Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 10/A/2010
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 429 din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâții intimați STATUL ROMÂN, PRIN CONSILIUL LOCAL AL MUN. C-N, și INSTITUȚIA PREFECTULUI JUD. C, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul apelant asistat de avocat, din Baroul Cluj, care o reprezintă și pe reclamanta apelantă și reprezentanta pârâtei intimate, avocat, din Baroul Cluj, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, Curtea constată că înainte de a intra în cauză doamna avocat, reclamanții apelanți au fost reprezentați de către domnul avocat, care în data de 05.11. 2010 trimis prin fax un înscris prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 față de dispozițiile art. 36 din Constituția României din anul 1965 în vigoare la momentul întrării în vigoare a acestei legi, înscris ce nu a fost semnat de către domnul avocat, însă în ședința publică din 03.12.2010 reclamantul apelant și-a însușit acest înscris și a procedat la semnarea exemplarului aflat la 69-70 din dosar.
Instanța pune în vedere reprezentantei reclamanților apelanți să precizeze dacă mai susține excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 față de dispozițiile art. 36 din Constituția României din anul 1965 în vigoare la momentul întrării în vigoare a acestei legi.
Reprezentanta reclamanților apelanți arată că nu înțelege să mai susțină excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 față de dispozițiile art. 36 din Constituția României din anul 1965 în vigoare la momentul întrării în vigoare a acestei legi.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită în probațiune efectuarea unei adrese către Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al Mun. C-N, pentru a comunica instanței dacă imobilul înscris în nr. 21392 C sub nr. topo. 21072/2 în suprafață de 6464 mp. a făcut sau nu obiectul Legii nr. 18/1991, respectiv dacă se supune dispozițiilor Legii nr. 10/2001 cu dispozițiile de rigoare sau se încadrează în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, arată că reclamantul apelant a solicitat prin motivele de apel, încuviințarea probei testimoniale pentru a se dovedi voința părților la momentul încheierii acelui contract de vânzare-cumpărare, deoarece sunt familii care cunosc faptul că antecesorii fam. doreau înstrăinarea imobilului în litigiu, precum și faptul că s-a încasat prețul pentru întreaga suprafață de teren și totodată a solicitat încuviințarea probei cu expertiza de evaluare a prețului imobilului în litigiu la acea dată, în funcție de prețurile de vânzare a imobilelor din zona unde se află imobilul în litigiu. Arată că există o dispoziție a Legii nr. 18/1991, din care rezultă că prețurile de vânzare acopereau nu numai casa și terenul aferent, ci întreg imobilul.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea tuturor cererilor în probațiune formulate de reprezentanta reclamanților apelanți, arătând că acestea nu sunt pertinente soluționării apelurilor declarate în cauză, deoarece prin probațiunea care s-a solicitat de reclamanții apelanți se tinde a se dovedi că terenul în litigiu face obiectul Legii nr. 18/1991. Arată că, în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj N, s-a analizat legalitatea Deciziei nr. 65.946/09.05.1992 emisă de Prefectul jud. C în baza art. 36 din Legea nr. 18/1991, decizie ce privește suprafața terenului înscris în nr. 21392 C sub nr. top. 21072/2. De asemenea, arată că probele testimoniale și proba cu expertiza de evaluare a prețului imobilului în momentul înstrăinării imobilului în litigiu nu sunt pertinente soluționării apelurilor declarate în cauză.
În replică, reprezentanta reclamanților apelanți arată că nu se poate invoca soluția pronunțată în acel dosar în care instanța a constatat lipsa calității procesuale pasive a numiților și, întrucât acea hotărâre judecătorească nu este opozabilă reclamanților apelanți din prezentul dosar.
