Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1R
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentele - reclamante și împotriva deciziei civile nr. 1476/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații - pârâți și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/01.06.2009, aflată la fila 20 din dosar, lipsind recurentele - reclamante și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimaților - pârâți învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul intimaților - pârâți și solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 1476/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția V-a Civilă, ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și de apel ca fiind legale și temeinice.
Continuând, arată că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, recurentele neproducând dovezi privind existența faptei ilicite, existența și întinderea prejudiciului, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția intimaților - pârâți.
De asemenea, susține că probele administrate în cauză atestă faptul că acele degradări ar fi fost efectul atitudinii culpabile a recurentelor. Fără cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 20.02.2006 sub nr-, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții și -, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 70.000 Euro, din care 252.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul situat în B,-, parter, apartament 1, sector 1, începând cu luna martie 2003 și până la restabilirea situației anterioare sub rezerva majorării acestor pretenții, în cuantum de 2000 Euro/lună; obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 30.000 Euro, reprezentând 108.000 lei, prejudiciul material adus de către pârâți necesar pentrurestituito in integrumla imobilul situat în B,-, parter, apartament 1, sector 1; obligarea în solidar a pârâților (obligație de a face pedeapsa sancțiunilor civile în materie) să repună în funcțiune utilitățile necesare traiului într-un imobil (instalația electrică a scării comune de acces, deservește întregul imobil). Înlocuirea geamurilor distruse de pe scara de acces a imobilului, renovarea acesteia și ridicarea obstacolelor care împiedică accesul la imobil (schela de construcție) și să igienizeze curtea comună și să o dezafecteze de gunoi și resturi ale materialelor de construcții (moloz), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele arată că sunt coproprietarele imobilului situat în B,-. sector 1, compus din două apartamente: apartamentul nr. 1, situat la parterul imobilului, proprietatea reclamantelor în baza contractului de vânzare cumpărare nr. 3543/2735/06.03.1997, având ca vânzător pe Herăstrău Nord. precum și a certificatului de moștenitor nr. 19 din data de 14.05.2004 eliberat de BNP " ", compus din 4 camere și dependințe, având o suprafață utilă de 178,91 mp și apartamentul nr. 2 situat la etajul 1, proprietatea pârâților, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 121/03.07.2000 autentificat de BNP ".
De la data dobândirii de către pârâți a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 2, aceștia au încercat prin tot felul de mijloace să le determine pe reclamante să vândă imobilul, să le creeze o stare de disconfort, raporturile de vecinătate dintre părți au fost deteriorate profund datorită lipsei de comunicare a pârâților cu reclamantele. Astfel, pârâții au început efectuarea unor lucrări de modificare a apartamentului prin recompartimentarea și consolidarea etajului 1, precum și a părților din coproprietatea comună (casa scării, fațada, curte comună), fără să ceară acordul reclamantelor pentru renovarea părților comune, punându-le În fața unui fapt împlinit, nearătându-le nicio autorizație de construcție sau a unui deviz estimativ al costurilor pentru aceste reparații, modificări, obligându-le în acest fel să părăsească imobilul. În urma acestor lucrări s-au produs deteriorări însumând fisuri ale pereților și tavanului, ajungându-se treptat la inundare a bucătăriei, a băii, căzând tencuiala și faianța de pe pereți, culminând în final cu distrugerea celor două camere, iar în urma schimbării tavanului apartamentului 2, acoperișului și a opririi utilităților și cu scurgerea apelor pluviale au avut consecință deteriorarea gravă a apartamentului reclamantelor, având ca rezultat mutarea acestora începând cu sfârșitul anului 2002.
Prejudiciul, arată reclamantele, este sigur și actual, având valențe neîndoielnic și în viitor, demonstrat prin situația de fapt expusă și în raportul de expertiză depus la dosarul cauzei. Mai arată reclamantele că fapta ilicită comisă, săvârșită de către pârâți reprezintă nesocotirea dreptului subiectiv ocrotit și recunoscut de lege, încălcându-se în mod flagrant dreptul subiectiv, dreptul de proprietate cu toate atributele ce decurg din acesta (posesie, folosință și dispoziție juridică), drept subiectiv încălcat prin acțiunea ilicită a pârâților.
S-a mai arătat de către reclamante că prejudiciul produs prin faptele pârâților rezultă din raportul de expertiză efectuat de către expertul în data de 24.04.2005, constând atât îndamnum emergenscontravaloarea lipsei de folosință a imobilului, cât și beneficiul nerealizat de care au fost lipsite în această perioadă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480, art. 998, art. 999, art. 1003, art. 1073-1077 Cod civil.
La data de 31.03.2006, prin Serviciul Registratură, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat anularea cererii formulată de reclamante ca netimbrată, declinarea competenței de soluționare a cauzei instanței competente, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, în ceea ce privește invocarea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, pârâții arată că având în vedere primele două capete de cerere au o valoare de 360.000 lei, taxa de timbru datorată potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997, republicată, cu completările și modificările ulterioare este de 6.786,52 RON.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, pârâții arată că având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. B Cod procedură civilă, Tribunalele judecă în primă instanță cererile și procesele în materie civilă al căror obiect depășește 500.000 lei.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că la cumpărarea apartamentului, acesta era în stare de degradare avansată, astfel că printr-o expertiză extrajudiciară referitoare la rezistența imobilului, s-a propus consolidarea generală și renovarea imobilului, propunându-se înlocuirea acoperișului vechi cu unul nou. Pârâții au arătata că au propus reclamantelor să suporte toate costurile de consolidare și renovare, cu condiția de a permite accesul lucrătorilor acolo unde este necesar pentru efectuarea lucrărilor. Reclamantele au fost de acord verbal, permițând în consecință muncitorilor accesul pe terasa lor pentru lucrări. După aproximativ 6 luni, reclamantele au sesizat Primăria sectorului 1 cu privire la efectuarea lucrărilor de reparație fără autorizație de construcție, astfel că lucrările au fost sistate din acest moment.
