Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/Ap
Ședința publică din 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta C în contradictoriu cu intimatul reclamant și cu intimații pârâți SC SRL și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR, având ca obiect: "legea 10/2001" împotriva sentinței civile nr. 225/s din 26 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 9, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la 16 2008, apoi în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 23 2008.
CURT EA
Asupra apelului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 225/26.03.2007 Tribunalului Brașova respins excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului, invocată de pârâta C. A admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții, MUNICIPIUL B prin Primar și C și în consecință a constatat nevalabilitatea titlului Statului Român cu privire la imobilul situat în B,-, înscris în 161 A constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 24803/2.12.2003 încheiat între pârâta în calitate de reprezentant al vânzătorului Statul Român și pârâta C în calitate de cumpărător, cu privire la imobilul situat în B,-,. 4, înscris în 161 B, nr. top. 5110-5111/1/IV. A dispus radierea dreptului de proprietate înscris în 161 B, nr. top. 5110-5111/1/IV pe numele pârâtei C. A dispus anularea în parte a Deciziei nr. 475/15.09.2006 emisă de pârâta, respectiv în ceea ce privește dispoziția referitoare la preluarea cu titlu valabil a imobilului identificat mai sus, dispoziția cuprinsă la art. 1 alin. 2 din decizie, referitoare la respingerea notificării cu privire la restituirea în natură a terenului și dispoziția cuprinsă în art. 2 referitoare la respingerea cererii de restituire în natură a apartamentului nr. 4 situat în imobilul în litigiu. A obligat pârâta să completeze decizia arătată mai sus cu dispoziția de restituire în natură a apartamentului nr. 4 și a terenului construit și neconstruit aferent apartamentelor restituite în natură, teren reprezentând părți de uz comun și părți de uz comun speciale, înscris sub A 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 24, 25, 26 și A 27. luat act reclamantul nu solicită obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență ca:
Reclamantul a solicitat constatarea nevalabilității titlului statului în preluarea imobilului din litigiu, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare al apartamentului nr. 4 ocupat de pârâtă cu radierea dreptului de proprietate al acesteia înscris în cartea funciară, anularea în parte a deciziei nr. 475/2006 emisă de pârâta, conform cu cele solicitate anterior și completarea acestei decizii cu restituirea în natură a terenului construit și neconstruit.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ridicată de pârâta C -, a fost respinsă pe considerentul că atâta timp cât pârâta a reținut că notificatorul face dovada calității sale, această calitate nu poate fi contestată decât în cadrul unei acțiuni prin care să se tindă la desființarea deciziei de restituire, acțiune care nu este la îndemâna pârâtei, deoarece, în caz contrar, s-ar ajunge la situația în care reclamantul, deși lipsit de calitate procesuală activă în acțiunea de față - potrivit susținerii pârâtei - să fie beneficiarul unei restituiri a unui bun la care nu este îndreptățit și titularul unei decizii de restituire care, nefiind desființată, se află în ființă și produce efecte juridice.
Pe fondul cauzei prima instanță a constatat că imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 iar autorul reclamantului se încadra într-una din categoriile socio-profesionale exceptate de la naționalizare, fiind intelectual profesionist și nu s-a făcut dovada că imobilul ar fi fost folosit în vederea închirierii, cele 10 apartamente actuale ale acestuia necorespunzând structurii construcției inițiale, ele fiind recompartimentate ulterior. În consecință imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
În ceea ce privește cererea de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 24803/2.12.2003 încheiat între pârâta în calitate de reprezentant al vânzătorului Statul Român și pârâta C - în calitate de cumpărător, instanța reține că această înstrăinare a avut loc ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 3 din Titlul I al Legii nr. 247/2005, care fac trimitere la art. 44 din nr.OUG 40/1999. dispoziții legale care conțin un caz special de nulitate pentru existența căruia instanța trebuie doar să verifice îndeplinirea celor trei condiții impuse de text.
În cauza de față actul juridic de înstrăinare a fost încheiat după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, obiectul contractului îl constituie un imobil cu destinația de locuință pentru care s-a formulat o notificare în baza legii speciale, iar acțiune a fost introdusă în termenul legiuit, ceea ce face ca cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare să fie întemeiată. Instanța a înlăturat apărările făcute referitoare la culpa reclamantului, care nu a indicat corect adresa administrativă, reținând că identificarea imobilului a fost făcută corect prin numărul de carte funciară, iar vânzătoarea, ca unitate specializată în vânzarea locuințelor era datoare să verifice situația de carte funciară anterior înstrăinării.
