Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 94/

Ședința publică din 10 Aprilie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Florinița Ciorăscu JUDECĂTOR 2: Mariana Stan

Judecător: - -

Grefier: -

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, nr.29, județul A, împotriva sentinței civile nr.71 din 8 iunie 2005,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.714/2004, venit spre rejudecare, intimați fiind pârâții: PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A și PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești,-, județul

La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns: avocat, pentru apelantul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsă fiind reprezentanții intimaților Primăria Municipiului Pitești și Prefectura Județului

Procedura este legal îndeplinită.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-au depus rapoartele de expertiză, întocmite de către expert și expert.

Curtea, în ceea ce privește cerere de suplimentare a onorariului de expert, formulată de către avocat, prin decontul aflat la fila 79, o respinge, având în vedere faptul că, Biroul Local pentru Expertize Tehnice și Judiciare vizat raportul pentru suma de 400 lei.

Avocat arată că, nu are obiecțiuni la rapoartele de expertiză efectuate în cauză și nici alte cereri de formulat în cauză.

Curtea, în raport de această precizare, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Avocat, având cuvântul pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, anularea dispoziției și restituirea terenului în natură. În subsidiar, solicită acordarea de despăgubiri bănești. Nu solicită cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.

După strigarea cauzei și rămânerea în pronunțare, se prezintă consilier-juridic care pune concluzii de respingere a apelului și de menținere a hotărârii apelate ca temeinică și legală. F

CURTEA:

Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra apelului civil de față, a reținut următoarele:

Prin notificarea formulată la data de 5 octombrie 2001, a solicitat Primăriei Municipiului Pitești, în baza Legii nr.10/2001, restituirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul-construcții și teren în suprafață de 1266, situat în Pitești, str.- nr.47, fostă proprietate a autoarei, decedată la data de 1 septembrie 1983.

Prin dispoziția nr.2108 din 7 iunie 2004, Primarul Municipiului Pitești a respins notificarea, pe considerentul că persoana ce se pretinde îndreptățită nu a depus actele doveditoare solicitate de Comisia pentru analiza cererilor formulate în baza Legii nr.10/2001.

La data de 5 iulie 2004, a contestat această dispoziție, solicitând instanței să dispună restituirea în natură a terenului neafectat de detalii de sistematizare, iar pentru construcția demolată și terenul ocupat, acordarea despăgubirilor bănești.

Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.71 din 8 iunie 2005, a admis contestația și anulând dispoziția atacată, a constatat că reclamantul este îndreptățit să primească despăgubiri pentru imobilul situat în Pitești, str.- nr.47, județul A, reținând în esență, că imobilul a aparținut, autoarea contestatorului și a fost preluat abuziv, fără titlu, de către stat, fiind în prezent afectat de detalii de sistematizare, care fac imposibilă restituirea în natură.

Cât privește cuantumul despăgubirilor, tribunalul a făcut trimitere la procedura statuată de art.24 din Legea nr.10/2001, în sensul că, numai după stabilirea unei oferte concrete, reclamantul o poate contesta în instanță, în termen de 30 de zile.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termen legal, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând, în esență, că prin respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză efectuat în cauză, practic, instanța de fond nu a stabilit corect situația de fapt, nelămurind regimul juridic al terenului solicitat, respectiv dacă este sau nu liber și ar putea fi restituit în natură și nici situația casei care a fost demolată situație în care Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, nu a fost aplicată corect în cauză.

Curtea de APEL PITEȘTI, prin decizia civilă nr.480/A din 14 decembrie 2005, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la fond reținând, în esență, că prima instanță nu s-a pronunțat asupra contestației formulate, constatând doar generic că reclamantul este îndreptățit la despăgubiri.