În ceea ce privește lucrările de reamenajare, imobilul în litigiu nu a avut din construcție planșee de lemn, iar deconectarea caloriferelor și a țevilor de apă caldă a fost însoțită de sigilarea acestora la nivelul planșeului, înainte de începerea oricăror lucrări, astfel că nu a existat vreo sursă de apă la nivelul apartamentului lor, care să ducă la inundarea apartamentului aflat în proprietatea reclamantelor. apartamentului reclamantelor s-a datorat faptului că nu au golit în prealabil instalația de apă, astfel că în timpul iernii aceasta a înghețat cauzând fisurarea conductelor, iar în momentul dezghețului apa s-a scurs și a inundat Întregul subsol al clădirii. Furnizarea apei a fost oprită de la robinetul din curte, la ere reclamantele aveau acces facil. În ceea ce privește gazele naturale, furnizarea acestora a fost întreruptă de către Distrigaz, pentru neplata facturilor de către reclamante.
Prin sentința civilă nr. 462/04.04.2006 instanța a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 6 Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2006 sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 7003/31.10.2007 Judecătoria Sectorului 6 Bar espins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantele și.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește afirmațiile reclamanților referitoare la intenția pârâților de a crea disconfort reclamantelor pentru a le determina să părăsească apartamentul nr. 1 situat în B,- sector 1, instanța a reținut că nu pot fi primite în condițiile în care pârâții au procedat la efectuarea reparațiilor la apartamentul nr. 2 de la aceeași adresă în baza unei expertize extrajudiciare care indică necesitatea lor, fiind eliberate documentele legale necesare desfășurării în condiții de legalitate a lucrărilor de reparație și consolidare. Rezultă astfel că starea tehnică a construcției a impus începerea lucrărilor de reparație, conform certificatului de urbanism pentru lucrări interioare și înlocuirea învelitorii din olane cu ta-indab, conform planurilor anexe și vizate spre neschimbare, refacerea finisajelor, revizuirea instalațiilor, înlocuirea obiectelor sanitare corpurile de încălzire și tâmplăria, fila 116 și autorizație de construire nr. 91 /4/M-/01 /18.02.2002 eliberată de Primăria sectorului 1 B, filele 123-124, eliberată în baza unei expertize tehnice, referitoare consolidare minimală a apartamentului întocmit de expertul, filele 127-139, durata executării lucrărilor 12 luni până la 12.04.2004.
Nu pot fi astfel reținute susținerile reclamantelor referitoare la lipsa autorizației de construire, cu atât mai mult cu cât nu reclamantelor urma să le fie prezentată o astfel de autorizație, în condițiile în care de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează disciplina în construcții se ocupă instituții abilitate ale statului. Nici în ceea ce privește obligația pârâților de a prezenta un deviz estimativ-lucrările de reparații ale apartamentului nr. 2, nu pot fi primite susținerile reclamantelor, întrucât cheltuielile necesare amenajării apartamentului pârâților nu urmau să fie suportate de către acestea, astfel că nu era necesar ca acestea să cunoască valoarea acestor lucrări, neparticipând cu sume de bani la efectuarea lor, iar în ceea ce privește reparațiile privind părțile comune, respectiv acoperișul imobilului, pârâții și-au asumat întreaga contravaloarea a lucrărilor, conform declarației autentificată sub nr. 2596/25.10.2001 de notarul public, fila 118, prin care pârâții și sunt de acord să suporte în întregime toate cheltuielile necesare reparării șarpantei și învelitorii acoperișului imobilului din B,-, sector 1.
În consecință, au declarat că nu vor solicita și nu vor avea nici un fel de pretenții materiale prezente și viitoare față de deținătorii celorlalte locuințe din imobil, referitoare la efectuarea lucrărilor menționate mai sus pe care le vor executa pe cheltuiala lor exclusivă. Mai mult, în condițiile în care reclamantele pretind că nu au fost de acord cu repararea și schimbarea acoperișului imobilului, au permis totuși accesul în vederea efectuării acestora pe terasa lor, nici nu s-au opus la începerea lor.
Efectele lucrărilor realizate la apartamentul pârâților asupra imobilului în proprietatea reclamantelor, existența unor fisuri ale pereților și tavanului ori inundarea băii și a bucătăriei nu au fost observate direct de către expertul desemnat de către instanță, iar care nu explică măsura în care au fost cauzate de lucrările de reparații și consolidarea efectuate de către pârâți, nici din alte mijloace de probă administrate în fața instanței, în conformitate cu principiul nemijlocirii. Nu pot fi reținute în acest sens numai datele relevate de expertiza extrajudiciară realizată de către reclamante, în condițiile în care aceasta nu a fost administrată în cadrul unei proceduri de asigurare a dovezilor, în condiții de contradictorialitate, necoroborându-se cu alte mijloace de probă.
În ceea ce privește susținerile reclamantelor în sensul inundării imobilului cu ape pluviale, ca urmare a schimbării tavanului, instanța a reținut că nu s-au administrat probe în acest sens, deși în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod civil, acestora le revine obligația de a dovedi susținerile lor în fața instanței.
Cu privire la contractul de furnizarea a gazelor încheiat de către pârâți a fost desființat la cererea reclamantelor și a celeilalte proprietare a unui spațiu de locuit, filele 110-119, 114, iar contoarul de gaze a fost ridicat pentru neplata utilităților furnizate în data de 12.04.2003, ulterior efectuării reparațiilor, fila 115. Mai mult, în ceea ce privește rezilierea contractului de furnizare gaze, martora audiată în cauză, propusă de către reclamante, a arătat că nu cunoaște cine a cerut rezilierea contractului de furnizare a gazelor naturale, fila 77, în consecință, conform probelor administrate, nu pot astfel să fie primite susținerile reclamantelor în sensul că pârâții sunt cei care au procedat la desființarea furnizării de gaze în imobilul proprietatea reclamantului.