Ca o consecință a admiterii acestui capăt de cerere au fost admise și cele ulterioare privind rectificarea cărții funciare și restituirea în natură a terenului, precum și cele referitoare la anularea în parte a deciziei atacate și completarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C - solicitând schimbarea sa în tot în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată, în esență că, reținerea existenței unui caz special de nulitate s-a făcut cu ignorarea dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 care prevede că buna-credință înlătură sancțiunea nulității absolute a actului de înstrăinare, fapt care rezidă cu prisosință și din Decizia nr. 98/2001 a Curții Constituționale prin care s-a declarat neconstituțional alin. 3 al art. 45 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, raportarea la dispozițiile nr.OUG 40/1999 care a fost emisă pentru protecția chiriașilor este în neconcordanță cu rațiunea actului normativ, iar trimiterea făcută de art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005, introdus prin nr.OUG 209/2005 nu este incidentă în cauză pentru că este ulterioară încheierii actului de înstrăinare și nu poate stabili nulități ale actelor anterior încheiate, iar reclamantul nu și-a întemeiat cererea pe prevederile acestui articol de lege. Pentru aceste motive s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Cu privire la cererea de radiere a dreptului de proprietate al apelantei se arată că, chiar în condițiile reținerii nevalabilității titlului statului aceasta nu poate fi opusă apelantei pentru că este subdobânditor de bună-credință, iar la data contractului înstrăinătorul se afla în eroare cu privire la validitatea titlului său, fiind aplicabil principiul error comunis facit jus.
Cu privire la anularea deciziei emisă de B apelanta solicită a fi respinsă de instanță ca o consecință a constatării valabilității contractului său de cumpărare.
Intimata a depus întâmpinare solicitând admiterea apelului.
Prin încheierea din data de 09.10.2007 instanța a sesizat Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată de către apelantă și a suspendat judecarea dosarului.
Prin Decizia civilă nr. 543/13.05.2008 Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.
Analiza contenciosului constituțional a fost făcută cu privire la motivele de apel care vizau neconstituționalitatea art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005 subsumând criticile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, a ocrotirii diferențiate a dreptului de proprietate și a lipsirii de eficiență a principiului bunei - credințe. În aceste condiții, aceste motive de apel nu mai pot forma aspecte care să poată fi supuse analizei instanței de apel.
Cu toate acestea fiind invocată o greșită aplicare a legii, instanța analizând cauza, sub acest aspect, constată că reținerea primei instanțe cu privire la îndeplinirea condițiilor impuse de art. 44 din nr.OUG 40/1999 este temeinică și legală, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect un apartament care a făcut obiectul notificării introduse în termen legal de către reclamant, iar contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită a fost încheiat după apariția Legii nr. 10/2001, respectiv la data de 02.12.2003.
Cu privire la celelalte motive de apel curtea constată că acestea sunt nefondate.
Potrivit prevederilor art. 34 pct. 1 din Decretul-Lege nr. 115/1938, rectificarea unei intabulări se va putea cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile, ori în speță, așa cum s-a reținut corect de către prima instanță, iar apelanta nu a combătut această reținere, titlul statului, respectiv al înstrăinătorului nu este valabil, iar titlul apelantei, în baza căreia s-a făcut înscrierea a cărei radiere se solicită este lovit de nulitate absolută, ca urmare a încălcării dispozițiilor legale mai sus arătate.
Fiind incidente în cauză dispozițiile art. 44 din nr.OUG 40/1999, deci cauza specială de nulitate, buna-credință a subdobânditorului și principiul erorii comune nu își mai găsesc aplicarea. De altfel, așa cum s-a reținut și în considerentele sentinței, principiul erorii comune nu își găsește aplicarea atâta timp cât în cuprinsul notificării au fost indicate datele de carte funciară corecte, iar pârâta vânzătoare putea și trebuia să verifice îndeplinirea condițiilor legale la încheierea contractului.
În ceea ce privește ultima critică, referitoare la anularea în parte a deciziei atacate, atâta timp cât criticile anterioare s-au dovedit a fi nefondate, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică, aceasta nu mai poate fi primită de către curte, anularea parțială a deciziei fiind o consecință firească.
Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, curtea va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
Instanța va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâta C - împotriva sentinței civile nr. 225/s/26.03.2007 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Ia act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/20.10.2008
Dact. /30.10.2008
Jud. fond:
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Roxana Maria Trif
