Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

Dosar nr-

DECIZIA Nr. 96

Ședința publică din 24 martie 2008

PREȘEDINTE: Veronica Grozescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac

Grefier - - --

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta Primăria Orașului jud. P împotriva sentinței civile nr. 1112 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliu ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în P,-,.33.1,. 2.E jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta pârâtă Primăria prin consilier juridic în baza împuternicirii aflată la fila 7 dosar, intimata reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Prahova în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 11 dosar.

Procedura legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus la dosar raportul de expertiză efectuat în cauză.

Consilier juridic pentru apelanta pârâtă depune la dosar extras din Monitorul Oficial al României nr. 128 Bis din 18 februarie 2002-Anexa 5 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al orașului și Hotărârea nr. 1359 din 27 decembrie 2001 privind atestarea domeniului public al județului P, precum și al municipiilor și comunelor din județul

Solicită a se acorda termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză efectuat în cauză.

Avocat pentru intimata reclamantă se opune amânării cauzei pentru a se lua cunoștință de raportul de expertiză întrucât acesta a fost depus la dosar în termenul procedural.

Curtea, respinge cererea reprezentantului apelantei pârâte de a se acorda termen pentru a lua cunoștință de raportul de expertiză, având în vedere că lucrarea a fost depusă la dosar cu 7 zile înaintea termenului de judecată, respectându-se deci disp.art.209 Cod pr.civilă.

Pe cale de consecință, instanța pune în discuția părților raportul de expertiză.

Consilier juridic pentru apelanta pârâtă, precizează că are obiecțiuni la raportul de expertiză, întrucât expertul nu a făcut referire la imobile, nu a precizat suprafețele de teren și nu a comparat actul de vânzare-cumpărare cu dependințele.

Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea obiecțiunilor, reprezentantul apelantei a fost prezent la efectuarea lucrării, expertiza este corect întocmită, obiectivul său fiind acela de a stabili dacă terenul revendicat este unul și același cu cel înstrăinat în anul 1942.

Curtea respinge obiecțiunile formulate de apelanta pârâtă prin reprezentant, având în vedere că astfel cum rezultă din lucrare, expertul, pe baza măsurătorilor efectuate la fața locului și analizării actelor prezentate de părți s-a conformat obiectivelor stabilite de instanță și a răspuns acestora.

Constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.

Consilier juridic pentru apelanta pârâtă Primăria orașului, solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.

Avocat pentru intimata reclamantă solicită respingerea apelului conform motivelor depuse în scris la dosar. Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- a formulat contestație în contradictoriu cu intimata Primăria orașului, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea dispoziției nr. 151/6.09.2006 și constatarea dreptului său la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul situat în, intitulat,Casa din livadă ".

În motivarea cererii contestatoarea a învederat că prin notificarea nr. 494/2001 a solicitat Primăriei în temeiul prevederilor Legii 10/2001 acordarea de măsuri reparatorii pentru o serie de imobile preluate abuziv în perioada 1945-1989 de la autorul său, iar prin dispoziția nr.151/2006 Primarul localității a soluționat negativ demersul său.

A precizat în continuare contestatoarea că măsura adoptată este nelegală deoarece imobilul în litigiu compus din teren în suprafață de aproximativ 3.500 și construcția aflată pe acesta având 8 camere și dependințe nu a fost înstrăinat printr-un act autentic sau în alt mod, iar refuzul autorităților de a da curs cererilor sale se datorează împrejurării că întreaga avere a familiei a fost atribuită altor persoane care nu aveau nici un drept.

Având în vedere că este unica moștenitoare a defunctului potrivit certificatului de moștenitor nr.14 din 22.01.1998 eliberat de Biroul Notarului Public și actelor de stare civilă contestatoarea a solicitat admiterea acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

În dovedirea cererii sale contestatoarea a solicitat proba cu acte, interogatorii, efectuarea unei expertize topo și a alteia constructor, iar pârâta a solicitat în combatere proba cu acte fără a formula în cauză întâmpinare.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1112 din 7 septembrie 2007 Tribunalul Prahovaa admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.151 din 6.09.2006 emisă de intimată și a constatat dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură a imobilului compus din teren în suprafață, de 1.092 situat în,-, astfel cum a fost identificat în raportul de expertiză întocmit de ing. și schița de plan anexă și construcția alcătuită din 8 camere identificată potrivit expertizei constructor și schiței anexă la această lucrare, construcție având o suprafață de 280,55

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că imobilul în litigiu, astfel cum a fost identificat prin cele două lucrări de expertiză efectuate în cauză, alcătuit din teren în suprafață de 1.092 și construcția situată pe acesta formată din 8 camere a fost proprietatea autorului contestatoarei, acesta fiind preluat abuziv în proprietatea statului.

A concluzionat instanța că, deși autorul petentei a înstrăinat în anul 1942 către un teren loc arabil din trupul moșiei sale în suprafață de 5 ha și 3 locuri de casă cu dependințe la punctul numit "", acesta mai deținea în plus și suprafața de 43 ha teren, iar în anii 1947-1948, astfel cum rezultă din actele depuse la dosar a încasat chirie în calitate de proprietar pentru imobilul în litigiu.

În atare situație, având în vedere dispozițiile art.1 din Legea 10/2001 modificată, coroborat cu art.9 alin.1 din același act normativ instanța a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată, dispunând restituirea în natură a imobilului solicitat.

Împotriva sentinței mai sus menționate a formulat apel Primăria Orașului, criticând-o pentru nelegalitate pe considerentul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu există identitate între imobilul solicitat de contestatoare a fi restituit și cel înstrăinat de autorul său în anul 1942 numitului.