Prejudiciul estetic reclamat de către părțile căreia au sesizat instanța, datorat schelelor montate pentru efectuarea reparațiilor de consolidare, nu poate fi reținut în condițiile în care sunt inerente realizării acestor reparații, astfel că montarea lor nu are caracterul ilicit de a cărui existență este condiționată angajarea răspunderii delictuale a pârâților, în condițiile în care acestea numai incomodau accesul, dar nu îl împiedicau, conform declarației martorului, fila 76.
Din susținerile reclamantei, rezultă că nu este reală starea de degradare pretinsă de către pârâți, în condițiile în care răspunsurile date de aceasta la interogatoriul administrat de către pârâți, la întrebările 1,2,4 se contrazic cu acela dat la întrebarea nr. 5, care plasează ultima lucrare de renovarea a clădirii în anul 1979, fila 100, care dau naștere unei prezumții simple în sensul degradării datorate intemperiilor și trecerii timpului stării construcției, care se coroborează cu împrejurările rezultând din înscrisurile administrate de către părți, respectiv expertizele, autorizația de construire, certificatul de urbanism ce au fundamentat necesitatea efectuării reparațiilor și începutul de probă în favoarea pârâților reprezentat de lipsa nejustificată la interogatoriu al reclamantei, fila 32.
Cu privire la acordul solicitat pentru efectuarea lucrărilor de renovare a acoperișului, reclamanta a răspuns nu, fila 101, la întrebarea administrată de către pârâți în acest sens, răspuns contrazis de înscrisurile administrate de către pârâți reprezentând nota de inventar, expertiză tehnică de consolidare și scrisoare pentru a se cere participarea la consolidare, fila 121, copia scrisorii 19.11.2001 către, B,- sector 1 și începutul de probă în favoarea pârâților reprezentat de lipsa nejustificată a reclamantei la interogatoriul administrat de către pârâți, fila 32, în conformitate cu art. 225 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește inundarea apartamentului reclamantelor, conform declarației martorei, aceasta s-a produs ca efect la înghețării apei în conducte, întrucât nu au fost golită instalația.
În ceea ce privește starea construcției edificată în urmă cu 60 de ani, aceasta a suportat cutremurele produse în 1940, 1977, 1986, 1990, astfel că nu mai corespunde normelor actuale de protecție la mișcări seismice, fila 226, expertiza efectuată de, acesta arătând că în autorizația de construire nu s-au pus condiții în legătură cu instalațiile aferente construcțiilor, modificările acestora și păstrarea instalațiilor comune după consolidare. Acesta nu a observat instalațiile electrice ca fiind oprite, dar a reținut că era montată o centrală termică de perete cu tiraj forțat de către reclamante; în ceea ce privește instalațiile de gaze naturale, expertul a observat două conducte din care una cu robinet cu sferă tip nou din care se desprinde o conductă cu robinet cu sfera cu d - 1, racordată la un contor de gaze nou.
În ceea ce privește constatările expertului, acesta nu a putut constata degradări produse de lucrările de consolidare interioare, compartimentare, acces la pod și mansardarea acestuia, observând existența unor fisuri, în pereții exteriori de rezistență caracteristice efectului seismelor la 45 grade, fila 244. Însă concluzia expertului în sensul că perforarea pereților exteriori și introducerea barelor de beton probabil pentru ancorarea armăturii verticale, capetele tiranților și șaibele montate în acest scop reprezintă cauze ce au generat deteriorări ale întregului imobil, inclusiv ale apartamentului 1, fila 244 - ce nu au mai fost vizibile în interior nu este fundamentată pe constatările sale proprii și nici pe vreun raționament conform cu pregătirea sa de specialitate(raportul extrajudiciar al expertului -). De altfel, în exterior nu sunt vizibile fisurile pretinse de către reclamante, conform raportului de expertiză, respectiv din planșele foto atașate la dosar, filele 258-260.
În ceea ce privește concluziile expertului, sunt întemeiate numai pe susținerile reclamantei, care a susținut că fost ridicat contoarul montat pe instalația de furnizare a gazelor naturale, ce alimenta centrala termică la intervenția pârâtului, oprirea apei reci de la subsol, i s-ar datora tot pârâtului, ceea ce a determinat racordarea instalației reclamantei înainte de subsol.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a reținut că lucrările efectuate de către pârâți la apartamentul nr. 2 din imobilul situat în B,-, sector 1 nu au provocat deteriorarea imobilului aflat în proprietatea reclamantelor, probele administrate în cauză nerelevând nici existența acestor degradări, nici o eventuală legătură directă între reparații și degradările pretinse, nici existența unor acțiuni ale pârâților în sensul de a împiedica folosința imobilului de către reclamante ori faptul că în consecința acțiunilor acestora, reclamantele au fost determinate să părăsească apartamentul nr. 1.
Împotriva acestei hotărâri la data de 18.03.2008 și au declarat apel.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond nu a motivat soluția pronunțată, nearătând considerentele in temeiul cărora și-a formulat convingerea, motiv pentru care apreciem ca sentința este netemeinica si nelegala.
Instanța de fond, deși reține că au fost eliberate documentele legale necesare desfășurării nu verifica în fapt legalitatea acestora. Titlul legal care reglementează autorizarea executării lucrărilor de construcții îl constituie Legea nr. 50/1991, republicată și Normele metodologice de aplicare a acesteia. Lista avizelor și acordurilor strict necesare se stabilește de emitentul certificatului de urbanism, în mod riguros art. 31 alin. 2 lit. c norme metodologice. În cazul intervențiilor necesare pentru consolidarea și/sau reabilitarea clădirilor colective de orice fel cu mai mulți proprietari în același imobil, în situația în care unii proprietari nu-și dau acordul, în vederea urgentării, lipsa acordului va putea fi suplinita de hotărârea asociației de proprietari, adoptată în condițiile legii art. 31 norme metodologice. Or, dovada existentei acestui acord nu s-a făcut în fața instanței de fond, ci, mai mult, s-a făcut dovada contrarie potrivit declarației date de pârâți în fața notarului, autentificată de Biroul Notarial sub nr. 2596/25.10.2001.