Curtea, după deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 295 alin. 2.pr.civ. respinge cererile în probațiune formulate de reprezentanta reclamanților apelanți, respectiv atât cererea privind efectuarea unei adrese către Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul Local al Mun. C-N pentru a comunica instanței dacă imobilul înscris în nr. 21392 C sub nr. top. 21072/2 în suprafață de 6464 mp. a făcut sau nu obiectul Legii nr. 10/2001 și dacă în consecință ar fi aplicabile în cauză dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, cât și probele testimoniale și proba cu expertiza de evaluare a prețului imobilului, având în vedere sentința civilă nr. 320/10.06.2008 a Tribunalului Cluj rămasă definitivă prin decizia nr. 297/12.11.2008 a Curții de APEL CLUJ și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 5619/15.05.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că suprafața de teren aferentă nr. topo. 21072/2/2 dezmembrat din nr. topo. 21072/2 din nr. 21392 C face obiectul Legii nr. 10/2001, prin aceeași hotărâre judecătorească Statul Român prin Primarul Mun. C- N fiind obligat să restituie pârâtei intimate terenul în suprafață de 4881 mp. iar prin sentința civilă nr. 3026/2007 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă de asemenea irevocabilă prin decizia civilă nr. 1158/R/2007 a Tribunalului Cluja fost admisă acțiunea formulată de pentru constatarea nulității parțiale a Deciziei nr- emisă de Prefectul jud. C, prin care terenul în suprafață de 4881 mp. aferent topograficului anterior menționat fusese atribuit reclamanților și, iar prin aceeași hotărâre judecătorească a fost atribuită și parcela în suprafață de 1538 mp. cu nr. topo. nou 21072/1 și dispusă întabularea în
Curtea constată că raportat la hotărârile judecătorești menționate mai sus privind contractul de vânzare cumpărare nr. 1791/10.03.1983, atât probele testimoniale cât și proba cu expertiza de evaluare a prețului imobilului apar ca neconcludente și nepertinente soluționării cauzei.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită amânarea pronunțării hotărârii în cauză.
Instanța consideră că nu se impune amânarea pronunțării hotărârii în cauză.
Reprezentanta reclamanților apelanți și reprezentanta pârâtei intimate arată că nu au de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelui motiv de apel întemeiat pe dispozițiile art. 1175 civ. întrucât o atare cerere nu a fost formulată în fața instanței de fond, motiv pentru care intră sub incidența art. 294 alin. 1 pr.civ.
Nefiind de formulat alte cereri în probațiune sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul părților prezente asupra excepției invocate din oficiu de către instanță și asupra apelului formulat de reclamanții și.
Reprezentanta reclamanților apelanți solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță arătând că a invocat acel articol doar ca o apărare. În principal, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință desființarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, în temeiul art. 297.pr.civ. iar în subsidiar, solicită admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii în totalitate a acțiunii completate și extinse, în temeiul art. 296.pr.civ. Arată că, la acea vreme nimeni nu cumpăra o casă pentru a se limita la construcție și terenul aferent construcției, ci cumpăra și terenul extravilan, pentru a avea întregul imobil la dispoziție, astfel că antecesorii fam. au vândut întreaga suprafață de teren. Arată că, instanța trebuia să constate cât anume s-a înstrăinat, respectiv 1000 mp. sau 1600 mp. întrucât limita suprafeței de teren ce se putea înstrăina la nivelul anului 1983 era 1500 mp. și această suprafață de teren nu apare consemnată nicăieri. Precizează că din probele administrate în cauză rezultă că s-a cumpărat întregul teren și a fost o eroare judiciară bazată inițial pe Legea nr.18/1991. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, conform bonului fiscal pe care-l depune la dosarul cauzei.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită admiterea excepției invocate din oficiu de către instanță, deoarece această excepție este întemeiată conform dispozițiilor art. 294.pr.civ. motivul fiind invocat pentru prima dată în apel. Solicită respingerea apelului declarat de reclamanți ca nefondat și obligarea reclamanților apelanți la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform facturii anexate la întâmpinarea depusă la dosar. Susține oral motivele menționate prin întâmpinare. Arată că, s-a ajuns la soluția din dosar datorită dreptului de proprietate al reclamanților care au edificat niște construcții cu autorizație de construire și s-a ajuns la suprafața de 1538 mp. deoarece pârâta intimată a fost de acord să le fie atribuită reclamanților această suprafața de teren, întrucât reclamanții au edificat niște construcții cu autorizație de construire. Învederează instanței faptul că s-au purtat multe procese pentru terenul care face obiectul prezentului dosar și toate hotărârile judecătorești au fost date în defavoarea reclamanților și, iar aceștia continuă să uzeze de toate căile procesuale pentru a obține suprafața de teren dorită, deși problema terenului în litigiu a fost tranșată prin hotărârile judecătorești pronunțate anterior.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.429 din 26 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins acțiunea civilă extinsă și precizată formulată de reclamanții și, împotriva pârâtului Statul Român prin Consiliul Local C-N, și Instituția Prefectului județului C, având ca obiect acțiune în constatare.
Reclamanții au fost obligați să plătească în solidar pârâtei suma de 3570 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că solicitarea reclamanților formulată în petitul trei, având ca obiect revendicarea dreptului de proprietate asupra unui teren, trebuie analizată din perspectiva numeroaselor litigii și a procedurilor administrative purtate de părți.
Pentru soluționarea cereri de revendicare, trebuie analizată preferința titlului de proprietate al părților implicate în litigiu.
