Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 98/Ap
Ședința publică din 25 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta și de pârâtaSC "R" SA B,împotriva sentinței civile nr. 220 din 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 15 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 22 septembrie 2008, iar apoi pentru data de 25 septembrie 2008.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 220/2008 a Tribunalului Brașov, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul B, reprezentat legal de Primar, invocată de această parte.
A fost admisă în parte, astfel cum a fost ulterior completată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta R și, în consecință:
A fost obligată pârâta să emită o decizie motivată, prin care să soluționeze notificarea pe care reclamanta a formulat-o în temeiul Legii nr. 10/2001, pentru imobilele înscrise în nr. 24690 B, sub nr. top. 7261/1/a/1/192 și în nr. 24691 B, sub nr. top. 7261/1/a/1/153.
Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamantă.
A fost anulată cererea de chemare în judecată formulat de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a acestei pârâte.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, reprezentat legal de Primar și Primarul Municipiului B, ca fiind promovată împotriva unor persoane fără calitate procesuală.
A fost declarată nulă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta R A, în contradictoriu cu chematul în garanție Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
A fost obligată pârâta R A la plata către reclamantă a sumei de 1.190 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că, deși, în anul 2002, notificarea pe care reclamanta a promovat-o în conformitate cu prevederile actului normativ menționat, a fost înregistrat pe rolul pârâtei R A, aceasta nu a procedat la soluționarea ei nici până în prezent, nesocotind astfel obligația instituită în sarcina sa de art. 25 alin (1) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește apărările formulate în cauză de pârâtă, instanța a apreciat că acestea sunt nefondate, astfel că le-a respins, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
În ceea ce privește primul motiv pentru care pârâta menționată l-a invocat în justificarea refuzului său de a se conforma dispozițiilor art. 25 din Legea nr.10 2001, care constă în schimbările intervenite în organizarea și în activitatea sa, se reține că, unul dintre principiile de soluționare a notificărilor, instituit de Cap. I din Normele Metodologice de Aplicare Legii nr. 10 2001, este celeritatea soluționării notificărilor. Acest principiu își găsește fundamentarea în scopul Legii, care este repararea prejudiciului suferit de foștii proprietari ai imobilelor ce formează obiectul de reglementare a acestui act normativ.
În considerarea aceluiași scop, Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10 2001 instituie și un alt principiu, statuând că, procedura reglementată de acest act normativ de reparație prevalează față de orice altă procedură.
Așa fiind, instanța a constatat că, refuzul pârâtei R de a respecta termenul de soluționare a notificării cu care a fost învestită est nejustificat, atitudinea acestei părți nesocotind dispozițiile imperative al Legii nr. 10 2001 și ale normelor metodologice de aplicare a acesteia.
O a doua apărare pe care pârâta RAa invocat-o în susținerea poziției sale procesuale a fost aceea că, reclamanta nu a urmat procedura prealabilă obligatorie reglementată de Legea nr. 10 2001 și pentru imobilul înscris în nr. 26691 B, sub nr. top 7261 1 a 1 153.
Sub acest aspect, s-a constatat că, în fapt se invocă o eroare materială strecurată în notificarea pe care reclamanta a formulat-o, notificare în care imobilul mai sus arătat a fost identificat în mod corect după numărul cărții funciare, dar în locul terminației 153 a fost menționată terminația 192, în ceea ce privește numărul topografic sub care acest imobil este înscris.
Această eroare materială nu poate constitui un fundament al refuzului pârâtei de a se pronunța asupra notificării ce a fost înregistrată pe rolul său, aceasta cu atât mai mult cu cât, reclamanta a depus, în susținerea notificării copiile cărților funciare în care sunt evidențiate imobilele revendicate, iar, potrivit 25 alin. (2) din Legea nr. 10 2001, pârâta RAa vea posibilitatea de a cere reclamantei să lămurească orice neconcordanță existentă, în ceea ce privește imobilele revendicate, între mențiunile din notificare și cele din evidențele de publicitate imobiliară.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, tribunalul a constatat că este întemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei R A la emiterea unei decizii motivate prin care să soluționeze notificarea cu care a fost învestită, astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10 2001 a admis-
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtei menționate la plata unor daune cominatorii, tribunalul a reținut că aceasta este neîntemeiată, astfel că a respins-o, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Obligația de emitere o unei decizii prin care să fie soluționată notificare pe care reclamanta a formulat-o, în temeiul Legii nr. 10/2001, obligație stabilită în sarcina pârâtei R A, conform celor mai sus expuse, face parte din categoria obligațiilor la care se referă art. 580 indice 3 din Codul d e procedură civilă, astfel că, pentru constrângerea pârâtei la executare ei, reclamanta poate uza doar de prevederile textului de lege menționat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanta și pârâta "R"
În esență în motivarea apelului, pârâta arată că a fost notificată legal doar pentru imobilul cu nr. top 7261/1/a/1/192, astfel că imobilul cu nr. top 7261/1/a/1/153 a fost înstrăinat legal, însă aceste susțineri au fost reținute eronat de instanță.
