Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 93/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 93
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta Primăria Orașului cu sediul în J,-, G împotriva sentinței civile nr. 211 din data de 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant G domiciliat în Tg J, str. -,. 15,.1,. 3,. 16, G, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic reprezentând pe apelanta pârâtă Primăria Orașului J și intimatul reclamant G personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat nedepunerea, de către apelanta pârâtă, a înscrisurilor pentru a face dovada situației actuale a utilajelor revendicate de reclamant, după care:
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a precizat că din verificările efectuate nu s-au găsit înscrisuri pentru a face dovada situației actuale a utilajelor revendicate de reclamant, însă aceste utilaje nu mai există în prezent. A depus în acest sens, adresa nr.3116/16.03.2009 emisă de Primăria orașului
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța a acordat cuvântul asupra apelului.
Consilier juridic, pentru apelanta pârâtă, a susținut motivele scrise, pe care le-a dezvoltat oral, în raport de care a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul de a se stabili îndreptățirea reclamantului la măsuri reparatorii numai pentru imobile nu și pentru utilaje.
Intimatul reclamant G susținut că Tribunalul Gorj în mod corect a admis acțiunea sa și a dispus acordarea de despăgubiri atât pentru imobile cât și pentru utilaje, solicitând respingerea apelului. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr- (număr în format vechi 4507/2006), reclamantul Gas olicitat anularea dispoziției nr. 2778 din 20 noiembrie 2006 emisă de Primăria J si constatarea îndreptățirii sale la despăgubiri pentru bunurile mobile și imobile preluate abuziv de la autorul său.
În motivare, reclamantul a arătat că, a formulat notificare pentru aceste bunuri care i-a fost respinsă prin dispoziția nr.1778/20.11.2006 cu motivarea că nu a depus acte doveditoare ale dreptului de proprietate cu privire la imobilele solicitate si acte care să-i ateste calitatea de moștenitor deși,aceste acte au fost depuse la dosar.
În dovedire reclamantul a depus dispoziția nr.1778/20.11.2006, tabelul nominal cu chiaburii existenți în anul 1949, notificarea din 11.02.2002, acte de filiație, solicitând audierea martorilor, precum și efectuarea unei expertize.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată cu motivarea că,în urma notificării depusă de reclamant i-a solicitat acestuia prin adrese să depună acte în dovedirea proprietății si a calității de moștenitor față de autorul indicat,acte ce nu au fost depuse, astfel încât notificarea nu putea fi admisă.
Prin sentința civilă nr.211 din 5 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Gorja admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.2778/20 noiembrie 2006 emisă de Primăria -J și a constatat îndreptățirea reclamantului la despăgubiri în sumă de 246.356 lei reprezentând valoarea următoarelor imobile: piuă acționată cu apă, moară acționată cu apă, gater acționat electric și cameră personal.
Pe baza probelor administrate, instanța a reținut că bunicul matern al reclamantului Gr. a figurat înscris în tabelul nominal al chiaburilor în anul 1949 cu o moară, o piuă și un gater, imobilele fiind preluate odată cu instalațiile și utilajele, fără forme legale - în același an de autoritatea locală din J și în prezent construcțiile mai există doar sub forma unor fundații pe o suprafață de 40 mp.
Având în vedere dispoz.art.3 și 6 din Legea 10/2001, instanța a concluzionat că reclamantul, în calitate de moștenitor al fostului proprietar este îndreptățit la despăgubiri pentru imobilele și mobilele preluate abuziv, a căror valoare stabilită prin expertiză este de 246.356 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta, considerând-o nelegală.
Apelanta a criticat sentința pentru că stabilește măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor, în sumă de 246.326lei, despăgubiri ce includ și valoarea utilajelor și instalațiilor, deși legea prevede condiția ca acestea să nu fi fost înlocuite, casate ori distruse, iar reclamantul, căruia îi incumba sarcina probei cu privire la starea utilajelor, nu a făcut această dovadă. cerută de art.6 alin.2 din Lg.10/2001.
Reclamantul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că prin probele administrate a făcut dovada preluării bunurilor din proprietatea autorului său și că acestea erau în perfectă stare de funcționare.
A apreciat că textul art.6 din Lg.10/2001 trebuie interpretat în sensul ca măsurile reparatorii să nu se acorde pentru utilajele distruse sau casate datorită uzurii avansate pe care o prezentau la data preluării.
Examinând apelul prin prisma motivelor formulate se constată că este fondat sub aspectul stabilirii de către instanță a cuantumului și a măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate de la autorul reclamantului.
În speță se contestă o dispoziție emisă la data de 20 noiembrie 2006, după data intrării în vigoare a Legii 247/2005, dispoziție prin care s-a respins notificarea reclamantului.