Este fără dubiu, că terenul situat în municipiul C-N,-, județul Caf ăcut obiectul după anul 1990 a legilor speciale privind constituirea sau reconstituirea dreptului de proprietate.
În virtutea rolului activ, reglementat de art.129 Cod procedură civilă, pentru respectarea dreptului la apărare al părților, instanța a pus în discuția părților autoritatea puterii de lucru judecat, rezultată din soluțiile pronunțate în dosarul civil nr- înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj. Pe acest temei a fost justificată de către pârâta excepția inadmisibilității, excepției care în cauza de fața o consideră apărare de fond.
Între reclamanți și antecesorii pârâtului, s-a încheiat un act autentic de vânzare-cumpărare în anul 1983. Prin acest act, autentificat sub nr.1791, s-a vândut imobilul construcție, iar în baza art.30 din Legea nr.58/1974, terenul de 6464 mp. a trecut în proprietatea statului.
Reclamanții au obținut în baza Legii nr.18/1991 Decizia nr-, emisă de Prefectul județului
Însă, prin sentința civilă nr.3026/2007, pronunțată de Judecătoria Cluj -N, în dosarul nr.19.462/2005, a fost constatată nulitatea parțială a Deciziei nr.65/1992, emisă de către Prefectul județului C, în favoarea reclamanților, pentru terenul în suprafață de 4881 mp. din totalul suprafeței de 6634 mp. dispunându-se totodată rectificarea nr.21.392 C, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâșilor, actuali reclamanți, notat sub B 14 și 15 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6464 mp. aferent parcelei cu nr.top.21.072/2, în favoarea Statului Român, dispunându-se totodată sistarea stării de indiviziune asupra acestui teren, prin dezmembrarea parcelei 2172/2, din care o suprafață de 1538 mp. și construcțiile aferente atribuindu-se reclamanților, restul înscriindu-se în favoarea Statului Român.
Recursurile declarate împotriva acestei hotărâri au fost respinse prin decizia civilă nr.1158/R/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj.
Prin sentința civilă nr.320/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă plângerea formulată de, anulată Dispoziția nr.2075/2003, emisă de Primarul municipiului C-N, prin care a fost obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului o nouă dispoziție, prin care să restituie în natură suprafața de 4881 mp. parcela nr.top.21.072/2/2, constatându-se lipsa calității procesuale a pârâților, actuali reclamanți.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri a fost respins prin decizia civilă nr.297/A/2008, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ, hotărârea rămânând irevocabilă prin respingerea recursului, prin decizia nr.5619/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța sentința nr.320/2008, instanța a avut în vedere faptul că decizia emisă de Prefectul județului C, în favoarea reclamanților a fost anulată în parte, iar terenul de 4881 mp. a rămas liber.
Plecând de la hotărârile mai sus amintite, tribunalul a apreciat că asupra dreptului de proprietate asupra terenului solicitat de către reclamanți, reclamanți care au fost parte în procesele amintite, litigiul a fost tranșat în favoarea pârâtei.
Este adevărat că, doar pentru o suprafață de 4881 mp. s-a stabilit îndreptățirea acestei pârâte, pentru diferența de teren reclamanții beneficiind în continuare de decizia Prefectului C și a hotărârii judecătorești nr.3026/2007 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă irevocabilă, prin respingerea recursului.
În cauză este incidentă puterea lucrului judecat, întrucât în mod irevocabil, asupra terenului de 4881 mp. instanțe judecătorești, independente, s-au pronunțat.
A se relua în discuție aspecte legate de intenția părților la încheierea contractului, nu se mai poate realiza, fără a se aduce atingere acestor hotărâri judecătorești, respectiv a efectelor pe care acestea trebuie să le producă.
Este real că între părți s-a purtat litigiul înregistrat sub nr. 787/1996, pe rolul Curții de APEL CLUJ, având ca obiect modificarea Ordinului emis de Prefectul județului C nr.65945/1992, cererea fiind formulată de către, cerere care a fost respinsă prin sentința civilă nr.195/1996, însă această hotărâre, nu poate produce efecte asupra cauzei de față, plecând de la faptul că obiectul dosarului nr.19.462/1995 este cu totul altul, astfel încât, nu se poate impune cu autoritatea puterii de lucru judecat, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.1021 Cod civil.
De altfel, analiza legalității Ordinului Prefectului nr.65/1992, s-a făcut având în vedere două cauze diferite. Chiar dacă în respectivul dosar, în baza probelor administrate, a rezultat în realitate pârâții și, au cumpărat nu numai construcțiile, dar în prețul plătit s-a inclus și terenul, această constatare nu poate produce efecte asupra cauzei de față, plecând de la existența hotărârilor judecătorești ulterioare, și care așa cum s-a arătat, ar fi golite de conținut.
