Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 10/
Ședința publică din 27 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanții, domiciliată în Rm.V, strada - lui, nr.151, -ăncii,.A,.2, județul V și BIROUL NOTARULUI PUBLIC, cu sediul în Rm.V, strada - lui, nr.151, -ăncii, parter,.2, județul V, împotriva sentinței civile nr.584 din data de 2.06.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru apelanții-reclamanți - și -, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din data de 24.11.2009, emisă de Baroul București -societate civilă de avocați, lipsind intimata-pârâtă Rm.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat, pentru apelanții-reclamanți, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, pentru apelanții-reclamanți, solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat și, rejudecând cauza pe fond, să fie modificată sentința, în sensul obligării pârâtei la plata despăgubirilor, fără cheltuieli de judecată. Arată că primul capăt al acțiunii este întemeiat pe dispozițiile art.998 Cod civil, iar cel de-al doilea capăt pe dispozițiile art.54 din Decretul nr.31/1954. În acest sens, motivarea instanței de fond este străină de natura pricinii, întrucât este întemeiată pe jurisprudența CEDO și nu se reține nimic legat de textele legale invocate drept temei juridic al acțiunii, ci numai incidența dispozițiilor art.10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Precizează că notarul public este un funcționar, care încheie acte notariale, însă nu este o persoană publică. Mai arată că instanța de fond s-a limitat în a constata că s-a formulat o plângere la Departamentul Național Anticorupție de către pârâtă, însă fără a fi făcute dovezi în acest sens. Apreciază că articolele respective au fost făcute la comandă, pentru aod enigra pe doamna -. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2008, reclamanta -, în nume propriu și ca titular al Biroului Notarului Public " -" a chemat în judecată pe pârâta (editor al "Ziarul de V"), solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și ca efect al acesteia, să fie obligată pârâta la plata sumei de 500.100 lei cu titlu de daune morale, să se constate îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale și ca efect al acesteia să se dispună sancționarea pârâtei în sensul de a publica integral această hotărâre de sancționare sub titlul " judiciar", pe cheltuiala sa în ziarul pe care îl editează, respectiv "Ziarul de V", pe prima pagină a acestuia cu aceleași caractere cu care sunt tipărite și articolele apărute în această publicație, să publice hotărârea pe adresa de internet a ziarului pe care îl editează alături de articolele care au generat introducerea cererii de chemare în judecată și publicarea hotărârii de sancționare tot pe cheltuiala pârâtei în patru cotidiene centrale și locale, sub același titlu " judiciar" și cu aceleași caractere cu care sunt tipărite articolele apărute în aceste publicații, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta a publicat în mai multe zile în "Ziarul de V" articole defăimătoare la adresa sa și a biroului notarial pe care îl conduce sub diferite titluri care cuprind acuze grave la adresa sa și a Biroului Notarial, deși, în realitate nu s-a încălcat nicio dispoziție legală în ceea ce privește desfășurarea activității notariale conform Legii nr. 35/1995.
Reclamanta a arătat că multitudinea acuzelor false cu efect denigrator care se prezintă sub autoritatea unui ziar important al județului sunt apte să atragă răspunderea civilă delictuală a pârâtei, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Astfel, arată reclamanta, i-a fost cauzat un prejudiciu moral prin afectarea dreptului la propria imagine și cu efect direct asupra activității sale profesionale.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.30 alin.6 și 8, art.44 alin.8 din Constituția României, art.998-999 Cod civil, coroborate cu dispozițiile art.54 din Decretul nr.31/1954, precum și art.8 și 10 par.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin încheierea nr. 179 din 18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- cauza a fost scoasă de pe rolul Secției civile și înaintată Secției comerciale și de contencios administrativ din cadrul aceluiași tribunal, spre competentă soluționare.
Tot astfel, Secția comercială și contencios a Tribunalului Vâlceaa restituit cauza Secției civile, considerând că litigiul este unul esențialmente civil și nu comercial.
Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, prin sentința civilă nr.584 din 2 iunie 2009, respins ca nefondată acțiunea.
În adoptarea acestei soluții, instanța de fond a reținut următoarele:
La datele de 20.04.2008, 12.05.2008 și 15.05.20089 pârâta a publicat în "Ziarul de V" mai multe articole intitulate " și mojicie! Omul de afaceri denigrat de falși prieteni", "Notari penali! DNA sesizată despre afacerile imobiliare ilegale!" și "Notari penali!(II) Terenuri de milioane de euro obținute cu ajutorul cămătarilor", în care dezvăluia presupuse fraude care ar fi fost comise de notarul public - reclamanta din cauza de față, în calitatea sa de notar public.