Pârâții nu aveau obligația să prezinte autorizația de construcție, însă aveau obligația să ceară acordul în vederea efectuării construcțiilor, acord care, dacă ar fi fost solicitat, s-ar fi permis să se ia cunoștință de cauza și exprimarea, de afectarea sau neafectarea apartamentului proprietatea acestora. Instanța de fond, potrivit rolului activ al judecătorului reglementat de art. 129 alin. 4 din pr.civ. avea obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, ajutând în mod activ părțile prin ocrotirea drepturilor și intereselor lor, având, totodată, menirea de a rezolva pretenția dedusă judecății prin aplicarea legii, iar nu prin nesocotirea ei. În exercitarea rolului sau instanța putea și trebuia să cunoască atât dispozițiile legale în materie, cât și actele aflate la dosarul cauzei, să constate că actul (autorizația de construcție) este lovit de nulitate, cu consecința admiterii acțiunii noastre. Or, instanța de fond a ignorat dispozițiile legale in vigoare și obligația ce-i incumba, astfel că numai și prin prisma acestei critici apelul este fondat.
Faptul că imobilul necesita reparații nu prezintă relevanta în condițiile în care consolidarea/reparațiile nu au fost executate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, de stricta și imediată aplicare, de la care nu se pot face derogări nici chiar cu acordul instanței. De altfel, nu s-a confirmat sau infirmat necesitatea efectuării lucrărilor de reparații la nivelul apartamentului pârâților, ci modul cum aceștia au înțeles să le facă, respectiv prin afectarea directă și nemijlocită a proprietății și coproprietatea, ceea ce vădit este inadmisibil, neputându-se statua nici chiar pe cale judecătorească că "scopul scuză mijloacele".
A doua critică vizează modul în care instanța de fond și-a format convingerea potrivit căreia pârâții nu aveau obligația să prezinte devizul estimativ. Într-adevăr, pornind de la premiza eronată potrivit căreia declarația notarială (dată de pârâți, prin care-și asumau răspunderea pentru suportarea cheltuielilor comune) este valabilă, suficientă și justifică legalitatea autorizației de construcție, reținerea instanței apare ca fiind întemeiată, însă, această reținere, cum a arătat, nu este temeinică și legală.
În cazul coproprietății toți titularii dreptului de proprietate sunt îndreptățiți la apropierea și stăpânirea bunului, realizarea în concret a acestei îndreptățiri neputându-se face de fiecare coproprietar decât în comun cu ceilalți coproprietari, ținând seama de exigentele regulii unanimității. Deci, actele pot fi făcute doar cu consimțământul tuturor coproprietarilor, nerespectarea acestui principiu constituind o știrbire a dreptului de proprietate reglementat expres de art. 44 alin. 1 din Constituție (dreptul de proprietate este garantat, conținutul și limitele fiind stabilite de lege), ignorat de instanța de fond. De altfel, raționamentul instanței de fond este vădit eronat și prin aceea că pârâții, potrivit declarației notariale, s-au angajat să suporte doar cheltuielile privind reparațiile la șarpantă și învelitoarea acoperișului imobilului nu și cheltuielile de înlocuire a acestora, ori celelalte cheltuieli efectuate asupra spațiului comun.
Din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar, rezultă în mod indubitabil că s-a înlocuit învelitoarea la acoperiș, jgheaburile și burlanele și s-a construit o scară interioară pentru accesul la mansarda, cheltuieli care nu fac obiectul declarației notariale în temeiul căreia instanța de fond justifica soluția pronunțată.
Referitor la începutul de proba în favoarea pârâților reprezentată de lipsa nejustificată la interogatoriul administrat de pârâți, învedera că și această reținere este neconforma realității. Art. 225.pr.civ. prevede că poate fi considerată ca un început de dovada atitudinea părții care, ar avea motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, deși a fost citată cu mențiunea expresă de a se prezenta la interogatoriu. Deci, pentru a putea reține că fiind un început de proba în favoarea pârâților instanța trebuia să verifice dacă reclamanta a refuzat înfățișarea în mod arbitrar, ceea ce vădit nu a făcut. Potrivit probelor aflate la dosar, s-a făcut dovada temeiniciei imposibilității înfățișării, motiv pentru care să se constate că și această critică este întemeiată. Mai mult, aceasta apreciere apare cu atât mai surprinzătoare cu cât instanța a administrat proba cu interogatoriu uneia dintre reclamante, la termenul la care a fost citata cu mențiunea la interogatoriu.
În ceea ce privește pretențiile ca potrivit probatoriului administrat în cauză, pe care instanța de fond în mod părtinitor l-a înlăturat, s-a dovedit îndeplinirea condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Prin efectuarea reparațiilor fără acord, prin întreruperea abuzivă a utilităților, prin executarea lucrărilor care au afectat proprietatea și condus la alterarea substanței imobilului, prin îngrădirea accesului în imobil, a fost cauzat în mod evident un prejudiciu. Întreruperea abuzivă a gazelor, energiei electrice, apei și îngrădirea accesului urmare a lucrărilor executate pe casa scării, la fațada clădirii și în curtea comună, a determinat părăsirea locuinței în anul 2002 deoarece devenise improprie unui trai decent. Mai mult, întreruperea utilităților și modificarea de către pârâți a tavanului din structura de lemn cu un planșeu de beton a avut ca efect inundarea apartamentului, degradarea acestuia prin fisuri produse la nivelul pereților și tavanului, căderea tencuielii și a faianței de pe pereți și implicit alterarea imobilului în întregul său. Prin fapta ilicită săvârșită de pârâți a fost îngrădit dreptul de proprietate și a fost privat de dreptul de a exprima poziția, de unde rezulta în mod indubitabil scopul urmărit de pârâți și anume acela de a forța să se părăsească apartamentul lor. Toate acestea sunt susținute de probele administrate în fața instanței de fond, asupra cărora aceasta nu s-a pronunțat, ignorându-le și chiar înlăturându-le în mod arbitrar, pronunțând o soluție vădit părtinitoare.
