Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 94/Ap
Ședința publică din 23 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Roxana Maria Trif
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA MUNCIPIULUI B și MUNCIPIULUIB PRIN PRIMAR, având ca obiect: "legea 10/2001", împotriva sentinței civile nr. 91/s din 18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 9 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 16 2008, apoi, în vederea deliberării a amânat pronunțarea la 23 2008.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr. 91/s din 18.03.2008 pronunțată Tribunalul Brașova respins contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel s-a reținut că prin notificarea înregistrată sub nr. 282/14.02.2002, notificatorul s-a adresat, solicitând acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul grădină situat în B, str. -, în suprafață de 4528,80 mp, înscris în 66 B, nr. top. 1827/1/5, trecut în proprietatea Statului și în administrarea unității notificate și ulterior dezmembrat în două parcele, această notificare fiind transmisă spre soluționare intimatului, în calitate de unitate deținătoare a imobilului.
Prin Dispoziția nr. 3955/23.10.2006 emisă de Primarul Municipiului B în calitate de reprezentant legal al unității administrativ-teritoriale s-a propus acordarea de titluri de despăgubire moștenitorilor notificatorului.
emulțumirea contestatoarei vizează omiterea acesteia dintre persoanele îndreptățite cărora li s-a făcut propunere de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, intimatul apreciind că aceasta nu a formulat, în termen legal, notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Contestatoarea susține în acest sens că a acordat fostului său soț, (decedat la data de 28.02.2004), procura.
Din modul de formulare a notificării rezultă fără putință de tăgadă că notificatorul a înțeles să acționeze exclusiv în nume propriu, fără a menționa calitatea sa de mandatar al contestatoarei și fără a depune actul doveditor al acestei calități.
nstanța a constatat că sunt neîntemeiate criticile aduse dispoziției atacate, notificatorul neînțelegând să formuleze cererea și în numele contestatoarei, ci numai în numele său propriu și neindicând în cerere nici măcar caracterul de bun comun al imobilului preluat de Stat.
De asemenea, instanța apreciază că, în ipoteza în care contestatoarea era împiedicată de starea sănătății de a formula personal notificarea, aceasta avea posibilitatea de a mandata, prin procură specială, o altă persoană în acest scop, operațiune care putea fi efectuată chiar la domiciliul său sau într-o unitate sanitară și chiar dacă aceasta nu locuiește în România.
Față de aceste considerente, având în vedere lipsa notificării ca element esențial al procedurii de restituire prevăzută de legea specială de reparație, în baza textului menționat mai sus, tribunalul a respins contestația.
Împotriva sentinței a formulat apel contestatoarea solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii în sensul admiterii contestației astfel cum a fost precizată.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că, intenția notificatorului a fost să formuleze cerere de restituire a imobilului și în numele fostei soții, acesta având mandat în acest sens. Dacă ar fi dorit să formuleze cerere numai pentru sine, notificatorul ar fi cerut să i se acorde despăgubiri doar pentru partea care i-ar fi revenit și nu pentru întreg imobilul.
Ulterior depunerii cererii, convinsă că aceasta a fost formulată și în numele său, a venit în țară, a depus acte în susținerea notificării și a dat o declarație pe proprie răspundere că nu a primit despăgubiri pentru imobilul expropriat.
În final se arată că a dovedit intenția reală a fostului soț de a face cerere și în folosul său, cu atât mai mult cu cât în acea perioadă nu putea face personal cerere ca urmare a stării de sănătate dovedită cu acte la dosar și având domiciliul în Germania.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele apelului, curtea reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
La data preluării imobilului de către stat, aceasta se afla în proprietatea devălmașă a contestatoarei și a soțului său, în anul 1989 intervenind divorțul acestora.
Între părți nu s-a realizat partajul bunurilor comune.
La data de 06.09.1990 contestatoarea a emis procură pe numele fostului soț (fila 47 dosar fond) împuternicindu-l să rezolve toate tranzacțiile, să o reprezinte la toate oficiile, predându-i toată capacitatea de a acționa în interes comun.