În aceste articole, pârâta arăta că notarul public în cauză a trecut fictiv în patrimoniul biroului său un teren, pentru a permite trecerea diverselor cheltuieli la utilități, taxe și impozite pe cabinetul notarial, dar unde de fapt nu a funcționat niciodată un birou. Tot astfel, pârâta a adus reclamantei acuzații publice cu referire la anumite fapte de evaziune fiscală, afirmând că va sesiza autoritățile statului pentru a se efectua cercetări sub aspectul comiterii unor infracțiuni economice.
De asemenea, pârâta a făcut trimitere la anumite tranzacții imobiliare intermediate de reclamantă, în calitate de notar public, prin care "cămătarii" jefuiau diverse persoane de apartamente și terenuri.
Apreciind aceste afirmații ca defăimătoare, reclamanta a formulat acțiune în răspundere civilă delictuală, acuzând că i s-a cauzat un grav prejudiciu moral.
În urma acestor dezvăluiri, a fost sesizată Direcția Generală Anticorupție, care a dispus o anchetă cu privire la cele semnalate de pârâtă.
Cauza dedusă judecății vizează o acțiune în repararea unui presupus prejudiciu cauzat de depășirea limitelor art.10 din Convenția europeană care garantează libertatea presei.
Art.10 din Convenția europeană a drepturilor omului stipulează că libertatea de expresie include libertatea de opinie, precum și libertatea de a primi și de a comunica informații.
Libertatea de a primi și comunica informații implică interzicerea oricărui sistem de cenzură, chiar dacă libertatea de exprimare în general și libertatea presei în special nu pot exista fără anumite limite prevăzute de lege.
Chiar dacă unele acțiuni ale beneficiarilor libertății de exprimare pot antrena răspunderea civilă, aceste măsuri preventive sau sancționatorii pot fi luate doar în cazuri extreme și în condiții foarte stricte. Așadar, conținutul mesajului exprimat public trebuie să fie liber, fără nicio ingerință din partea autorităților publice, interpretare impusă de caracterul pluralist și obiectiv al informației, indiferent de suportul informației sau de conținutul însuși al mesajului informațional.
Noțiunea de informare este interpretată în sens larg de către Curtea Europeană, iar libertatea presei a dobândit în acest context o importanță deosebită, presa fiind mediul cel mai larg de circulație a informațiilor și ideilor.
Ca și în cazul celorlalte drepturi, cea mai importantă problemă este protecția libertății de exprimare împotriva ingerințelor din partea autorităților publice.
Referindu-se la libertatea presei, Curtea Europeană a subliniat că principiile art.10 sunt cu atât mai importante în ceea ce privește presa. Aceasta deoarece, deși presa nu trebuie să depășească, între alte limite, și pe aceea a reputației altora, este de datoria ei să transmită informații și idei cu privire la chestiunile de interes public.
În acest context, o protecție efectivă a libertății presei se extinde, potrivit interpretării Curții, și asupra surselor jurnalistice, pentru a asigura o informare cât mai corectă a opiniei publice (cauza Goodwin Regatului Unit - 1996).
Curtea, de asemenea, în cauze ca Lingens Austriei (1986), Castells Spaniei (1992), a stabilit că sancționarea jurnaliștilor pentru opiniile și criticile exprimate împotriva unor personalități publice constituie o încălcare a art.10 și a libertății presei în special, argumentând că măsurile respective nu puteau fi considerate ca necesare într-o societate democratică, deoarece esența unei asemenea societăți este tocmai posibilitatea exprimării acestor opinii și critici prin intermediul presei.
Unul dintre argumente este și acela că limitele criticii acceptabile sunt mai largi cu privire la personalitățile publice în raport cu indivizii obișnuiți. Curtea a argumentat că, spre deosebire de indivizii obișnuiți, persoanele publice trebuie să accepte în mod inevitabil și conștient verificarea strictă a fiecărei fapte, atât din partea ziariștilor cât și a marelui public și, în consecință, trebuie să dovedească un grad mai mare de toleranță.
Dacă, dimpotrivă, se urmărește doar publicarea unor chestiuni ce țin exclusiv de viața privată a omului, protecția nu mai este atât de extinsă.
În aprecierea acestor restricții ale libertății presei, Curtea a impus distincția dintre "fapte" și "judecăți de valoare". Faptele comentate în presă depășesc limitele critici admisibile atunci când sunt lipsite de orice bază reală.
În speță, s-a constatat că autorul publicației considerate defăimătoare, pârâtă în cauza de față, a făcut o serie de afirmații despre viața publică a reclamantei, notar public, despre faptele și comportamentul său în legătură cu activitatea publică a acesteia, și nu relativ la viața sa privată. Afirmațiile în cauză sunt justificate de un interes public și se referă la chestiuni de interes general, iar pârâta nu a utilizat formule injurioase în exprimare. Articolele incriminate, publicate de pârâtă, tratau un subiect de interes public: administrarea banului public, plata unor impozite, etc.