În consecință, instanța avea obligația să constate că sunt îndreptățite să pretindă și să obțină plata echivalentului bănesc pentru afectarea dreptului, remedierea degradărilor cauzate, pentru prejudiciul suferit și perioada cât au fost împiedicate să folosească bunul, potrivit răspunderii civile delictuale întrucâtius utendieste un atribut prezent, iar încălcarea lui justifica obligarea imediată la despăgubiri.
Instanța înlătura expertiza extrajudiciara pe care a efectuat-o în cauză reținând că este irelevantă deoarece nu a fost administrată în cadrul unei proceduri de asigurare de dovezi, în timp ce expertizei extrajudiciare efectuate de pârâți da valoarea juridică, deși vizau reparații care afectau și spațiul comun, astfel că, potrivit aceluiași raționament, era obligată să pronunțe aceeași soluție, respectiv fie să le rețină pe amândouă, fie să le înlăture pe amândouă. De asemenea, învederează că instanța de fond în mod greșit și arbitrar a înlăturat și apreciat concluziile celor două expertize tehnice judiciare efectuate în cauză. Astfel, prin expertiza tehnică judiciară întocmită de expert ing., s-a constatat că acordul coproprietarilor prevăzut în Certificatul de Urbanism nr. 1299/108M/17736/2001 necesar pentru eliberarea autorizați ei nu a fost dat; s-a eliberat autorizație de construcție deși imobilul necesita consolidarea lui, executarea lucrărilor de către pârâți neavând menirea de a spori siguranța la acțiuni seismice; toate intervențiile făcute asupra imobilului constituie cauze care au generat deteriorări întregului imobil, respectiv la apartamentul nr. 1 situat la parter sub apartamentul nr. 2 de la etaj (al pârâților); toate lucrările de reparații efectuate imobilului, prin natura și amplasarea lor, consolidări interioare, compartimentări, șarpanta și învelitoare au constituit cauze ce au determinat deteriorarea apartamentului nr. 1 situat la parter, dedesubtul apartamentului la care s-au efectuat lucrările de reparații; deteriorările produse apartamentului, dar mai ales încetarea funcționării alimentării cu gaze, apă și electricitate și lucrările de remediere au făcut improprie folosirea apartamentului de către reclamante.
De asemenea, prin completarea la expertiza tehnică judiciară întocmită de expert, s-a constatat că pârâții au oprit apa și apa caldă care alimenta și apartamentul, contorul a fost ridicat în mod abuziv de Distrigaz, astfel că nu s-a putut încălzi imobilul, motive care au făcut imposibilă ocuparea apartamentului
În raport de aceste concluzii, reținerile instanței sunt vădit neconforme realității, fiind contrazise chiar de expertizele în baza cărora își motivează soluția. Datorită evidentei neconformității și trimiterii repetate la anumite concluzii ale experților care nu există ori sunt deformate, cum rezultă din lecturarea concluziilor experților desemnați în cauză, apreciază că nu se impun o detaliere a acestora, fiind suficient și edificator să arate că sunt părtinitoare deoarece reține concluziile expertului sunt întemeiate numai pe susținerile reclamantei care a susținut că ridicarea contorului montat la instalația de furnizare a gazelor naturale s-ar datora pârâților, deși nu s-a consemnat niciunde că expertul și-a format opinia în baza declarației reclamantei, și că lucrările efectuate de către pârâți nu au provocat deteriorarea imobilului aflat în proprietatea reclamantelor, deși chiar expertul în concluzii arată că proprietatea a fost afectată de lucrările executate de pârâți.
Instanța de fond a reținut în justificarea temeiniciei soluției pronunțate faptul că a permis accesul lucrătorilor în vederea efectuării lucrărilor, neopunând începerii lor or, la dosarul cauzei nu exista nicio dovadă în acest sens. Mai mult, a arătat și probat că a fost nevoite să părăsească imobilul începând cu sfârșitul anului 2002 datorită condițiilor improprii și îngrădirii accesului, astfel că nu înțeleg cum instanța a ajuns la această concluzie. În ceea ce privește valoarea juridică acordată declarației martorei cu privire la cauza inundării apartamentului, că aceasta nu poate constitui temei în formarea opiniei instanței deoarece martora nu are pregătire de specialitate în domeniu, declarația sa fiind o concluzie proprie. Dovada inundării apartamentului s-a făcut prin expertiza întocmită de expert ing. care a constatat ca fiind terminate lucrările de reparații declarate și consemnate în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la data de 24.04.2005 de către expert, determinate ca urmare a inundării bucătăriei, băii și a încă două încăperi.
În concluzie, să admită apelul, să modifice în tot sentința apelată, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată deoarece a făcut dovada temeiniciei pretențiilor și obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată prilejuite cu acest proces.
Prin decizia civila nr. 1476 din data de 11.11.2008 TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECTIA A V-A CIVILĂ a espins ca nefondat apelul.
În motivarea deciziei s-a reținut că este neîntemeiată susținerea conform căreia sentința apelată nu este motivată, în condițiile în care, în cuprinsul considerentelor, prima instanță a reținut o situație de fapt având la bază o analiză detaliată a probelor administrate în fața sa, pe care le-a acceptat sau înlăturat motivat.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la neverificarea legalității lucrărilor de reparații și consolidare efectuate de intimații pârâți, în lipsa acordului apelantelor, tribunalul a reținut că lucrările menționate au fost efectuate pe baza autorizației de construire nr. 91/4/M/26156/01 din 18.02.2002 (fila 123 din dosarul primei instanțe) care nu a fost anulată, ceea ce înseamnă că în privința acesteia există o prezumție de legalitate. Oricum, apelantele nu au făcut dovada existenței unei legături de cauzalitate între lucrările efectuate de intimați la apartamentul de la etajul imobilului și imposibilitatea folosirii apartamentului de la parter.
