Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1716/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.98
Ședință publică de la 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristian Olteanu
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.334 din 15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte SC & CENTRAL SRL și SC SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 19.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.334/15.02.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, și, drept consecință, a respins cererea formulată de această persoană împotriva pârâților SC & Central SRL, SC SA, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
S-au avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.10.2006, reclamanta a chemat în judecată pârâții & Central SRL, SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1146/28.07.2003 de BNP, încheierea acestui contract fiind făcută în frauda dispozițiilor Legii nr.10/2001 - art.21 (5), întrucât imobilul se afla în procedură de revendicare (acesta făcând deja obiectul notificării nr.2516/11.04.2001).
În motivarea cererii deduse judecății, reclamanta a arătat că i-a notificat pârâtei & Central SRL, intenția de a obține restituirea în natură a imobilului în litigiu, răspunsul acesteia fiind în sensul că imobilul a fost înstrăinat către SA.
A mai susținut reclamanta că, urmare a acestui răspuns, s-a adresat celei de-a doua pârâte, SA, cu notificarea nr.1247/2006, de la care a primit răspuns în sensul că este proprietara imobilului.
Reclamanta și-a completat cererea de chemare în judecată la data de 26.01.2007, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1146/28.07.2003, pentru faptul că s-au încălcat dispozițiile art.45 (2) și art.2 lit.a din Legea nr.10/2001, respectiv s-a susținut că imobilul nu putea face obiectul vânzării, acesta fiind exceptat de la naționalizare (imobilul fiind rechiziționat în anul 1950), societatea cumpărătoare fiind astfel de rea-credință (a procedat la cumpărarea imobilului după emiterea notificării nr.2516/11.04.2001 prin care au fost înștiințați că se solicită restituirea în natură a imobilului).
Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a avut în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Tribunalul, în conformitate cu înscrisurile depuse la dosar, cu privire la excepția reținută ca temei al respingerii acțiunii reclamantei, a constatat că imobilul din-, cu strada -.- nr.1 a fost dobândit de către prin actul de vânzare - cumpărare din 20.10.1930.
Din copia certificatului de moștenitor nr.38/1975, a rezultat că de pe urma defunctei C au rămas ca moștenitori C G, în calitate de soț, în calitate de nepoată de soră, în calitate de legatar particular.
De pe urma defunctului C G au rămas ca moștenitori C, în calitate de soră și legatară universală, în calitate de legatară universală.
S-a apreciat că dincolo de faptul că nu s-a făcut dovada identității dintre imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni în anulare, cu imobilul din actul de proprietate din anul 1930, prin care a dobândit imobilul, reclamanta nu a făcut dovada calității de succesor al fostului proprietar al imobilului, chiar și în ipoteza în care s-ar accepta identitatea dintre cele două persoane, C și (situație nedovedită în cauză), concluzia fiind în sensul că reclamanta nu este moștenitoarea fostului proprietar și deci titulara dreptului obiectiv dedus judecății.
Față de cele reținute, în temeiul art.137 Cod de procedură civilă tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active, iar pe fond, a respins cererea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței primei instanțe a formulat cerere de apel la data de 26.03.2008 reclamanta, prin care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În fapt, instanța în mod neîntemeiat și cu evidență, în neconcordanță cu actele depuse la dosar, a ajuns la concluzia că recurenta nu deține calitatea de moștenitoare a proprietarei imobilului în cauză, în condițiile în care tot aceeași instanță a preluat firul moștenirii și a constatat că reclamanta este moștenitoarea defunctei sale mame, care, la rândul său, avea calitatea de moștenitoare - legatar universal al defunctului C G, care, la rândul său, avea calitatea de moștenitor de pe urma defunctei C, fostă.
În acest sens, actele depuse la dosar în data de 14.12.2007 atestă fără dubiu faptul că reclamanta este moștenitoarea proprietarei imobilului în cauză.