La data de 14.02.2002 sub nr. 282, fostul soț formulează notificare pentru acordarea de despăgubiri asupra imobilului expropriat iar prin dispoziția nr. 3955/23.10.2006 s-a propus acordarea de titluri de despăgubire moștenitorilor acestuia pentru cota de din imobilul situat în B,-, înscris în CF nr. 30363 B, nr. top 1827/1/5/b/1/2 în suprafață de 1039,59 mp.
Contestatoarea este nemulțumită întrucât a fost omisă dintre persoanele îndreptățite să li se acorde măsuri reparatorii în echivalent, apreciindu-se că nu a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001.
Întrucât în cauză partajul bunurilor comune nu a fost realizat iar în cazul devălmășiei partea fiecărui soț asupra bunurilor comune nu se cunoaște, nu este determinată, prin dispoziția emisă, intimata a realizat practic, în mod nejustificat, un partaj parțial al patrimoniului devălmaș, stabilind cota parte a fostului soț cu ignorarea criteriilor privind împărțirea bunurilor comune ale soților.
Deoarece până la împărțirea bunurilor comune devălmășia soților este întemeiată pe prezumția de mandat tacit reciproc, în sensul că, fiecare acționează în temeiul unui mandat în folosul ambilor soți, notificatorul a formulat notificarea și în interesul fostei soții cu atât mai mult, cu cât această din urmă l-a mandatat pe fostul soț conform procurii existentă la dosarul cauzei (fila 47 dosar fond), iar din înscrisurile de la dosar rezultă interesul și contribuția personală a apelantei prin depunerea actelor necesare soluționării notificării.
De altfel, prin revendicarea bunului comun se urmărește mărirea patrimoniului comun, aceasta profitând ambilor soți.
Pentru aceste motive, urmează a se recunoaște și apelantei drepturile conferite de Legea nr. 10/2001 cu privire la întregul imobil.
Adoptarea acestei soluții nu aduce atingere drepturilor patrimoniale ale foștilor soți, respectiv, ale contestatoarei, aceasta putând cere constatarea dreptului său devălmaș și pe această cale, împărțirea imobilului cu moștenitorii fostului soț.
De altfel, din lucrările dosarului rezultă că moștenitorii notificatorului sunt de acord cu solicitările contestatoarei, făcând demersuri, sesizări la intimată în vederea conferirii drepturilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 asupra imobilului și către apelantă.
Pentru aceste considerente, criticile contestatoarei sunt fondate, apelul urmând a fi admis iar sentința schimbată în sensul celor mai sus reținute.
Curtea se va pronunța în contradictoriu, ca parte în cauză și cu pârâta Primăria Municipiului B, întrucât prin precizarea la acțiune de la fila 40 dosar fond, contestatoarea nu renunță la această parte ci menționează că înțelege să se judece "și cu Municipiul B prin Primar".
Pentru aceste motive, în baza art. 296 Cod de procedură civilă, curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă apelată și în consecință va admite contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarea urmând a dispune completarea și modificarea art. 1 al dispoziției nr. 3955/2006 emisă de Primarul Municipiului B, în sensul propunerii acordării titlului de despăgubiri pe lângă moștenitorii lui și numitei fostă pentru întregul imobil situat în B,-, înscris în CF nr. 30363 B, sub nr. top 1827/1/5/b/1/2 teren în suprafață de 1039,59 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr. 91/s/18.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, pe care o schimbă în tot și în consecință:
Admite contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001, astfel cum fost precizată de contestatoarea în contradictoriu cu intimații Primăria Municipiului B și Municipiul B prin Primar.
Dispune completarea și modificarea art. 1 al Dispoziției nr. 3955/23.10.2006 dată de Primarul Municipiului B, în sensul că:
Se propune acordarea de titluri de despăgubiri numiților, și pentru imobilul situat în B-, înscris în CF nr. 30363 B sub nr. top 1827/1/5/b/1/2, teren în suprafață de 1039,59 mp, ocupat de un bloc de locuințe cu 60 de apartamente și care nu se poate restitui în natură.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 23.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/23.10.2008
Dact. /21.10.2008
Jud. fond:
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Roxana Maria Trif