Argumentul invocat de reclamanții că nu au putut beneficia de prevederile Legii nr.10/2001 întrucât la data apariției acestei legii speciale ei aveau un titlu de proprietate și de aceea ei nu au formulat vreo cerere nu a fost primit în cauză.
Soluționarea plângerii pârâtei a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a litigiului prin care s-a analizat legalitatea Ordinului prefectului județului
La acea dată Legea nr.10/2001 era în vigoare astfel încât se puteau face apărări și din perspectiva acestei legii. De altfel, reclamanții au participat și în litigiul având ca obiect Legea nr.10/2001 litigiu în care s-a analizat și îndreptățirea și aplicabilitatea acestor dispoziții la cererea formulată de pârâta. Tocmai de aceea din această perspectivă nu are relevanță în cauză reclamanții au formulat cerere în temeiul Legii nr.10/2001.
Având în vedere aceste argumente, față de principiul disponibilității, reclamanții solicitând recunoașterea dreptului de proprietate asupra întregului teren de 6464 mp. fiind fără dubiu că imobilul a trecut în proprietatea statului, fără un titlu valabil, dovadă fiind incidența Legii nr.10/2001 asupra acestui teren, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată extinsă.
Împotriva acestei sentințe reclamanții și au declarat apel în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, în principal, desființarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în întregime a sentinței criticate, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii completate și extinse.
În motivarea apelului reclamanții au arătat că instanța nu a motivat în nici un mod respingerea petitelor 1,3 și 4 din acțiunea completată și extinsă, astfel încât în temeiul art.297 se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece nu este posibilă exercitarea controlului judiciar din partea instanței de apel.
Soluția de respingere a acțiunii reclamanților se fundamentează exclusiv pe hotărârile pronunțate anterior între aceleași părți, instanța de fond dând, în mod nejustificat, o importanță mai mare următoarelor hotărâri judecătorești: sentința civilă nr.3026/2007 a Judecătoriei Cluj N, decizia civilă nr.1158/R/2007 a Tribunalului Cluj, sentința civilă nr.320/2008 a Tribunalului Cluj, decizia civilă nr.297/A/2008 a Curții de APEL CLUJ și decizia civilă nr.5619/2009 a, în detrimentul sentinței civile nr.195/1995 a Curții de APEL CLUJ și a deciziei civile nr.2300/1996 a
Stabilirea de către prima instanță a faptului că dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu este preferabil pârâtei, în detrimentul reclamanților apelanți, în temeiul sentinței civile nr.320/2008 a Tribunalului Cluj este o eroare întrucât prin această hotărâre pârâtei i-a fost respinsă acțiunea față de reclamanți. Prin această hotărâre care a rămas irevocabilă, nu s-a tranșat deloc problema intenției reale a părților la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, motiv pentru care această pârâtă nu poate opune reclamanților hotărârea judecătorească mai sus menționată din moment ce i-au fost respinse pretențiile.
De asemenea, prin sentința civilă nr.3026/2007 a Judecătoriei Cluj N confirmată prin decizia civilă nr.1158/R/2007 a Tribunalului Cluj nu s-a tranșat în vreun fel problema persoanei îndreptățite la recunoașterea calității de proprietar asupra terenului in discuție.
Prima instanță nu a constatat că solicitarea din petitul 2 al acțiunii a fost tranșată prin sentința civilă nr.195/1995 a Curții de APEL CLUJ, confirmată prin decizia nr.2300/1996 a, care a statuat că reclamanții au cumpărat nu numai construcțiile atunci existente, dar în prețul plătit s-a inclus și terenul, chiar dacă în raport cu Legea nr.58/1974, în vigoare la acea dată, a trecut la stat, astfel încât această hotărâre judecătorească se bucură de autoritatea lucrului judecat împiedicând nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile dintre două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces.
Hotărârile judecătorești reținute de către instanța de fond nu au statuat cu putere de lucru judecat că reclamanții nu au cumpărat și terenul în suprafață de 6464 mp. înscris în CF nr.21392
Pe de altă parte, reclamanții și-au fundamentat acțiunea civilă și pe dispozițiile art.977 civ. și art.1175 civ. în mod nelegal prima instanță respingând proba testimonială prin care aceștia au dorit să dovedească că, potrivit intenției reale, comune și terenul a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare, astfel încât dreptul de proprietate asupra terenului s-a transmis în temeiul acestui act juridic.