Privitor la aspectele concrete reținute de prima instanță, relative la clarificarea situației juridice a imobilului, respectiv la identitatea dintre cele două persoane fizice, (C și, fiind una și aceeași persoană în accepțiunea reclamantei), s-a solicitat suplimentarea probatoriului administrat în cauză prin proba cu acte și proba cu doi martori, urmând a face dovada că imobilul în cauză este identic cu cel deținut de defuncții săi autori, precum și că este aceeași persoană cu De altfel, după aprecierea reclamantei, acest lucru rezultă în mod indirect și din extrasul de carte funciară depus și existent la dosar.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02.10.2008, pârâta SC & Central SRL a susținut, în apărare, următoarele considerente de fapt și de drept:
Simpla susținere a faptului că reclamanta are interes și calitate în promovarea cererii de chemare în judecată, deoarece a formulat notificare în temeiul Legii nr.10/2001 și pentru că există un litigiu pe rolul instanțelor având ca obiect obligarea societarii & Central SRL de a emite decizie motivată de soluționare a notificării, nu justifică în nici un fel calitatea procesual activă a acesteia, întrucât nu probează aspectul relevant pentru cauză-reclamanta deține dreptul subiectiv dedus judecații, adică dreptul la restituirea în natură a imobilului.
În speță, calitate procesual activă, reclamanta ar putea avea numai în cazul în care aceasta ar deține calitatea de persoană îndreptățită în sensul arătat de legea specială, respectiv Legea nr.10/2001.
Notificarea cu nr.2516/11.04.2001 formulată de către, și care le-ar putea îndreptăți pe acestea la promovarea unei acțiuni în constatarea nulității actului de înstrăinare în raport de dispozițiile art.21 alin.5 sau articolul 45 din Legea nr.10/2001, nu probează calitatea procesual activa, ci în opinia intimatei, este necesară dovedirea calității de persoană îndreptățită.
Notificarea acestora a fost respinsă de către, tocmai pentru faptul că probele administrate nu au dovedit calitatea de persoană îndreptățită, în accepțiunea legii speciale.
De altfel, în articolul 1.e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001 aprobată prin nr.HG250/2007 se reglementează cu titlu de principiu că:" sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul -".
Tot astfel, în același act normativ - 23.1 lit.d), s-a clarificat accepțiunea noțiunii de act doveditor al deținerii dreptului de proprietate de către persoana îndreptățită sau de către autorul acesteia, respectiv "d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, proces - verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective -".
Astfel, instanța în mod legal și temeinic și după analiza judicioasă a probatoriilor administrate a admis excepția invocată reținând ca: "Dincolo de faptul că nu se face dovada identității dintre imobilul ce face obiectul prezentei acțiuni în anulare cu imobilul din actul de proprietate din 1930 prin care a dobândit imobilul reclamanta nu a făcut dovada calității de succesor a fostului proprietar al imobilului, chiar prin ipoteza în care există identitate între C și (situație nedovedită în cauză) reclamanta nu a făcut dovada faptului că este moștenitoarea fostului proprietar și deci titulara dreptului obiectiv dedus judecații. ".
Apelul este nefondat pentru considerentele ce urmează;
Pentru o mai bună abordare a raportului juridic litigios, Curtea apreciază că este necesară redarea detaliată a actelor de procedură care cuprind solicitările părților cu interese contrarii, cu motivația concretă a fiecărei susțineri, respectiv demersul concret al instanțelor de fond pentru clarificarea aspectului relevant pentru cauză-calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei în accepțiunea legii speciale, singura în măsură să confere legitimitate procesuală în acțiunea dedusă judecății (aspect care însemna, așa cum corect s-a susținut în apărare, dar și în hotărârea de primă instanță, clarificarea situației juridice a imobilului în litigiu-identitatea dintre imobilul în litigiu și imobilul identificat prin actele depuse la dosar de reclamantă, respectiv clarificarea calității de moștenitoare a reclamantei de pe urma autorului inițial, situație care presupune analiza concretă a conținutului actelor de stare civilă-utile pentru dovada actelor sau faptelor juridice intervenite în perioada 1930-1950-la zi, respectiv a certificatelor de moștenitor-certificate de calitate de moștenitor, dovadă a tuturor moștenirilor succesive intervenite în aceeași perioadă.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 18.10.2006, reclamanta a chemat în judecată pârâtele & Central SRL și SA, solicitând instanței ca prin hotărâre a ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1146/28.07.2003, de BNP, motivul nulității fiind frauda la lege, respectiv nesocotirea dispozițiilor exprese ale art.21 (5) - imobilul în litigiu aflându-se în procedură de revendicare, făcând de altfel obiectul notificării nr.2516/11.04.2001.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a notificat pârâtei & Central SRL, intenția de a obține restituirea în natură a imobilului, răspunsul acesteia, prin notificarea nr.242/07.05.2001(fila 4), fiind în sensul că imobilul este proprietatea SA, această pârâtă având doar un drept de folosință asupra imobilului.