Tribunalul nu a reținut susținerea apelantelor conform cărora în cauză s-a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, dat fiind că acestea nu au probat că intimații le-ar fi întrerupt abuziv utilitățile sau că le-ar fi îngrădit accesul în imobil și nici că inundarea apartamentului de la parter s-a produs ca urmare a înlocuirii tavanului cu un planșeu de beton sau din alte cauze imputabile intimaților pârâți. Simplul fapt al lipsei acordului apelantelor pentru efectuarea lucrărilor nu determină prin el însuși concluzia existenței unui prejudiciu în patrimoniul acestora.
Contrar susținerilor apelantelor, tribunalul a apreciat că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, inclusiv în ceea ce privește înlăturarea concluziilor expertizelor tehnice efectuate în cauză. Aceasta întrucât din conținutul expertizelor nu se poate determina modul în care experții au ajuns la concluziile expuse în rapoarte. În cadrul efectuării expertizei tehnice construcții, expertul nu a constatat personal deteriorările pretinse de apelante la apartamentul de la parterul imobilului, ci a făcut trimitere la concluziile unei expertize extrajudiciare. Or, în lipsa unor dispoziții legale contrare, aceste expertize sunt lipsite de valoare probatorie; prin acceptarea lor ca probe ar fi încălcate principiile contradictorialității și dreptului la apărare. Nu pot fi primite susținerile apelantelor după care prima instanță a dat eficiență expertizelor extrajudiciare prezentate de intimații pârâți, întrucât referirea din considerente la aceste expertize privea exclusiv condițiile în care au fost eliberate certificatul de urbanism și autorizația de construire (acte administrative pentru emiterea cărora nu este impusă efectuarea unei expertize judiciare); expertizele menționate nu au fost avute în vedere ca probe directe.
Împotriva deciziei menționate anterior au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum este formulată, cu cheltuieli de judecată prilejuite cu acest proces.
În motivarea recursului s-a arătat că instanța de apel a ignorat în totalitate titlul legal care reglementează autorizarea executării lucrărilor de construcții respectiv Legea nr. 50/1991, republicată și Normele metodologice de aplicare a acesteia. Potrivit acestor dispoziții legale, autorizația de construire se emite în temeiul și cu respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism, avizate și aprobate potrivit legii (art. 2 din lege), în baza documentației care trebuia să cuprindă, pe lângă alte acte, certificatul de urbanism și avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism (art. 7 din lege și art. 16 lit. d norme metodologice). Lista avizelor și acordurilor strict necesare se stabilește de emitentul certificatului de urbanism, în mod riguros (art.31 alin.2 lit.c - norme metodologice). Din conținutul înscrisurilor administrate de către intimații-pârâți se poate constata că aceștia aveau obligativitatea obținerii acordului coproprietarilor pentru lucrările ce aveau să fie executate, acord ce urma a fi prezentat în vederea eliberării autorizației de construcție. Acest acord care era impetuos necesar pentru a se putea obține autorizația de construcție nu a fost niciodată prezentat în fața instanței de fond sau în fața instanței de apel, din contra recurenții au făcut dovada contrarie potrivit declarației date de intimații-pârâți în fața notarului, autentificată de Biroul Notarial sub nr. 2596/25.10.2001. Această declarație nu face decât să ateste susținerile recurentelor potrivit cărora nu au fost consultate și nu li s-a cerut acordul în vederea efectuării construcțiilor care afectau și proprietatea lor. Recurentele nu au confirmat sau infirmat necesitatea efectuării lucrărilor de reparații la nivelul apartamentului intimaților-pârâți, ci modul cum aceștia au înțeles să le facă, respectiv prin afectarea directă și nemijlocită a proprietății lor și coproprietății, ceea ce vădit este inadmisibil.
Recurentele au mai arătat că a doua critică vizează modul în care instanța de apel și-a format convingerea potrivit căreia probele administrate în cauză trebuiesc înlăturate atâta vreme cât ele au fost admise tocmai în scopul de a se determina valoarea prejudiciului și modalitatea prin care imobilul a fost dezafectat de utilități. Instanța de apel d e asemenea se rezumă la o concluzie extrem de sumară în aprecierea acestor probe, reținând că expertul nu a constatat personal deteriorările pretinse de reclamante ce au făcut trimitere la concluziile unei expertize extrajudiciare . Rapoartele de expertiză efectuate în cauză vin și argumentează modul în care au fost efectuate lucrările de construcții și totodată au fost întrerupte utilitățile în imobilul lor. Acesta de asemeni reliefează din conținutul raportului de expertiză tehnica judiciară ca Primăria a prevăzut în Certificatul de Urbanism condiția de prezentare a acordului coproprietarului pentru executarea lucrărilor și a elibera intimaților-pârâți autorizația de construcție. Din raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar, rezultă în mod indubitabil că s-a înlocuit învelitoarea la acoperiș, jgheaburile și burlanele și s-a construit o scară interioară pentru accesul la mansardă, cheltuieli care nu fac obiectul declarației notariale în temeiul căreia instanța de fond justifica soluția pronunțată. Referitor la începutul de proba în favoarea pârâților reprezentată de lipsa nejustificată la interogatoriul administrat de pârâți, și această reținere este neconforma realității. întrucât pentru a putea reține ca fiind un început de probă în favoarea intimaților-pârâți instanța trebuia să verifice dacă reclamanta a refuzat înfățișarea în mod arbitrar, ceea ce vădit nu a făcut. Potrivit probelor aflate la dosar, s-a făcut dovada temeiniciei imposibilității înfățișării. Mai mult, această apreciere apare cu atât mai surprinzătoare cu cât instanța a administrat proba cu interogatoriu uneia dintre apelante-reclamante, la termenul la care a fost citată cu mențiunea la interogatoriu.
Recurentele au arătat în continuarea că răspunderea civilă delictuală se caracterizează într-o obligație de reparare a prejudiciului, care se stabilește în sarcina autorului prejudiciului și care îndeplinește o funcție reparatorie, fiind un mijloc de apărare a drepturilor subiective. În prezenta cauză s-a probat întrunirea cumulativa a condițiilor necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv: existenta prejudiciului, existenta faptei ilicite, existenta raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existenta vinovăției intimaților-pârâți, constând în intenția cu care au acționat. Prin fapta ilicită săvârșită de către intimații-pârâți le-a fost îngrădit dreptul de proprietate și au fost private de dreptul de a-și exprima poziția, de unde rezulta în mod indubitabil scopul urmărit de intimații-pârâți și anume acela de a le forța să-și părăsească apartamentul. Instanța de apel, nu a apreciat probele administrate în cauză ceea ce a condus la pronunțarea deciziei recurate. A fost înlăturată de instanța de apel și expertiza extrajudiciară pe care au efectuat-o în cauză reținând că este irelevantă deoarece nu a fost administrată în cadrul unei proceduri de asigurare de dovezi, în timp ce expertizei extrajudiciare efectuate de intimați-pârâți i-a dat valoarea juridică, deși viza reparații care afectau și spațiul comun, astfel că, potrivit aceluiași raționament, era obligată să pronunțe aceeași soluție, respectiv fie să le rețină pe amândouă, fie să le înlăture pe amândouă. Dovada inundării apartamentului lor s-a făcut prin expertiza întocmită de expert ing. care a constatat că fiind terminate lucrările de reparații declarate și consemnate în raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la data de 24.04.2005 de către expert, determinate ca urmare a inundării bucătăriei, băii și a încă două încăperi.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.6 și 9. proc. civ.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au cerut respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Curtea a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Recurentele au invocat în drept dispozițiile art.304 alin.1 pct.6 și 9.proc.civ.
În ceea ce privește dispozițiile art.304 alin.1 pct.6 proc.civ. apreciem că nu au fost invocate motive de fapt care să poată fi încadrate în acest temei de drept. De altfel, s-ar fi pus problema vreunei legături cu prezenta cauză a acestor dispoziții numai dacă s-ar fi admis cel puțin în parte, vreo cerere principală sau incidentală. Or, în speță, obiectul dosarului îl constituie doar acțiunea reclamantelor care a fost respinsă integral ca neîntemeiată, iar apelul formulat de către acestea a fost respins, de asemenea, ca nefondat. Astfel, nu se poate pune problema ca instanța de apel să fi acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut.
Referitor la motivele de recurs ce pot fi încadrate în dispozițiile art.304 alin.1 pct. 9.proc.civ. Curtea a reținut că prin acțiunea în speță reclamanții au cerut obligarea, în solidar, a pârâților la plata sumei de 70.000 Euro, din care 252.000 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință pentru imobilul situat în B,-, parter, apartament 1, sector 1, începând cu luna martie 2003 și până la restabilirea situației anterioare sub rezerva majorării acestor pretenții, în cuantum de 2000 Euro/lună; obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 30.000 Euro, reprezentând 108.000 lei, prejudiciul material adus de către pârâți necesar pentrurestituito in integrumla imobilul situat în B,-, parter, apartament 1, sector 1; obligarea în solidar a pârâților (obligație de a face pedeapsa sancțiunilor civile în materie) să repună în funcțiune utilitățile necesare traiului într-un imobil (instalația electrică a scării comune de acces, deservește întregul imobil. Înlocuirea geamurilor distruse de pe scara de acces a imobilului, renovarea acesteia și ridicarea obstacolelor care împiedică accesul la imobil, respectiv schema de construcție) și să igienizeze curtea comună și să o dezafecteze de gunoi și resturi ale materialelor de construcții (moloz), cu cheltuieli de judecată, în temeiul răspunderii civile delictuale, art.998, 999.civ. iar nu pentru pretinsa nesolicitare a acordului lor la eliberarea autorizației pentru efectuarea lucrărilor de reparații la apartamentul proprietatea pârâților și la spațiile comune, astfel că sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține încălcarea Legii nr.50/1991. Nu aceasta este situația de fapt ce trebuia dovedită în cauză, ci fapta ilicită, existența prejudiciului, culpa pârâților, și existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Așa cum corect se susține de către intimații pârâți în întâmpinare, obiectul litigiului nu este anularea actelor administrative emise de autoritățile publice locale, certificat de urbanism, autorizație de construire, pentru a fi relevante astfel de motive.
În ceea ce privește motivele de recurs prin care se critică modul în care instanța de apel și-a format convingerea potrivit căreia probele administrate în cauză trebuiesc înlăturate atâta vreme cât ele au fost admise tocmai în scopul de a se determina valoarea prejudiciului și modalitatea prin care imobilul a fost dezafectat de utilități, Curtea le-a constatat neîntemeiate având în vedere că, așa cum susțin și recurenții, prin expertize trebuia să se determine valoarea prejudiciului.
Pentru ca expertul să facă o astfel de determinare, în prealabil, reclamantele trebuiau să facă dovada producerii prejudiciului în trecut, întrucât expertul, raportat la situația de fapt actuală a imobilului nu putea constata acest lucruex propriis sensibus.Or, această dovadă se putea face prin administrarea unei expertize prin procedura asigurării de dovezi prevăzută de art.235 și urm proc.civ, pentru a fi respectat dreptul la apărare al celeilalte părți, ceea ce nu s-a întâmplat în speță sau prin proba cu martori, or, martorii propuși de către reclamante sau cunoșteau unele aspecte ale situației de fapt așa cum le-a fost relatată de către reclamantă, sau nu cunoșteau alte aspecte ale pretențiilor reclamatelor.