În mod nelegal instanța de fond a respins petitul privitor la constatarea preluării abuzive și fără titlu valabil de către Statul Român a terenului situat în C N,-, înscris în CF nr.21392 C, sub nr.top.21072/2 în suprafață de 6464 mp. deoarece, în mod constant, s-a stabilit în practică și doctrină că preluările preluate de către Statul Român în temeiul art.30 din Legea nr.58/1974 sunt abuzive și fără titlu valabil, contravenind prevederilor art.36 din Constituția României, în vigoare la data emiterii acestui act normativ, art.17 din Declarația universală a drepturilor omului, precum și art.481 civ.
Pârâtul intimat Consiliul Local al mun.C N prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat și în consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică (63-64).
În susținerea poziției procesuale, pârâtul intimat a arătat că preluare a terenului in litigiu s-a realizat cu titlu valabil deoarece au fost respectate dispozițiile Legii nr.58/1974. Pentru acest teren pârâta a formulat notificare în baza Legii nr.10/2001 care a fost soluționată prin dispoziția primarului nr.2175/10.06.2003, dispoziție care a fost contestată de către pârâtă în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
actuală a terenului este aceea de spațiu astfel încât acesta intră sub incidența prevederilor OUG nr.114/2007 aprobată prin Legea nr.265/2006.
Pârâta intimată, prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată (65 -68).
În susținerea poziției procesuale pârâta intimată a arătat că în speță s-a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra dreptului de proprietate privitor la terenul în litigiu, prin soluțiile pronunțate în dosarul civil nr- al Tribunalului Cluj, care se impun prin puterea pozitivă a lucrului judecat și care nu pot fi ignorate de instanțele judecătorești.
Prin sentința civilă nr.3026/2007 a Judecătoriei Cluj N, rămasă irevocabilă prin decizia nr.1158/R/2007 al Tribunalului Cluj, s-a constatat nulitatea parțială a deciziei nr- emisă de Prefectul jud.C în favoarea pârâților, pentru terenul în suprafață de 4881 mp. din totalul de 6464 mp. hotărâre prin care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că reclamanții dețin în proprietate doar suprafața de 1538 mp. din terenul înscris în CF nr.21392 C, nr.top.21072/2, această suprafață de teren fiind aferentă construcțiilor.
Prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr-, s-a statuat de asemenea cu autoritate de lucru judecat că diferența de teren 4881 mp. aferent nr.top.21072/2/2 intră sub incidența Legii nr.10/2001, iar pârâta este persoana îndreptățită la restituirea în natură a acestui teren.
În probațiune, reclamanții apelanți au depus declarația dată de numitul, legalizată sub nr.4897/14.09.2009 de BNP; declarația dată de numitul, legalizată sub nr.4899/14.09.2009 de BNP; raportul de evaluare a casei și terenului situate in C N,-, întocmit de SC" "SRL prin expert evaluator proprietăți imobiliare; adresa nr.-/431/27.11.2009 emisă de Serviciul Urbanism din cadrul Primăriei mun.C N prin care s-a comunicat reclamanților că imobilul înscris în contractul de vânzare cumpărare nr.1791/10.03.1983, cu nr.top.21072/2, înscris în CF nr.21392 era situat în extravilanul mun.C N, la data încheierii contractului (20-21,.22-55,.86).
Prin înscrisul intitulat "memoriu" reclamanții apelanți au solicitat instanței, pe cale de excepție, să constate că dispozițiile art.30 din Legea nr.58/1974 sunt contrare constituției în vigoare la momentul intrării în vigoare a acestei legi abuzive, deoarece potrivit art.36 din Constituția României din anul 1965 dreptul de proprietate personală este ocrotit de lege și pot constitui obiect al dreptului de proprietate personală, veniturile și economiile provenite din muncă, casa de locuit, gospodăria de pe lângă ea și terenul pe care ele se află, precum și bunurile de uz și confort personal (69-70).
Pârâta intimată, prin completarea întâmpinării, a solicitat respingerea excepției invocate de reclamanți, deoarece textul legal invocat de către aceștia prevede că dreptul de proprietate este ocrotit de lege, astfel încât nu este garantat, situație în care prin lege puteau fi aduse orice modificări ale regimului juridic al dreptului de proprietate (76-77).