A mai susținut reclamanta că, urmare a acestui răspuns, s-a adresat SA, societate care, după mai multe demersuri de clarificare a dosarului de revendicare, a expediat adresa nr.699/19.11.2003(fila 12), prin care a confirmat înstrăinarea imobilului prin contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1146/28.07.2003 de BNP, către prima pârâtă.
Reclamanta s-a adresat acestei pârâte cu notificarea nr.1247/2006, răspunsul fiind în sensul că ea este proprietara actuală a imobilului în litigiu.
La data de 04.03.2003, prin anexa la notificarea nr.2516/11.04.2001-fila 10 dosar fond-reclamanta, împreună cu celelalte pretinse moștenitoare ale autorului C G, precizează, cu privire la aspectul menționat anterior-aspect reclamat a fi lămurit de SC SA-următoarele: "deoarece imobilul hotel, compus din teren intravilan și clădirea de pe acesta, nu s-a găsit în circuitul civil, noi, semnatarii notificării nu putem dovedi calitatea de moștenitori referitor la acest imobil".
În susținerea pretenției de retrocedare în natură a imobilului, reclamantele cer a se face aplicația dispozițiilor art.12 alin.2 din Legea nr.18/1991, respectiv a dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În legătură cu propria calitate de moștenitoare, calitate contestată de pârâte, reclamanta precizează că este moștenitoarea numitei, sora lui GC( fila 10 verso).
Reclamanta își completează cererea de chemare în judecată, la data de 26.01.2007, prin care solicită constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1146/28.07.2003 și pentru faptul că s-au încălcat dispozițiile art.45 (2) și art.2 lit.a din Legea nr.10/2001.
Reclamanta își susține pretenția pe actul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20.10.1930, autentificat sub nr.29630/1930, transcris sub nr.13698/1930 și intabulat sub nr.6260/27.05.1940, potrivit procesului verbal încheiat de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în
În cuprinsul acestei cereri completatoare, reclamanta precizează că numita CGF. născută și fosta la data cumpărării imobilului, a fost căsătorită cu autorul reclamantelor, C
Prin întâmpinarea formulată la data de 25.01.2007, pârâta SC a invocat, printre alte excepții de ordin procedural,excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea de ședință din 07.12.2007, prima instanță a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,soluția adoptată de instanță fiind în sensul acordării unui termen reclamantei pentru a administra înscrisuri în combaterea acestei excepții procesuale.
La data de 14.12.2007, reclamanta atașează la dosarul cauzei înscrisurile de care înțelege să se folosească în susținerea pretenției deduse judecății, respectiv procesul verbal nr. 6260 din 27. mai.1940 emis de comisiunea pentru înființarea Cărților funciare, din cuprinsul căruia rezultă că numitaCGa fost proprietara imobilului, actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.29630/1930, extrasul de deces nr. 1092/1992, din cuprinsul căruia rezultă că numita Cad ecedat la data de 21.11.1974, certificatul de moștenitor nr. 38/1975, care atesta calitatea de moștenitor a numitului C G de pe urma defunctei C, certificat de moștenitor nr. 1285 din 14.09.1983, care atesta calitatea de moștenitor a numitei de pe urma defunctului C G, certificatul de calitate de moștenitor din 17.09.2007, care atesta calitatea de moștenitoare a reclamantei.
