din neglijența ei nu intrat la timp în posesia actelor doveditoare privind imobilul în litigiu.
Prin întâmpinarea depusă AVAS B s- opus admiterii acțiunii, arătând că nu are calitate procesuală activă.
La 28.12.2007 reclamanta depus o precizare și completare a apelului, în care a arătat că nu a știut despre faptul că imobilul în litigiu proprietatea tatălui ei a fost expropriat, că în mod eronat a reținut instanța de fond lipsa de interes, pentru că, cu toate că după decesul tatălui ei a procedat la inventarierea bunurilor și actelor aflate în casa acestuia, nu luat cunoștință despre expropriere, întrucât dosarul în care se aflau actele privind exproprierea imobilului nu se găseau în casa tatălui ei.
Celelalte precizări se regăsesc și în declarația de apel.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea apreciază apelul nefondat și, în consecință, în baza art. 296 alin.1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă, pentru următoarele motive:
Art.21 alin.1-3 din Legea nr.10/2001 ( art.22 după republicare), prevede că notificarea după restituirea în natură a fiecărui imobil, se face separat, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare (termen prelungit succesiv prin OUG nr.109/2001 și OUG nr.145/2001), prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei rază teritorială se află imobilul.
Acest text de lege nu lasă la aprecierea persoanelor îndreptățite termenul în care se depun aceste cereri. Legiuitorul instituit acest termen pentru a verifica dacă este vorba de interesul persoanei îndreptățite sau dacă interesul ocrotit este unul general.
Din reglementarea art.22 alin.4 din Legea nr.10/2001, rezultă că interesul ocrotit este unul general, iar norma este una imperativă, neformularea notificării în termenul prevăzut atrăgând decăderea din dreptul de a solicita măsurile reparatorii prevăzute de lege.
Reclamanta își fundamentează apelul pe împrejurarea că luarea la cunoștință despre exproprierea terenului în litigiu în luna septembrie 2006, este momentul la care pentru ea începe să curgă termenul pentru depunerea notificării, termen prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 în forma inițială, art.22 alin.1 în forma actuală, întrucât până la acea dată nu a avut cunoștință despre expropriere, și în consecință, se impune repunerea ei în termenul de formulare notificării.
Imobilul înscris în CF 5944 C nr.top 6322 a avut ca proprietar pe antecesorul reclamantei. Exproprierea suprafeței de 780 mp teren din întregul imobil a avut loc în anul 1972 prin Decretul nr.264, procesul verbal prin care s-a predat terenul expropriat fiind semnat de părinții reclamantei (6 dosar fond).
În certificatul de moștenitor nr.2051 din 10.10.1991 (4) se menționează că masa succesorală rămasă după defunctul se compune din întreg imobilul situat în C-N,-, înscris în CF 5944 C-N, nr.top 6322/1, moștenitoare fiind și reclamanta în calitate de fiică, alături de alți moștenitori.
În CF 5944 C-N (48 dosar apel), sunt efectuate operațiuni de dezmembrare ale imobilului în urma exproprierii. Prin urmare, cel puțin de atunci reclamanta putea să aibă cunoștință de expropriere și putea să facă dovada de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Mai mult, reclamanta a și folosit masa succesorală rămasă după părinții săi în anul 1992, când vândut imobilul moștenit unor terțe persoane, dată la care imobilul era dezmembrat, suprafața de teren expropriată fiind transcrisă în altă carte funciară.
Din interogatoriu luat reclamantei în ședința publică din 6.02.2008 de către instanța de apel, coroborat cu celelalte probe administrate în cauză; declarația martorei, cartea funciară 5944 C-N, certificatul de moștenitor nr.2051/1991, rezultă cu certitudine că reclamanta nu fost împiedicată de vreun motiv obiectiv să ia la cunoștință despre existența exproprierii.
Împrejurarea invocată de reclamantă, relațiile de familie deteriorate, nu constituie un motiv care face ca termenul de depunere notificării să nu curgă și nici o imposibilitate obiectivă de formulare a acesteia, care să justifice o eventuală repunere în termen, în sensul art.103 alin.2 Cod proc.civ. fiind vorba de un termen de decădere și nu de unul de prescripție, așa cum corect a reținut și instanța de fond prin sentința civilă nr. 592/18.09.2007.
În baza art.274 Cod proc.civ., urmare respingerii apelului, apelanta fiind în culpă procesuală, va fi obligată să plătească intimatei SC SA suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorar avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.592 din 18.09.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă apelanta să plătească intimatei SC SA suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact.GC
6 ex/14.04.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Țuluș