În ședința publică din 21.01.2010, reprezentanta reclamanților apelanți, av., din cadrul Baroului C, a arătat că nu mai înțelege să susțină excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.30 din Legea nr.58/1974, față de dispozițiile art.36 din Constituția României din anul 1965, în vigoare la momentul intrării în vigoare a Legii nr.58/1974, astfel încât potrivit principiului disponibilității care guvernează procesul civil român, instanța de apel nu va mai examina această cerere formulată de reclamanți.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, și a apărărilor formulate, Curtea în temeiul art.295 pr.civ. reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF nr.21392 C, top.21072/2 alcătuit din casă de cărămidă, acoperită cu țiglă, cu 1 cameră, 1 bucătărie, dependințe, C și grădină, în suprafață de 197 stjp. în-, a fost înscris sub,4, dreptul de proprietate în favoarea lui și, cu titlu de drept cumpărare, ca bun comun (35-40 dosar fond).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1791/10.03.1983 de notariatul de Stat Județean C, proprietarii tabulari și au vândut reclamanților și, întreg dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate în C N,-, înscrise în CF nr.21392 C N, nr.top.21072/2 ce constă din: casă din cărămidă, acoperită cu țiglă compusă din: 1 cameră, bucătărie și dependințe pentru prețul de 60.000 lei (4-5 dosar fond).
Părțile au stipulat în contract că, în baza art.30 din Legea nr.58/1974, terenul aferent construcției în suprafață totală de 6464 mp. trece în proprietatea Statului Român, în administrarea operativă a GIGCL C, din care se atribuie în folosință, pe durata existenței construcției, cu plata taxei anuale prevăzută de Legea nr.4/1973 cumpărătorilor, cota de 60/6464 -a parte.
Reclamanții și și-au întabulat dreptul de proprietate asupra construcțiilor și și-au înscris dreptul de folosință asupra cotei de 60/6464 mp. din teren, sub -12, în CF nr.21392 Apoi, în cartea funciară s-au înscris construcțiile existente în prezent, respectiv casă din cărămidă cu 2 camere, bucătărie, hol, baie, de alimente, garaj, terasă, magazie, făcute în anul 1990, atelier de reparații auto, clădire cu destinația de bunuri, construcție din zidării din cărămidă, înscrieri efectuate în anul 1994 și 1997.
În baza deciziei nr.65/946 din 09.04.1992, reclamanții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6464 mp. cu titlu de lege, sub,15 în CF nr.21392
Critica apelanților referitoare la faptul că prima instanță nu a motivat, în nici un mod respingerea petitelor nr.1, 3 și 4 din acțiunea completată astfel încât se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât tribunalul a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului nu este întemeiată deoarece hotărârea apelată cuprinde motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția tribunalului, conform art.261 alin.1 pct.5 pr.civ.
Instanța de fond a statuat corect, raportat la obiectul acțiunii civile completate și la temeiurile de drept invocate, respectiv art.30 din Legea nr.58/1974, art.1 din Primul protocol al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art.481 și art.977 civ. că, în acțiunea reclamanților de revendicare a terenului în suprafață de 6464 mp. înscris în CF nr.21392 C, nr.top.21072/2 trebuie analizată preferința titlului de proprietate al părților din litigiu din perspectiva hotărârilor judecătorești irevocabile pronunțate în litigiile anterioare purtate între părți.
Astfel, prin sentința civilă nr.3026/10.04.2007 a Judecătoriei Cluj N, pronunțată în dosarul nr-, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.1158/R/15.11.2007 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâților, Primarul mun.C N, Consiliul Local al mun.C N, Comisia Județeană de Fond Funciar C și Prefectul jud. C (19-22, dosar fond).
S-a constatat nulitatea parțială a deciziei nr- emisă de Prefectul jud.C în favoarea pârâților și pentru terenul în suprafață de 4881 mp. din totalul suprafeței de 6464 mp. S-a dispus rectificarea CF nr.21392 C, în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților și, notat sub B 14 și B 15 și reînscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6464 aferent parcelei cu nr.top.21072/2, în favoarea Statului Român și administrarea GIGCL S-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenului în suprafață de 6464 mp. aferent parcelei nr.21072/2 conform variantei II din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de expert, care face parte integrantă din sentință, după cum urmează:
- parcela cu nr.top.nou 21072/2/1, teren în suprafață de 1538 mp. cu construcțiile aferente, se va înscrie într-o nouă CF în favoarea pârâților și, cu titlu de cumpărare, lege și partaj, ca bun comun.
- parcela cu nr.top.nou 21072/2/2, teren în suprafață de 4881, se va înscrie într-o nouă CF în favoarea Statului Român, în administrarea GIGCL S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al pârâților asupra parcelelor atribuite și s-au respins restul capetelor de cerere.
În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-a arătat că, potrivit art.36 din Legea nr.18/1991 (art.35 în forma inițială a legii) terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974, trece în proprietatea actualelor proprietari ai dreptului de folosință a terenurilor, proprietari ai locuințelor.