Tot astfel, s-a mai reținut că instanța de fond nu a lămurit, în nici un fel, situația de fapt și juridică a celor două imobile solicitate de reclamant, respectiv teren și construcție.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul Municipiului Pitești care, invocând prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, susținând în esență, că în mod greșit cauza a fost trimisă spre rejudecare, în condițiile în care la dosar erau administrate suficiente probe din care să rezulte situația actuală a terenului, precum și măsurile reparatorii ce pot fi acordate reclamantului, conform legii.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, pin decizia nr.4819 din 12 iunie 2007, a admis recursul, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel, reținând că, imobilul în legătură cu care s-a formulat notificarea, a aparținut, căsătorită, fiind dobândit de aceasta prin actul de donație autentificat sub nr.573 din 27 aprilie 1945 (23, dosar fond), iar actele de stare civilă depuse în cauză, precum și certificatul de moștenitor nr.333/1984 emis la 3 martie 1984 de notariatul de Stat al județului A, atestă că este unicul moștenitor, în calitate de nepot de frate, al fostei proprietare a imobilului.

Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit cu prilejul judecății în fond (79) s-a identificat imobilul, stabilindu-se că acesta a fost riguros dimensionat și poziționat față de vecinătăți, fiind reprezentat grafic și în planul cadastral al orașului Pitești.

Aceeași expertiză, învederează că terenul este afectat în totalitate de detalii de urbanism, fiind ocupat de un bloc de locuințe cu aleile de acces ale acestuia și de o parcare betonată.

Împrejurarea că, în cadrul serviciilor de specialitate, nu există evidențe cu privire la modul de preluare de către stat a imobilului, duce la concluzia pertinentă, corect reținută de prima instanță, că imobilul a fost preluat abuziv, fără titlu, de către Statul Român.

S-a reținut că în cauză existau toate elementele necesare soluționării pe fond a apelului declarat de reclamantul, instanța de control judiciar trebuind să se pronunțe și asupra criticilor ce vizau întinderea dreptului la restituire al persoanei îndreptățite, chiar dacă, avându-se în vedere caracterul devolutiv al acestei căi de atac, ar fi apreciat că este necesară completarea probatoriului, în acord cu dispozițiile art.295(2) Cod procedură civilă.

Împrejurarea că tribunalul a stabilit generic că reclamantul este îndreptățit la plata despăgubirilor pentru imobilul în litigiu, fără a se pronunța asupra cuantumului efectiv al acestora, nu înseamnă că prima instanță a judecat procesul fără a intra în cercetarea fondului, în condițiile în care, prin probele administrate, au fost pe deplin lămurite, așa cum s-a arătat, calitatea de moștenitor pe care contestatorul o are față de fostul proprietar, preluarea abuzivă - în legătură cu care pârâtul nu a fost în măsură să invoce vreun titlu - precum și imposibilitatea restituirii în natură, motivat de afectațiunea actuală a nemișcătorului.

S-a mai reținut că nu erau îndeplinite cerințele art.297(l) Cod procedură civilă, pentru trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță.

Rejudecând cauza, n conformitate cu prevederile art.129 alin.(5) Cod procedură civilă, cu respectarea deciziei de casare, instanța a încuviințat probele solicitate de apelanți, respectiv expertiză tehnică de specialitate, pentru identificarea și evaluarea imobilelor.

În toate cazurile, entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și totodată de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a suprafeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea). În acest sens sunt și prevederile art.10 pct.3 din nr.HG250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001.

Sintagma amenajări de utilitate publică ale localităților rurale și urbane are în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv cele supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spații verzi în jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele).

Din ansamblul probator administrat în cauză rezultă că, imobilele ce fac obiectul notificării, nu pot fi restituite în natură, construcția fiind demolată, iar terenul afectat de detalii de sistematizare.

Zona la care se face referire în acord cu prevederile Legii nr.213/1998 aparține domeniului public de interes local, fiind cuprinsă în planul urbanistic al orașului.

Potrivit dispozițiilor art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001, republicată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.

Art.1 alin.(2) din Legea nr.10/2001 consacră principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv de stat și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se acordă despăgubiri.