Prin urmare, notificarea reclamantului a fost soluționată după intrarea în vigoare a Legii 247/2005.
Pentru dispozițiile emise după intrarea în vigoare a Legii 247/2005, competența instanței civile se păstrează doar în ceea ce privește procedura derulată în etapa prealabilă la unitatea deținătoare, în situația în care aceasta respinge notificarea.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate, acestea pot face obiectul de analiză al instanței de contencios administrativ doar după ce au fost stabilite prin decizie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În sensul acestei interpretări a aplicării dispozițiilor Legii 247/2005, este și decizia nr.52 din 4 iulie 2007 Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că prevederile cuprinse în art.16 și următoarele din Lg.247/2005,privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor, dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005.
a contrario - aceste prevederi se aplică dispozițiilor și deciziilor emise după intrarea în vigoare a Legii 247/2005, revenind competența Comisiei Centrale în subordinea Cancelariei Primului Ministru de a stabili cuantumul despăgubirilor.
Competența instanței de judecată învestită cu soluționarea acțiunii de față se limitează doar la cenzurarea soluției de respingere a notificării.
Prima instanță a admis acțiunea și a anulat dispoziția de respingere a notificării, în speță fiind făcută dovada calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii pentru bunurile preluate abuziv de la autorul său dar greșit a stabilit și cuantumul despăgubirilor din considerentele arătate.
Corect a stabilit instanța că aceste măsuri se datorează pentru toate bunurile identificate prin expertiză - imobile și mobile.
Cu privire la bunurile mobile, măsurile reparatorii instituite de Legea 10/2001 vizează două situații prevăzute de art.6 alin.1 și 2 și anume mobile devenite imobile prin încorporare în construcții și respectiv utilajele și instalațiile preluate abuziv o dată cu imobilul.
Pentru aceste din urmă bunuri mobile, legea prevede condiția să nu fi fost casate sau distruse.
Sarcina probei privind această împrejurare a înlocuirii, casării ori distrugerii utilajelor revine însă unității deținătoare iar nu reclamantului cum incorect susține apelanta pârâtă.
În materia Legii nr.10/2001 există o procedură specială valabilă atât pentru faza administrativă prealabilă, cât și pentru cea contencioasă, care a prevăzut reguli derogatorii de la dreptul comun sub aspectul probațiunii.
Astfel, conform art.23 din Legea 10/2001, în forma actuală, în sarcina persoanelor îndreptățite există obligația de a depune doar actele doveditoare ale dreptului de proprietate și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate.
Orice alte dovezi sunt în sarcina entității notificate, care, dacă este deținătorul bunului, are obligația de rezolva cererea, iar primăriei îi revine obligația de a comunica și unitatea deținătoare a bunurilor dacă nu este cunoscută de către persoana îndreptățită.
În speță, reclamantul a făcut dovada că autorul său a avut în proprietate bunurile imobile și mobile ce i s-au preluat abuziv - și deși în apel - s-au acordat mai multe termene apelantei pârâte spre a face dovada înlocuiri, casării ori distrugerii utilajelor preluate odată cu imobilele, nu a depus la dosar nici o dovadă în acest sens.
De altfel, din raportul de expertiză rezultă că s-au evaluat doar bunuri imobile, cu excepția gaterului.
Acesta este definit în expertiză ca o linie tehnologică unică, un ansamblul compus din trei utilaje, iar în lucrările de specialitate ca fiind un fierăstrău mecanic - format dintr-un cadru în care sunt prinse și întinse pânze de ferăstrău și un mecanism nivelă-manivelă ce imprimă pânzelor o mișcare simultană alternativă, rectilinie, de obicei verticală.
Din această descriere rezultă că gaterul reprezintă un bun mobil încorporat unei construcții - ipoteză prevăzută la art.6 alin.1 din Lege - în care nu se prevede condiția ca aceste bunuri mobile că nu fi fost casate, înlocuite ori distruse.
Față de aceste considerente și în baza art.296 pr.civ. urmează a se admite apelul, a se schimba în parte sentința, în sensul că despăgubirile se vor stabili de către Comisia Centrală conform Titlului VII din Legea 247/2005.
Se mențin celelalte dispoziții ale sentinței privitoare la admiterea acțiunii, la anularea dispoziției și la constatarea îndreptățirii reclamantului la despăgubiri pentru bunurile enumerate în sentință.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâta Primăria Orașului cu sediul în J,-, G împotriva sentinței civile nr. 211 din data de 5 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant G domiciliat în Tg J, str. -,. 15,.1,. 3,. 16, G, având ca obiect Legea 10/2001.
Schimbă în parte sentința, în sensul că despăgubirile se vor stabili conform Titlului VII al Legii 247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Martie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
26.03.2009
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Tatiana Rădulescu