În conformitate cu aceste dispoziții legale, la data emiterii deciziei nr-, pârâții și erau îndreptățiți la atribuirea în proprietate doar asupra terenului aferent cotei de 60/6464 mp. teren, aceasta fiind cota pe care au deținut-o în folosință, în condițiile în care nu au dovedit că intenția părților la încheierea contractului a fost de a vinde întreaga suprafață de teren.
Prin Legea nr.247/2005 care a modificat Legea nr.18/1991 s-a stabilit că modalitatea de dovedire a suprafeței de teren înstrăinate odată cu construcțiile se poate face prin orice mijloace de probă din care să rezulte intenția avută în vedere de părți la data înstrăinării.
Pârâții au invocat faptul că au cumpărat de la antecesorii reclamantei întreaga suprafață de teren înscrisă în CF 21392 C, invocând convenția încheiată la data de 10.03.1983 (7-8 dosar fond) însă această convenție este un act unilateral provenit de la pârâți prin care aceștia arată că sunt de acord și vor permite accesul nestingherit al familiilor și, în zona indicată în planul de situație al imobilului din- și, de asemenea, că sunt de acord ca aceste familii să folosească zona respectivă, cu scaunele și masa amplasată în această zonă, ori de câte ori vor dori. Din acest act care a fost semnat numai de către pârâți nu rezultă că intenția reală a părților care au încheiat contractul de vânzare cumpărare cu privire la construcție, a fost de a se vinde și terenul aferent, astfel încât nici în condițiile legislative actuale, pârâții nu au făcut dovada că sunt îndreptățiți la atribuirea în proprietate a întregului teren înscris în CF nr.21392
Contrar susținerilor apelanților hotărârea judecătorească mai sus arătată se bucură de efectul pozitiv al lucrului judecat raportat la prezentul litigiu ce poartă între aceleași părți și în care sunt dezbătute consecințele juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranșată irevocabil prin hotărârea menționată. Practic, prin această hotărâre judecătorească s-a tranșat irevocabil faptul că reclamanții și nu au dovedit, prin nici un mijloc de probă, faptul că intenția reală a părților a fost aceea de a vinde și respectiv, de a cumpăra, întreaga suprafață de teren de 6464 mp. înscrisă în CF nr.21392 C, nr.top.21072/2 aferent construcției care a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare nr.1791/10.03.1983, astfel încât reclamanții au dobândit doar dreptul de proprietate asupra construcției, iar terenul a trecut în proprietatea statului în condițiile art.30 din Legea nr.58/1974 de la antecesorii pârâtei, iar prin art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 legiuitorul a înțeles să soluționeze în favoarea cumpărătorilor construcției problema dreptului de proprietate doar asupra terenului aferent construcției, teren asupra căruia aceștia au fost titularii dreptului de folosință.
Motivul de apel referitor la incidența în speță a excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr.195/10.07.1996 a Curții de APEL CLUJ, pronunțată în dosarul nr.787/1995 rămasă irevocabilă prin decizia nr.2300/24.11.1997 a Curții Supreme de Justiție pronunțată în dosarul nr.1936/1996, nu este fondat din considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit art.1201 civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Prin urmare, legea indică trei condiții cumulative și anume: identitatea de obiect, identitatea de cauză și identitatea de părți, aceleași elemente care configurează cererea de chemare în judecată.
Prin hotărârea judecătorească mai sus menționată s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâților Prefectura jud.C, și Consiliul local al mun.C N pentru anularea - modificarea Ordinului nr.65/946 din 09.04.1992 eliberat de Prefectura jud.C și eliberarea unui nou ordin pentru atribuirea terenului de 5.464 mp (70-74, 75-77 dosar fond).
Această hotărâre judecătorească nu se bucură de efectul negativ al puterii lucrului judecat în prezenta cauză deoarece nu este îndeplinită cerința identității de obiect și a identității de cauză, prima cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea-modificarea Ordinului nr-, în temeiul Legii nr.29/1990 a contenciosului administrativ dar nici de efectul pozitiv al lucrului judecat întrucât în acel litigiu nu s-a dezlegat problema litigioasă cu privire la dreptul de proprietate al reclamanților și asupra terenului în suprafață de 6464 mp. înscris în CF nr.21392 C, nr.top.21072/2.
În mod eronat prima instanță a stabilit că și sentința civilă nr.320/10.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.297/A/12.11.2008 a Curții de APEL CLUJ și irevocabilă prin decizia civilă nr.5619/15.05.2009 a, beneficiază de autoritatea lucrului judecat în prezenta cauză, însă această împrejurare nu este de natură să ducă la admiterea apelului reclamanților și, în consecință, la schimbarea hotărârii date de tribunal (27-28,.29-32,.130 dosar fond).