În interpretarea corectă a dispozițiilor Legii nr.10/2001 este de reținut că scopul și rațiunea acesteia nu poate fi decât acela de a se retroceda proprietatea, când acest lucru este posibil în natură, în caz contrar urmând a se acorda măsuri reparatorii, foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referință, dispoziții ce concordă cu principiul respectării proprietății prevăzut de art.1 din Protocolul 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Dispoziției nr.2108/2004 emisă de pârâtă la data de 07.06.2004 și contestată de petent, aflată pe rolul instanțelor, îi sunt aplicabile prevederile legale în vigoare la acea dată și nu cele ale Legii nr.247/2005 - care a modificat prevederile Legii nr.10/2001. Prin urmare, controlul instanței nu trebuie să se limiteze doar la stabilirea dreptului persoanei care a formulat notificarea de a primi măsuri reparatorii prin echivalent, ci trebuie să se pronunțe și asupra valorii acestora, sub acest aspect soluția pronunțată de instanța de fond fiind nelegală.

Se impune a fi calculate aceste despăgubiri de către instanță, așa cum a statuat și instanța supremă prin decizia în interesul legii din 04 iulie 2007, deoarece dispoziția atacată se afla pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii noi, nr.247/2005. Prin urmare, nu sunt incidente în speță prevederile Titlului VII din Legea nr.247/2005 și cauza nu poate fi trimisă secretariatului Comisiei Centrale, ci rămâne supusă controlului de temeinicie și/sau de legalitate declanșat în temeiul art.24 (26) din Legea nr.10/2001, adică dispoziției legale în vigoare la data emiterii dispoziției contestate.

Pentru notificările soluționate înainte de intrarea în vigoare a legii noi contestațiile formulate privesc nu doar îndreptățirea persoanelor la măsuri reparatorii pentru imobilele preluate abuziv, dar și, după caz, natura sau întinderea acestora, instanțele urmând a se pronunța în limitele investirilor, potrivit principiului plenitudinii de competență a instanței.

Prin lucrarea tehnică efectuată de exp. (83-85) a fost stabilită valoarea de circulație a construcției demolate în sumă de -,50 lei, pornindu-se de la documentația întocmită cu ocazia demolării, suprafața construită desfășurată fiind de 355,32, iar cea utilă de 273,07, precum și amplasarea acesteia, în zona ultracentrală a orașului.

Pentru terenul în suprafață de 1266, valoarea a fost stabilită de expertul, filele 61-64, avându-se în vedere prețurile de ofertă selectate cât și cele stabilite prin metoda comparației prin bonitare, precum și amplasarea terenului lângă sediul actual al Primăriei municipiului Pitești, zonă ultracentrală a orașului (schița 34), în sumă de 5.576,40 lei/

În concluzie, terenul nu poate fi restituit în natură întrucât este afectat de sediul primăriei, bloc de locuințe, spațiu depozitare resturi menajere, spații verzi, alei și platforme betonate, apelantul urmând a beneficia de măsurile reparatorii la care s-a făcut referire în cele ce preced.

Pentru aceste considerente, apelul declarat de către pârâți este privit ca fondat și va fi admis ca atare, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru imobilul construcție demolată și teren în suprafață de 1266

Va fi menținută în rest sentința.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.-, nr.29, județul A, împotriva sentinței civile nr.71 din 8 iunie 2005, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr.714/2004, intimați fiind pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul A și PREFECTURA JUDEȚULUI, cu sediul în Pitești,-, județul

Schimbă în parte sentința, în sensul că apelantul-reclamant are dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 1266, situată în str.-, nr.7, la suma de 5.576,40 lei/ și pentru imobilul casă demolat suma de 103.311,50 lei.

Menține în rest sentința.

Definitivă.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 10 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.

,

Grefier,

Red.

Tehnored.

7 ex./24.04.2008

Jud.fond:

Președinte:Florinița Ciorăscu
Judecători:Florinița Ciorăscu, Mariana Stan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 94/2008. Curtea de Apel Pitesti