Instanțele de fond au trebuit să coroboreze aceste probe pentru a ajunge la stabilirea adevărului judiciar.
Astfel, expertiza extrajudiciară depusă de către reclamanți nu putea fi avută în vedere de către instanțe, din acest motiv, întrucât s-ar fi încălcat principiul nemijlocirii, contradictorialității și dreptul de apărare al părții adverse, nedându-i-se posibilitatea să fie de față la administrarea acelei expertize.
În legătură cu expertizele extrajudiciare prezentate de către pârâți, în mod corect a reținut instanța de apel că prima instanță nu le-a avut în vedere ca probe directe, referirea din considerente la aceste expertize fiind legată exclusiv de prezentarea condițiilor în care au fost eliberate certificatul de urbanism și autorizația de construire (acte administrative pentru emiterea cărora nu este impusă efectuarea unei expertize judiciare). Nu se poate susține că au constituit apărări în favoarea pârâților, în contraprobă, atât timp cât reclamanții nu au reușit să își probeze pretențiile, conform art.1169 civ.
Referitor la faptul dacă pârâții au făcut sau nu lucrări pentru care nu au declarat că nu au pretenții de a le fi plătite de către ceilalți proprietari ai spațiilor din imobil, apreciem că aceste apărări (lipsa acordului reclamantelor pentru înlocuirea învelitorii la acoperiș, jgheaburilor și burlanelor și construirea unei scări interioare pentru accesul la mansardă), nu fac obiectul dosarului de față, atât timp cât pârâții nu au formulat vreo cerere prin care să pretindă obligarea reclamantelor la plata cotei părți aferente proprietății comune care le-ar reveni acestora, pentru a se pune problema formulării de apărări în acest sens.
În ceea ce privește nelegalitatea considerării drept început de dovadă în favoarea pârâților a lipsei reclamantei la interogatoriul administrat de pârâți, Curtea a constatat nefondată și această susținere, având în vedere că la termenul din 6.12.2006, când a lipsit de la administrarea probei cu interogatoriu, nu s-a făcut nicio dovadă a imposibilității de prezentare, nefiind depusă această dovadă nici la termenul următor, așa cum și-a asumat obligația avocatul părții. Extrasul dintr-un ziar în formă electronică depus pentru termenul din 17.01.2007 nu poate reprezenta o astfel de probă, spectacolul la care se face referire având de altfel o oră de desfășurare diferită de cea a procesului.
De altfel, această parte nu s-a prezentat niciodată în cursul procesului pentru a oferi posibilitatea administrării acestui interogatoriu, chiar și la termenul când s-a administrat interogatoriul reclamantei aceasta lipsind, avocatul învederând că este în imposibilitate de prezentare, fără a face nicio dovadă în acest sens.
În legătură cu interogatoriul administrat celeilalte reclamante, interpretarea acestei probe nu a fost în favoarea acesteia, astfel că nu putea fi interpretat nici în favoarea reclamantei care a lipsit.
Nu sunt fondate nici motivele de recurs prin care se susține că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, recurentele bazându-se pe situația de fapt ce ar rezulta din probele pe care instanțele de fond (prima instanță și instanța de apel) nu le-au reținut sau le-au interpretat într-un mod pe care recurentele l-au considerat nelegal, menționate anterior (expertiza judiciară, interogatoriu) și critici pe care Curtea le-a constatat nefondate pentru considerentele expuse mai sus.
În aceste condiții instanța de recurs nu poate reinterpreta probele și să ajungă la o altă situație de fapt decât cea reținută de către instanțele de fond, având în vedere că potrivit art.304 alin.1 proc.civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în situațiile enumerate la punctele 1-9,numaipentru motive denelegalitate.
În recurs, cale extraordinară de atac, nu se poate cere să fie reinterpretate probele administrate, și astfel nu poate fi criticat modul în care instanțele de fond au interpretat probele, acestea fiind motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate. Astfel de motive nu pot fi avute în vedere în recurs, neputând fi încadrate în dispozițiile art.304 proc.civ.
Astfel, situația de fapt reținută de către instanțele de fond ca fiind dovedită prin interpretarea probelor administrate, este în sensul că nu s-a făcut dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale, dat fiind că reclamantele nu au probat că intimații le-ar fi întrerupt abuziv utilitățile sau că le-ar fi îngrădit accesul în imobil și nici că inundarea apartamentului de la parter s-a produs ca urmare a înlocuirii tavanului cu un planșeu de beton sau din alte cauze imputabile intimaților pârâți.
De asemenea în mod corect a reținut instanța de apel că simplul fapt al lipsei acordului apelantelor pentru efectuarea lucrărilor nu determină prin sine însuși concluzia existenței unui prejudiciu în patrimoniul acestora.
S-ar fi pus problema unor consecințe juridice ale lipsei acestui acord numai dacă pârâții le-ar fi cerut să contribuie la plata efectuării acestor lucrări, sau dacă reclamantele, în condițiile obligației pe care o aveau, conform art.1169 civ. ar fi făcut dovada că lucrările de reparații la partea aflată în proprietate comună nu erau necesare. Or, așa cum au reținut instanțele de fond chiar reclamanta la interogatoriu a recunoscut că nu s-au mai făcut astfel de reparații de câțiva zeci de ani. Astfel, nu se poate reține că scopul pârâților ar fi fost altul, și anume anume acela de a le forța pe reclamante să-și părăsească apartamentul, așa cum susțin.
În consecință, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 alin.1 pct.6,9 proc.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentele-reclamante și împotriva deciziei civile nr. 1476/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți și, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. MP
Tehnored. AP/MP
2 ex.
Secția a V-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