Prin hotărârea judecătorească mai sus arătată, s-a admis plângerea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul mun.C N, s-a anulat dispoziția nr.2175/10.06.2003 emisă de pârât în temeiul Legii nr.10/2001. Pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamantei o nouă dispoziție în temeiul Legii nr.10/2001 prin care să restituie în natură suprafața de teren de 4881 mp. cu nr.top.21072/2/2. S-a constatat că pârâții și sunt lipsiți de calitate procesuală pasivă și s-a respins plângerea față de aceștia.
Apărarea pârâtei privitoare la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al acestei hotărâri judecătorești este înlăturată de C deoarece sub aspect subiectiv, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune în toate cazurile și fără excepție, condiția identității de părți între cele două pricini, condiție care nu este îndeplinită în speță deoarece plângerea pârâtei a fost respinsă față de reclamanții și, pentru lipsa calității procesuale pasive astfel încât aceștia nu au avut calitatea de parte în acel dosar. Sentința civilă nr.320/10.06.2008 a Tribunalului Cluj poate fi opusă reclamanților, dar nu ca o manifestare a efectului pozitiv al lucrului judecat, ci ca un aspect particular al opozabilității efectelor judecății, în sensul că poate fi invocată numai ca un mijloc de dovadă, din acest punct de vedere actul instanței fiind asimilat înscrisurilor autentice, astfel încât ceea ce a constatat instanța în cuprinsul hotărârii are putere doveditoare până la înscrierea în fals.
În consecință, pârâta a dovedit prin această hotărâre judecătorească că terenul în suprafață de 4881 mp. înscris în CF 21392 C, nr.top.21072/2/2, ca efect al anulării deciziei emisă în temeiul Legii nr.18/1991, a fost preluat abuziv de către stat de la antecesorii pârâtei și nu de la reclamanți iar situația unei asemenea deposedări nu intră în sfera de reglementare a legilor fondului funciar, ci în sfera de reglementare a Legii nr.10/2001.
Critica reclamanților referitoare la faptul că aceștia și-au fundamentat acțiunea civilă și pe dispozițiile art.1175 civ. conform cărora "Actul secret, care modifică un act public, nu poate avea putere decât între părțile contractante și succesorii lor universali, un asemenea act nu poate avea un efect în contra altor persoane" nu este întemeiată deoarece reclamanții nu au formulat nici un capăt de cerere care să aibă ca obiect constatarea simulației contractului de vânzare cumpărare încheiat sub nr.1791/10.03.1983 și nu au indicat acest text legal ca și motiv de drept al acțiunii. Mai mult decât atât, reclamanții au arătat pentru prima dată în calea de atac a apelului că înțeleg să uzeze și de art.1175 civ. ceea ce echivalează cu schimbarea cauzei cererii de chemare în judecată, inadmisibilă în apel, conform art.294 alin.1 pr.civ.
În altă ordine de idei, trebuie remarcat că, raportat la interdicția de înstrăinare sau dobândire prin acte juridice a terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale prevăzută de art.30 din Legea nr.58/1974 o eventuală simulație ar fi avut un caracter ilicit fiind făcută în scopul de a eluda dispozițiile imperative ale Legii nr.58/1974 și, în consecință, ar fi intervenit sancțiunea nulității absolute a întregii operații întrucât art.32 din același act normativ a statuat că "Orice înstrăinare sau împărțeală făcută cu încălcarea prevederilor art.30 și 31 este nulă de drept".
Având în vedere considerentele mai sus menționate, motivul de apel referitor la faptul că tribunalul a respins în mod nelegal proba testimonială prin care reclamanții au dorit să dovedească intenția reală a părților, în sensul înstrăinării terenului aferent construcțiilor este nefondat întrucât această probă nu este concludentă pentru justa soluționare a cauzei.
Înscrisurile intitulate "declarație" semnate de numiții și, precum și raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator vor fi înlăturate de C deoarece contravin dispozițiilor art.167 alin.1 și art.169 al.1 pr.civ. având caracterul unor probe extrajudiciare care nu au fost administrate în fața instanței și care nu sunt concludente pentru justa soluționare a apelului neputând să ducă la dezlegarea pricinii.
Pentru aceste considerente de fapt și de drept Curtea, în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul reclamanților ca nefondat și, în consecință, va menține hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
În conformitate cu prevederile art.298 raportat la art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenții apelanți, aflați în culpă procesuală, să plătească pârâtei intimate suma de 2380 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial (57, 58).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 429 din 26.06.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei suma de 2380 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
--- - --- -
GREFIER
- -
RED./MB
26.01.2010/5 ex.
jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Anca Adriana Pop