În susținerea excepției invocate, pârâtele au invocat următoarele aspecte; calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății; obligația justificării calității procesuale active revine întotdeauna reclamantei, ea fiind cea care a demarat procedura judiciară;reclamanta trebuie să dovedească că deține dreptul subiectiv dedus judecății, respectiv calitatea de persoană îndreptățită în sensul arătat de legea specială; în acest sens sunt invocate dispozițiile art.1 lit.e și art.23.1 lit.d din Normele Metodologice de aplicare unitară a legii speciale; în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare din anul 1930, cumpărători ai imobilului au fost numiții și; nu s-a făcut legătura dintre autoarea C și cumpărătorii din actul de vânzare-cumpărare, nici a modului de transmitere a proprietății asupra imobilului solicitat a fi restituit în natură;situația imobilului este determinată de coordonatele-, și nu-; nu s-a depus istoric de număr poștal și nici istoric de arteră, deși sarcina probei incumba reclamantelor; nu s-a dovedit, printr-un istoric de rol fiscal, că la data preluării imobilului în stăpânirea statului, acesta figura în patrimoniul autoarei reclamantei; nu s-a depus la dosarul cauzei actul de preluare de către stat și nu s-a făcut dovada că la data preluării, acesta se afla în patrimoniul reclamantei; extrasul de carte funciară nu este constitutiv de drepturi, nu poate face dovada calității de persoană îndreptățită, acesta constituie un început de dovadă scrisă, actul de proprietate atestând că în anii 1930, proprietatea asupra imobilului aparținea numiților și; numita C nu are dovedită legătura de rudenie cu cei care figurează în actul de proprietate, datat 1930; conform certificatelor de moștenitor depuse la dosarul cauzei, reclamanta, ar putea avea doar un drept prezumtiv la o cotă de din moștenirea lăsată de către C;nu s-a făcut dovada că la data preluării în baza Decretului nr.92/1950, imobilul se mai afla în proprietatea acesteia.
În faza procesuală a apelului, s-a depus la dosarul cauzei declarația autentificată a numiților - și, conform căreia C, născută este una și aceeași persoană cu.
Prin încheierea de ședință din 15.01.2009,Curtea a încuviințat solicitarea apelantei-reclamante de a obține, prin intermediul instanței de judecată, relațiile relevante pentru cauza pendinte, de la Direcția de Impozite și taxe locale sector 1, respectiv istoricul de rol fiscal al imobilului din B,--la nivelul anului 1930, nr.57-la nivelul anului 1950, nr.37-la nivelul anului 2003, aceste numere poștale fiind evidențiate de actul de vânzare-cumpărare nr.29630/1930, adresa nr.1581/26.07.2001 emisă de Primăria Mun. B și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1146/28.07.20031, de la Primăria Municipiului B - Direcția Evidența Imobiliară și Cadastrală, Serviciul nomenclatură urbană, istoricul de adresă poștală privind imobilul din B,-, fost nr.23-la nivelul anului 1930, precum și istoricul adresei poștale în ceea ce privește imobilul situat în B, str. dr. -, nr.1, începând cu anul 1930 - la zi.
Răspunsurile primite de la cele două autorități nu sunt în măsură să clarifice situația de fapt și de drept a imobilului în litigiu, în special sub aspectul identității dintre imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare s-a solicitat și imobilul evidențiat în mod diferit în conținutul înscrisurilor administrate în cauză de către reclamantă.
Răspunsul primit de la Direcția de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1 atestă că pentru imobilul din B,-, instituția nu deține documente, pentru imobilul din B,-, au fost comunicate instanței un număr de 306 file, din conținutul cărora nu se pot desprinde date relevante sub aspectul identificării imobilului, pentru imobilul din B,-, documentele comunicate instanței sunt contractele încheiat între cele două pârâte, respectiv actul adițional, dar și un contract de vânzare-cumpărare ulterior-contractul de vânzare-cumpărare nr. 3176 din data de 28.09.2007.