A precizat apelanta că imobilul reprezentând în suprafață de 5 ha și 43 ha teren arabil care figurează în tabelul cu proprietari expropriați conform Decretului 83/1949 se află situat pe o altă locație care, la ora actuală face parte din sediul Pomicola, iar acest bun a fost înstrăinat de numiților și prin actul încheiat la 28 iunie 1945, moștenitorilor acestora din urmă fiindu-le reconstituit terenul în suprafață de 50 ha și restituit sediul Pomicola.

Ținând cont că imobilul solicitat de contestatoare face parte din domeniul public al localității întrucât acolo se află dispensare umane, primăria a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.

În virtutea rolului activ instanța la termenul din 21 ianuarie 2008 a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei completări la raportul de expertiză inițial, în sensul de a se stabili pe baza măsurătorilor efectuate la fața locului și în raport de actele de proprietate prezentate de contestatoare, de contractul nr. 3950/1942 prin care autorul intimatei a vândut numitului un imobil compus din teren și construcții, de vecinătățile menționate în acest înscris, dacă terenul și construcțiile solicitate de reclamantă ar fi restituite sunt unele și aceleași cu cele înstrăinate în anul 1942, urmând totodată să le poziționeze pe schița de plan.

Examinând sentința atacată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea reține următoarele:

Din titlul și economia reglementărilor cuprinse în Legea 10/2001 rezultă că regimul juridic pe care îl prescrie are în vedere imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.

Persoanele îndreptățite să beneficieze de prevederile acestui act normativ sunt, conform art.3 alin.1 lit.a și art.4 alin.2 persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora, cât și moștenitorii legali și testamentari ai acestora.

Dreptul moștenitorilor de a beneficia de măsurile reparatorii, impune condiția circumscrierii sale în cadrul activului succesoral, adică imobilul solicitat să fi existat în patrimoniul transmițătorului, iar acesta să fi fost proprietarul său la data preluării abuzive.

În speță, prin dispoziția nr.151/6.09.2006 emisă de Primarul orașului a fost respinsă notificarea formulată de contestatoarea prin care solicita restituirea în natură a imobilului " Casa din ", dispensarul nr.1, motivat de împrejurarea că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate, deoarece bunul revendicat a fost înstrăinat prin actul de vânzare-cumpărare nr.3950/18.11.1942, iar un atare punct de vedere apare concretizat într-o critică în cadrul motivelor de apel.

Prin urmare, intimata nu a contestat împrejurarea că autorul contestatoarei ar fi fost proprietarul bunului, ci și-a făcut apărarea pe considerentul că în anul 1942 el a înstrăinat acest bun, situația în care la ora actuală aceasta nu mai poate beneficia de efectele Legii 10/2001.

Este de necontestat că în anul 1942 în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3950 (filele 45, 46, 47 dosar fond) (autorul contestatoarei) a vândut numitului un teren arabil din trupul moșiei sale având suprafața totală de 5 ha, împreună cu cele 3 corpuri de case și dependințele lor, aflate pe acest teren situat la punctul numit "".

Așa cum reiese însă din cuprinsul raportului de expertiză completare, efectuat în fața instanței de apel terenul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus menționat nu este unul și același cu cel solicitat de reclamantă a-i fi restituit. Astfel, a precizat expertul că după o identificare a acestui teren pe planurile cadastrale ale intimatei în prezența reprezentanților acesteia la fața locului, suprafața în litigiu a fost poziționată la intersecția actualelor străzi cu viilor (care la vremea respectivă se numeau Șoseaua -- și respectiv Drumul comunal ) în timp ce terenul solicitat de contestatoare a-i fi restituit având 1092 se află amplasat în orașul, pe-, fiind delimitat pe toate laturile cu garduri.

Având în vedere precizările expertului din raportul întocmit coroborat cu certificatul nr. 92/21.03.2001 eliberat de Arhivele Naționale ale României din care rezultă că anterior autorul contestatoarei figura în tabelele cu proprietari expropriați conform Decretului 83/1949 (fila 23 dosar fond) cu în în suprafață de 5 ha și 43 ha arabil rezultă cu prisosință că reprezintă persoana îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii 10/2001 pentru imobilul ce a aparținut autorului său.

Pe de altă parte, faptul că imobilul în litigiu în care funcționează un dispensar a fost trecut domeniu public al localității conform HG nr.1359/27 decembrie 2001 (deci după formularea notificării de către contestatoare în vederea restituirii acestuia la 24.06.2001) nu împietează cu nimic asupra măsurii de restituire a acestuia în natură.

Astfel, conform art.16 alin.1 din Legea 10/2001 republicată, în situația imobilelor care sunt necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de sănătate (așa cum este cazul în speță) foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă până la 3 ani.

Pe cale de consecință, având în vedere toate considerentele expuse anterior, Curtea apreciază că în mod corect Tribunalul Prahova, făcând o aplicare a disp.art.9 și art.10 alin.2 din Legea 10/2001 a admis contestația dispunând restituirea în natură către contestatoare a bunului compus din suprafața de 1.092 și construcția aflată pe acesta.

Prin urmare, în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul formulat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.

Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta Primăria Orașului jud. P împotriva sentinței civile nr. 1112 din 7 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamanta cu domiciliu ales la Cabinetul de Avocatură cu sediul în P,-,.33.1,. 2.E jud.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică azi, 24 martie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- --

VG/VM

4 ex/04.04.2008

nr- Trib.

operator de date cu caracter personal

notificare nr.3120/2006

Președinte:Veronica Grozescu
Judecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Ploiesti