În motivul doi se arată că nu poate exista o eroare în identificarea terenurilor față de rigurozitatea înscrierii în cartea funciară, fiind încurajată culpa reclamantei. Se susține că s-au încălcat și prevederile art. 1537 cod civil întrucât mandatarul a notificat legal doar pentru imobilul cu terminația 192.
Reclamanta nu a motivat apelul, fiind decăzută din acest drept la termenul din 15.09.2008.
Apelul pârâtei nu este fondat.
Cadrul procesual fixat de reclamantă este dat de cererea în obligarea pârâtei la emiterea unei decizii motivate asupra notificării formulate potrivit Legii nr. 10/2001, motivată de neexecutarea obligației legale de aos oluționa în termenul prevăzut de art. 25 alin. 1.
Prin urmare, în aceste limite procedurale trebuiau făcute apărările din fața primei instanței și în apel.
Motivele de apel nu tind să combată considerentele sentinței care rețin refuzul nejustificat al pârâtei în soluționarea notificării și încălcarea dispozițiilor art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, ci vizează apărări de fond ca și cum cadrul procesual ar fi determinat de o contestație împotriva unei decizii deja emise.
Cert este că pârâta, deși notificată legală, nu și-a executat obligația de a soluționa notificarea în termenul de 60 de zile prevăzut de art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, deși are calitatea de unitatea deținătoare conform extraselor de carte funciară (filele 11 - 14 dosar), astfel că în mod corect a admis acțiunea sub acest aspect.
Susținerea din apel referitoare la lipsa notificării pentru imobilul înscris sub nr. top 7261/1/a/1/153, nu poate fi primită, fiind evidentă eroarea materială strecurată în notificare din moment ce se solicită imobilul din CF 24692 B, carte funciară ce cuprinde doar acest număr topografic (fila 13 dosar fond), cum corect a reținut prima instanță.
Concluzia nu conduce la încălcarea textului art. 1537 Cod civil, care este străin de natura pricinii și vizează alte situații.
Apelul reclamantei este fondat sub aspectul respingerii cererii privitoare la daunele cominatorii.
Întrucât apelul are caracter devolutiv, decăderea din dreptul de a-l motiva nu împiedică instanța de apel să analizeze cauza prin prisma celor invocate în primă instanță.
Daunele cominatorii nu pot fi confundate cu amenda civilă reglementată de art. 5803Cod procedură civilă, fiind o măsură de constrângere aflată la îndemâna creditorului ce solicită executarea obligației de "a face" ce nu poate fi adusă la îndeplinire pe cale de executare silită. Admisibilitatea cererii de acordare a daunelor cominatorii a fost stabilită cu putere de lege pentru instanță, de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XX din 12 decembrie 2005, dată în recurs în interesul legii, astfel că soluția tribunalului este nelegală sub acest aspect și în consecință, sentința primei instanțe va fi schimbată în parte, conform art. 296 Cod procedură civilă, în sensul admiterii cererii de obligare a pârâtei apelante la plata de daune cominatorii până la executarea obligației de emitere a dispoziției/deciziei prin care soluționează notificarea, păstrându-se dispoziția de admitere a acțiunii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta "R" B împotriva sentinței civile nr. 220 din 20.06.2008 a Tribunalului Brașov.
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva aceleiași sentințe pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pe pârâta "R" B la plata de daune cominatorii în cuantum de 1000lei pe fiecare zi de întârziere, calculate de la data pronunțării prezentei decizii și până la emiterea dispoziției.
restul dispozițiilor sentinței apelate și înlătură din dispozitivul acesteia dispoziția de respingere a restului pretențiilor formulate de reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./20.10.2008
Tehnoredact./20.10.2008/ 9 ex.
Jud. fond
Președinte:Mihail LohănelJudecători:Mihail Lohănel, Dorina Rizea