Reținând acest rezultat al demersului conjugat al reclamantei, reprezentată prin avocat, dar și al instanței de judecată, Curtea apreciază că în privința aspectelor relevante pentru cauză-reținute de prima instanță, evidențiate și în cuprinsul cererii de apel(în legătura cu care s-a formulat și solicitarea de suplimentare a probatoriului)-dovezile administrate nu au clarificat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei în accepțiunea legii speciale, singura în măsură să confere legitimitate procesuală în acțiunea dedusă judecății( aspect care însemna, așa cum corect s-a susținut în apărare, dar și în hotărârea de primă instanță,clarificarea situației juridice a imobilului în litigiu-identitatea dintre imobilul în litigiu și imobilul identificat de actele depuse la dosar de reclamantă, respectiv clarificarea calității de moștenitoare a reclamantei de pe urma autorului inițial, situație care presupune analiza concretă a conținutului actelor de stare civilă-pentru dovada actelor sau faptelor juridice intervenite în perioada 1930-1950-la zi, respectiv a certificatelor de moștenitor-certificate de calitate de moștenitor, dovadă a tuturor moștenirilor succesive intervenite în aceeași perioadă.
Nu s-au administrat în cauză înscrisurile care evidențiau modificările intervenite în statutul civil al numitei, căsătorită la nivelul anului 1930 cu, iar la data de 27.05.1940, cu numitul C G, la fel cum nu s-au depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte persoana deținătoare a imobilului în litigiu la data preluării efective în stăpânirea statului.
Instanța de apel a oferit tot concursul apelantei-reclamante, în conformitate cu dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, pentru obținerea datelor în măsură să susțină ipoteza avansată în susținerea pretenției de desființare pe cale judiciară a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între cele două pârâte-calitatea de persoană îndreptățită în accepțiunea dispozițiilor legii speciale - Legea nr. 10/2001.
În acest sens, Curtea a încuviințat suplimentarea probatoriului pe aspectele relevante pentru cauza pendinte, a angajat însăși organul judiciar învestit pentru obținerea relațiilor de la celelalte instituții ale statului, cu atribuții în clarificarea tuturor inadvertențelor datorate schimbărilor intervenite în decursul anilor în evidența imobilelor, rezultatul concret obținut și redat anterior nefiind în măsură să înlăture apărările invocate de cele două pârâte, pertinente și concludente cauzei(după aprecierea ambelor instanțe de fond).
Dispozițiile legislației speciale în materia imobilelor preluate în mod abuziv în stăpânirea statului, respectiv pct. 1 lit.e din HOTĂRÂREA Nr. 250 din 7 martie 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,au stabilit obligațiile concrete ce revin persoanelor interesate să obțină retrocedarea imobilelor, cu toate solicitările conexe -"e) sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) și ale art. 23 din lege. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă"- respectiv, conținutul concret al probațiunii - "23.1.prin acte doveditoare se înțelege: a) orice acte juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică(act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte înscrisuri și altele asemenea); b)actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate,testament însoțit de certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor); c) orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă [cazurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din lege]; în cazul exproprierii prevăzute la art. 11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz, prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la expropriere; d) orice acte juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective; pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol); e) în cazul în care construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția demolată; f) expertize judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se prevaleze în susținerea cererii sale; g) orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea cererii sale; h) declarații notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere, și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei".
Pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, Curtea în conformitate cu dispozițiile art.296 din Codul d e procedură civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr.334/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte SC & CENTRAL SRL, cu sediul în B,-, sector 5 și SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - reclamantă, cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 4, împotriva sentinței civile nr.334/15.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte SC & CENTRAL SRL, cu sediul în B,-, sector 5 și SC SA, cu sediul în B,-, sector 1.
. //.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.
./
5 ex./02.06.2009
TB-5 -
Președinte:Cristian OlteanuJudecători:Cristian Olteanu, Rodica Susanu