Drept urmare, nu poate fi pusă problema unui caz de defăimare prin presă, pe de o parte deoarece pârâta a acționat cu bună-credință, în scopul denunțării publice a unor fapte pentru care, de altfel, au fost sesizate autoritățile statului, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că faptele descrise în respectivele articole erau în totalitate false și că serveau unei campanii de defăimare a notarului public în cauză. De altfel, nu au existat referiri la aspecte ale vieții particulare ale reclamantei, ci la comportamentul și atitudinea sa în calitate de persoană publică.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat, cu referire la caracterul esențial al libertății de exprimare, că acesta este valabil și pentru "informațiile" și "ideile care lovesc, șochează sau neliniștesc". Astfel, s-a considerat că libertatea în domeniul presei scrise include și recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare. Așa cum s-a arătat în cauza Tromso și Stensaas, marja de apreciere a autorităților naționale se circumscrie interesului unei societăți democratice de a permite presei să își joace rolul indispensabil de "câine de pază" și să își exercite aptitudinea de a da informații cu privire la probleme de interes. Curtea a considerat că este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăți critice de valoare decât sub condiția demonstrării veridicității.
În atare situație, condamnarea pentru delict de opinie a autorului publicației, precum și la repararea unui prejudiciu moral nedovedit, ar însemna un amestec și o ingerință nejustificată a autorităților publice în exercitarea libertății de exprimare a acestuia.
Reținând aceste considerente, tribunalul a apreciat că acțiunea promovată de reclamanta -, în nume propriu și ca titular al Biroului Notarului Public " -" împotriva pârâtei (editor al "Ziarul de V"), este nefondată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale.
Împotriva sentinței civile nr.584 din data de 2 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au formulat în termen apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivând amplu apelul, reclamanții susțin că hotărârea este insuficient motivată, motivarea făcându-se în abstract, fără a se baza pe probele existente în dosarul cauzei, în acest fel nefiind respectate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, preluate din decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, ce nu au legătură cu situația concretă din prezenta cauză.
De asemenea, hotărârea este dată cu aplicarea greșită a legii, cu referire la dispozițiile art.225 Cod procedură civilă, art.30 alin.6 și 8 din Constituția României, art.8 și 10 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv art.998-999 Cod civil.
În esență, instanța de fond a analizat cauza în termeni vagi, în mod general, cu privire la chestiunea libertății de exprimare, fără a se raporta la modalitatea concretă în care aceasta a fost exercitată în speță.
Pârâta nu a fost prezentă, la termenele de judecată acordate, inclusiv la judecarea cauzei în fond, neprezentând interes în susținerea vreunei apărări sau probe.
Sintetizând, reclamanții susțin că instanța nu a prezentat un raționament precis, just, întemeiat, care să conducă la luarea hotărârii, prin raportare la situația de fapt ce ar rezulta din analiza probelor dosarului, făcând o aplicare greșită a prevederilor legale privitoare la răspunderea civilă delictuală a editorului în exercitarea dreptului la exprimare.
În considerarea celor de mai sus, reclamanții susțin admiterea apelului și pe fond admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
Examinând criticile formulate se constată că sunt întemeiate, iar apelul este fondat.
Analizând cu prioritate prima critică se constată că nu au fost respectate dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, dispoziții ce prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, precum și motivele pentru care au fost înlăturate cererile părților. Motivarea hotărârii nu poate să fie implicită, ci trebuie să se refere la apărările, criticile formulate de părți și la argumentele de fapt și de drept pentru care acestea nu au fost primite.
În cauza de față hotărârea nu este motivată în fapt și în drept, referirea generică la principii, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nefiind suficientă. Motivarea hotărârii nu se referă la speța de față, nu se întemeiază pe probele și apărările din dosar, la care nu se face trimitere și pe care nu le analizează în niciun mod.
Faptul că hotărârea este nemotivată echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în această situație fiind imposibil de exercitat controlul judiciar, ceea ce atrage desființarea sentinței.
De aceea, în conformitate cu dispozițiile art.297 (1) Cod procedură civilă, se va admite apelul, se va desființa sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, domiciliată în Râmnicu V, strada - lui, nr.151, -ăncii,.A,.2, județul V și BIROUL NOTARULUI PUBLIC " ", cu sediul în Râmnicu V, strada - lui, nr.151, -ăncii, parter,.2, județul V, împotriva sentinței civile nr.584 din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta (editor al "Ziarul de V"), cu sediul în Râmnicu V,-, județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Definitivă.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 ianuarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
7 ex./19.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan
