Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 1
Ședința publică din 13 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Plăcintă Dochița
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea apelului declarat de reclamantul - fiul lui și a lui, născut la 21 septembrie 1970, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței nr. 728 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul apelant lipsă fiind reprezentantul intimatei Administrația Națională a Penitenciarelor
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța, aduce la cunoștință reclamantului apelant conținutul actelor medicale depuse la dosarul cauzei de către intimată. Întrebat fiind în legătură cu oportunitatea efectuării unei expertize de specialitate.
Reclamantul se opune, arătând că, înscrisurile depuse la dosar fac pe deplin dovada susținerilor sale, iar judecata se prelungește inutil.
Reclamantul apelant arată că nu are alte probe de solicitat.
Instanța constatând apelul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Petentul apelant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit din cauza condițiilor de detenție.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalul Botoșani la data de 9.12.2008, înregistrată sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând plata de daune în sumă de 500.000 EURO.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că se află încarcerat în Penitenciarul Botoșani, în executarea unei pedepse privative de libertate. Deși la momentul încarcerării era clinic sănătos, ulterior, din cauza condițiilor precare de hrană, igienă, etc. s-a îmbolnăvit de TBC. Suma de bani solicitată reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit, care îl macină psihic și îi distruge viața.
Pentru dovedirea susținerilor sale, reclamantul a depus la dosarul cauzei copia fișei sale medicale de la încarcerare și alte documente medicale.
Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, invocând în primul rând excepția de netimbrare a cererii, cât și excepția lipsei calității sale procesuale, cu motivarea că reclamantul execută pedeapsa privativă de libertate în Penitenciarul Botoșani, unitate care are personalitate juridică, conform dispozițiilor art. 10 din nr.HG 1849/2004.
Pe fondul pricinii, pârâta s-a opus acțiunii, arătând că nu există temei pentru a se aprecia că boala ar fi fost contactată de reclamant în timpul detenției, fiind doar diagnosticată în această perioadă, cu atât mai mult cu cât în perioada respectivă nu exista un alt bolnav diagnosticat cu TBC care să-l fi putut contamina. A prezentat istoricul încarcerărilor și internărilor reclamantului, arătând că acesta a fost diagnosticat cu TBC pulmonar la data de 16.09.2005 la Penitenciarul Spital B.
De asemenea, pârâta a arătat că există indicii care fac posibilă concluzia că reclamantul s-a îmbolnăvit pentru că este fumător de la vârsta de 15 ani, este consumator moderat de alcool și a avut o cumnată care a decedat din cauza acestei boli, toate acestea pe fondul psihic negativ indus de starea lui de detenție, precum și a unei rezistențe fizice scăzute, naturală și dobândită.
Prin încheierea dată în ședința Camerei de Consiliu, cu nr. 79 bis din 11.02.2009, Tribunalul Botoșania admis cererea formulată de reclamant, scutindu-l de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul dispozițiilor art. 81din OUG nr. 51/2008, aprobată prin Legea nr. 193/2008.
La solicitarea instanței reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că s-ar fi îmbolnăvit în perioada cât a fost încarcerat în Penitenciarul Jilava, întrucât acolo erau condiții necorespunzătoare de igienă, iar la transportul cu duba la instanță nu s-a avut în vedere separarea deținuților bolnavi de cei sănătoși.
După administrarea probelor, Tribunalul Botoșani prin sentința civilă nr. 728/4.06.2008 a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și ca nefondată acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în contextul dispozițiilor art. 998 - 999 Cod civil, că în cauză nu s-a evidențiat în mod concret fapta imputată pârâtei, respectiv în ce au constat efectiv condițiile de detenție care ar fi avut ca urmare îmbolnăvirea reclamantului, deci omisiunea pârâtei în a acționa în sensul de a nu face posibilă crearea condițiilor menționate.
Câtă vreme reclamantul a susținut doar că în Penitenciar era mizerie, respectiv că nu ar fi fost transportat separat de deținuții bolnavi, fără a evidenția nici un element concret pentru ca instanța să ordone, eventual, probe în verificarea susținerilor, utile și concludente, concluzia logică este aceea că premisele pe care se grefează acțiunea nu sunt reale.
Chiar dacă s-ar aprecia că regimul penitenciar s-ar fi situat la limita standardelor acceptate, nu există temei solid în a se aprecia că depistarea îmbolnăvirii în perioada detenției ar avea automat semnificația că această îmbolnăvire se datorează exclusiv acelor condiții.
În lipsa unor astfel de probe, posibilitatea contaminării reclamantului în libertate nu poate fi exclusă, date fiind consemnările din fișa lui de încarcerare, care atestă situația de fumător, cu antecedente TBC în familie. Tot astfel, îmbolnăvirea reclamantului nu poate fi pusă exclusiv pe seama condițiilor de detenție, cu nesocotirea eventualei vulnerabilități a organismului, în contextul stress-ului provocat de detenția pentru o perioadă de timp însemnată.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. A arătat că prima instanță "l-a judecat cu rea credință", respingându-i cererea fără o analiză temeinică a probelor administrate, cu care și-a dovedit pretențiile.
La primul termen de judecată, apelantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, cerere admisă prin încheierea dată în ședința Camerei de consiliu din data de 21.10.2009.
La aceeași dată, instanța a solicitat lămuriri apelantului în legătură cu aspectele invocate în cererea de chemare în judecată, acestea fiind consemnate în declarația atașată dosarului (19).
Din oficiu, în condiții art. 129 alin. 2,4 și 5 Cod pr. civilă, instanța a solicitat pârâtei copia certificată a dosarului medical al apelantului, de la data încarcerării acestuia la zi.
Întrebat fiind la termenul de astăzi, reclamantul s-a opus administrării de noi probe în cauză.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de reclamant, în raport de probatoriul administrat în cauză, conform dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, Curtea constată neîntemeiat apelul.
Astfel, cum corect a reținut prima instanță, temeiul de drept al pretențiilor reclamantului, care susține că boala descoperită în perioada detenției este urmarea certă a conduitei necorespunzătoare a pârâtei privind asigurarea condițiilor de igienă și izolare a deținuților bolnavi pentru a se evita contaminarea celor clinic sănătoși, îl constituie dispozițiile art. 998-999 Cod civil.
Potrivit acestor dispoziții legale, "orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara" și "omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa".
Așadar, pentru angajarea răspunderii civile a pârâtei, reclamantul a avut a dovedi în speță, conform dispozițiilor art. 1169 Cod civil, întrunirea cumulativă a condițiilor ce rezultă din textele legale enunțate, respectiv: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Probele administrate în cauză nu fac însă posibilă stabilirea certă unui raport de cauzalitate între îmbolnăvirea reclamantului de TBC pulmonar și condițiile de igienă din penitenciar, respectiv condițiile de transport la instanță.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2009, reclamantul a precizat că s-ar fi îmbolnăvit în perioada detenției în Penitenciarul Jilava, în cursul anului 2005. Aceasta, întrucât a fost transportat la termenele de judecată la Înalta Curte de Casație și Justiție (de două sau trei ori), la un loc cu deținuți bolnavi, - nu cunoaște astfel de persoane, însă a auzit că existau și celule "izolate" pentru cei diagnosticați cu TBC, a auzit că transportul la instanțe nu se făcea separat pentru aceștia, a fost diagnosticat în perioada respectivă (fila 19 dosar apel).
Or, din datele furnizate de părți, cât și din dosarul medical al reclamantului rezultă că acesta a fost internat la Penitenciarul Spital B - Jilava la scurt timp după data încarcerării (11 septembrie 2004), în perioada 29 septembrie 2004 - 20 octombrie 2004, pentru efectuarea expertizei psihiatrice. Suspiciunea de TBC pulmonară a apărut în această perioadă, iar la 16 septembrie 2005 fost diagnosticată.
Mai mult, potrivit referatului medical, eliberat la cererea reclamantului (fila 25 dosar fond) și datelor furnizate de pârâtă, neinfirmate în cauză, antibiograma la microbacterie efectuată de " " Bae vidențiat rezistența totală la hidrazidă, rifampicină și streptomicină, iar în perioada dată la Penitenciarul Spital Jilava nu se afla internat nici un bolnav cu această rezistență.
În lipsa probelor care să facă posibilă stabilirea certă a împrejurărilor în care reclamantul a contactat boala, aceste date sunt de natură a susține poziția pârâtei, potrivit căreia factorii de mediu (fumător, consumator moderat de alcool), tulburarea psihică (diagnosticată în luna septembrie 2004, imediat după încarcerare), celelalte afecțiuni, precum și săvârșirea infracțiunii au determinat scăderea rezistenței și a echilibrului imunologic al organismului reclamantului, favorizând apariția bolii.
În atare situație, Curtea, văzând și dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul - fiul lui și a lui, născut la 21 septembrie 1970, deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței nr. 728 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. Pl.
Tehnored.
4 ex./4.02.2010
Președinte:Plăcintă DochițaJudecători:Plăcintă Dochița, Timofte Cristina
