Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-

DOSAR NR-

DECIZIA NR.1

Ședința publică din 12 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Andra Corina Botez

JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina

- - -

Grefier -

Pe rol fiind perimarea asupra recursului declarat de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-, județul D împotriva deciziei civile nr.94 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 26 ianuarie 2001 în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, CONSILIUL LOCAL T și PRIMĂRIA

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul reclamant și intimații Direcția Generală a Finanțelor Publice D, Consiliul Local Târgoviște și Primăria Târgoviște.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care: s-a învederat instanței că la data de 11 iunie 2007 a fost suspendată cauza, pentru lipsa părților, în temeiul disp.art. 242 alin.1 pct. 2 cod pr.civilă, dată de la care nu s-a mai efectuat nici un act de procedură.

Curtea, în temeiul disp.art. 137 cod pr.civilă, raportat la disp.art. 248 alin.1 și art. 252 cod pr.civilă invocă din oficiu perimarea recursului, judecata cauzei fiind suspendată la data de 11 iunie 2007, conform disp.art. 242 alin.1 pct. 2 cod pr.civilă, pentru lipsa nejustificată a părților și de la acea dată pricina a rămas în nelucrare, dosarul fiind repus pe rol din oficiu la data de 14 noiembrie 2008.

Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.

CURTEA

Deliberând asupra perimării recursului de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 3686/1998 reclamantul a chemat în judecată Primăria Municipiului Târgoviște și Consiliul Local Târgoviște pentru ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată să-l despăgubească cu suma de 95.000.000 lei, reprezentând valoarea imobilului demolat în anul 1972 și care a aparținut tatălui său.

În motivarea cererii sale,reclamantul a arată că imobilul în discuție a fost construit în anul 1932 de soții și, iar tatăl său a moștenit din imobil, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 1214/1955. Conform actului de partaj voluntar din 10 februarie 1962 tatăl său a moștenit întregul imobil.

Pe parcursul judecății cauzei instanța de fond a introdus în cauză Administrația Financiară a județului D, întrucât acordarea despăgubirilor foștilor proprietari este făcută de Ministerul Finanțelor, prin serviciile publice descentralizate ale acestuia la nivelul județelor.

După administrarea probelor, Judecătoria Târgoviștea pronunțat sentința civilă nr.9183/17 noiembrie 1998, prin care a respins cererea, reținând că terenul în litigiu a trecut în proprietatea statului în baza sentinței penale nr. 2907/1960 a fostului Tribunal popular al raionului Târgoviște, căpătând regimul juridic al imobilelor din domeniul public de interes local.

Împotriva susmenționatei sentințe a declarat apel reclamantul, care a arătat că imobilul a fost confiscat de la o altă persoană, care nu era proprietara acestuia, imobilul aparținând autorului său, care nu a fost condamnat.

Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 1350/28 mai 1999 admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a se soluționa în contradictoriu cu Direcția Finanțelor Publice D, singura în măsură să acorda despăgubirile pentru imobilele nerestituite în natură foștilor proprietari și nu în contradictoriu cu Administrația Financiară

După rejudecare, a fost admisă acțiunea și prin sentința civilă nr.7221/19 noiembrie 1999a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta DGFP D la plata sumei de 99.000.000 lei, reprezentând c/valoarea imobilului demolat din Târgoviște,-.

A fost anulat pentru netimbrare capătul de cerere formulat de reclamant privind reactualizarea sumei de la data efectuării expertizei la zi și au fost obligați pârâții la plata sumei de 5.245.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut instanța, că reclamantul a făcut dovada dreptului său de proprietate, în calitate de moștenitor al defunctului său tată, drept de proprietate ce nu a fost contestat de DGFP

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta DGFP

Reclamantul a criticat hotărârea atacată, pe motiv că în mod greșit nu i s-a admis și cel de-al doilea capăt de cerere, deși a achitat taxa de timbru în sumă de 9.000.000 lei.

Pârâta DGFP Dac riticat sentința atacată arătând că nu s-a făcut dovada preluării bunurilor în numele și în proprietatea statului; că nu există lege specială de reparație pentru imobilele demolate pentru utilitate publică; că dreptul la acțiune în despăgubiri este stins prin prescripție și măsurile reparatorii acordate în perioada 1990-2000 au exclus acele imobile cu destinație de locuință trecute în proprietatea statului, prin hotărâri judecătorești penale, așa cum este cazul acțiunii de față.

Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul Dâmbovițaa reținut că asupra imobilului în discuție s-a aplicat sechestru penal, iar în anul 1972 a fost demolat.

Potrivit art. 25 din Legea 112/1995 se stabilește că situația juridică a imobilelor demolate pentru cauze de utilitate publică este reglementată prin legi speciale.

În raport de aceste situații, prin decizia civilă nr. 94 din 26 ianuarie 2001, Tribunalul Dâmbovițaa respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 7221/19.XI.1999 și a admis apelul pârâtei DGFP D, a schimbat sentința primei instanțe și a respins acțiunea reclamantului.

Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamantul, susținând că a fost dată cu încălcarea disp.art. 304 pct. 7,8,9 Cod pr.civilă.

La data de 19 aprilie 2001 cauza a fost suspendată la cererea recurentului reclamant, potrivit disp.art. 47 din Legea 10/2001.

La data de 24 mai 2007 cauza a fost repusă pe rol din oficiu și corespunzător Hotărârii Colegiului de Conducere din 30 ianuarie 2007 privind compunerea completelor de judecată, s-a fixat termen de judecată la data de 11 iunie 2007.

La termenul de judecată din data de 11 iunie 2007 au lipsit părțile, motiv pentru care pricina a fost suspendată potrivit disp. 242 alin. 1 pct. 2 pr.civilă, dată de la care nu s-a mai efectuat nici un act de procedură.

Cauza fost repusă pe rol din oficiu de către instanță la 14 noiembrie 2008,iar la termenul din 12 ianuarie 2009 s-a invocat din oficiu excepția perimării cererii de recurs în conformitate cu disp. 137 cod pr.civilă, raportat la disp.art. 248 și art. 252 cod pr.civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:

Conform art.248 alin.1 pr.civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Prin urmare perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

În speță, la data de 11 iunie 2007 judecata recursului a fost suspendată potrivit art. 242 al.1 pct. 2 pr.civilă, dosarul rămânând în nelucrare din vina părților mai mult de un an, iar repunerea pe rol a cauzei s-a dispus din oficiu de către instanță la data de 14 noiembrie 2008.

În aceste condiții, în conformitate cu considerentele expuse anterior, în baza art. 248 alin.1 Cod procedură civilă și art. 252 Cod procedură civilă, Curtea va constata perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată perimată cererea de recurs formulată de reclamantul domiciliat în Târgoviște,-, județul D împotriva deciziei civile nr.94 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 26 ianuarie 2001 în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul D, CONSILIUL LOCAL T și PRIMĂRIA

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina

--- - - - - -

GREFIER,

red.gref.

2 ex./13.01.2009

nr. 7074/1999 Judec.Târgoviște

4532/2000 Trib.

și

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Președinte:Andra Corina Botez
Judecători:Andra Corina Botez, Veronica Grozescu Cristina

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Ploiesti