Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 100/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1378/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 100
Ședința publică de la 11.02.2010.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Ilie Mari -
GREFIER - - -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant, împotriva sentinței civile nr. 383 din 18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă -.
are ca obiect - acțiune în pretenții.
La prima strigare a cauzei, se prezintă avocatul în calitate de reprezentat al intimatei pârâte -, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind apelantul reclamant.
Avocatul intimatei pârâte solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de actele și lucrările dosarului, în vederea pregătirii apărării, față de împrejurarea că angajamentul i s-a făcut la data de 10.02.2010, potrivit datei, menționate și pe împuternicirea avocațiale depusă la dosarul cauzei.
Curtea constatând că pricina a fost solicitată pe lista cauzelor la amânare fără discuiții, fără ca toate părțile să fie prezente sau reprezentate, dispune strigarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se prezintă apelantul reclamant personal, în stare de arest, lipsind intimata pârâtă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care se învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 9.02.2010, a unei cereri formulată de intimata pârâtă prin care solicită acordarea unui termen pentru lipsă de apărare.
Curtea aduce la cunoștința apelantului reclamant cererea formulată în scris de către intimata pârâtă, de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, precum și împrejurarea că la prima strigare a cauzei, pentru partea intimată s-a prezentat doamna avocat, care, de asemenea, a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii apărării, punând în discuția apelantului aceste cereri.
Apelantul reclamant, având cuvântul, arată că nu se impune amânarea cauzei pentru lipsă de apărare, având în vedere că s-a prezenta un apărător în instanță care, de altfel, a și depus la dosar împuternicire avocațială.
Curtea, după deliberare, constată că solicitarea intimatei pârâte de amânare a cauzei pentru a-și angaja un apărător, s-a realizat prin prezentarea în instanță a unui avocat, care a depus la dosar delegație de reprezentare pentru această parte.
Cu privire la solicitarea apărătorului intimatei, de acordare a unui în vederea pregătirii apărării, o va respinge în condițiile art. 156 din Codul d e procedură civilă, având în vedere că anterior instanța a acordat 3 termene în cauză, nu este o cauză complexă prin volumul pieselor depuse la dosar, acestea putând fi studiate cu ușurință.
Apelantul reclamant, în dovedirea motivelor de apel, solicită încuviințarea administrării probei testimoniale.
Curtea, după deliberare, asupra probei testimoniale solicitată de către apelantul reclamant, o apreciază ca nefiind utilă soluționării cauzei față de decizia pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, de anulare a acțiunii, ca netimbrată, motiv pentru care o respinge.
Constatând cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
La acest moment, se prezintă în instanță și avocatul intimatei pârâte, doamna avocat, căreia instanța îi aduce la cunoștință măsurile luate.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea hotărârii apelate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7887/29.10.2008, Judecătoria Sectorului 5 B a admis excepția necompetenței materiale în privința celui de al treilea capăt de cerere și a dispus declinarea competenței soluționării cauzei privind pe reclamantul și pe pârâta, în favoarea Tribunalului București.
A disjuns totodată capetele unu și doi din cererea de chemare în judecată și a acordat termen în acel dosar format pe rolul Judecătoriei Sectorului 5
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.000 euro, la 20.000 euro cu titlu de daune materiale și morale, precum și obligarea acesteia la restituirea unui număr de 85 tablouri predate pârâtei în timpul detenției pe care aceasta s-a obligat să le păstreze, a căror valoare, conform precizării depuse la dosar, a fost indicată la peste 700.000 lei.
În raport de acest ultim capăt de cerere, judecătoria a constatat că nu este competentă material să-l soluționeze și a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr.383/18.03.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a anulat ca netimbrată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, în raport de valoarea tablourilor revendicate de reclamant a pus în vedere acestuia necesitatea timbrării cererii cu suma de 11.074,74 lei, reclamantul formulând totodată și o cerere de acordare a ajutorului public judiciar prin scutirea de la plata taxei de timbru în raport de faptul că se află în executarea unei pedepse privative de libertate, cerere respinsă de tribunal prin încheierea din 18.02.2009.
Întrucât la termenul de soluționare pe fond a cauzei reclamantul nu a înțeles să se conformeze obligației legale de a timbra, tribunalul conform art.20 pct.3 din Legea nr.146/1997 a dispus anularea cererii ca netimbrată.
Împotriva sentinței civile nr.383/18.03.2009 a formulat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de ajutor public judiciar formulata de reclamant.
Hotărârea pronunțată nu este motivată, nu este semnată de președinte și grefier și nu conține reședința părților.
Întrucât prin hotărârea pronunțata de prima instanța reclamantului i s-a respins cererea, fără a se analiza cererea sa de ajutor public judiciar, prima instanța încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția Europeană Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României.
Solicită admiterea apelului, casarea sentinței, pronunțarea unei hotărâri definitive și admiterea cererii ce face obiectul dosarului nr-, așa cum a fost formulată.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauză, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica referitoare la nesoluționarea cererii de ajutor public judiciar formulată în cauză.
Critica este vădit nefondată, prin raportare la cuprinsul concret al încheierii data în camera de consiliu, în ședința din data de 18.02.2009-fila 17 dosar fond, din care rezultă fără echivoc faptul că cererea cu acest obiect formulată de reclamant a fost soluționată, fiind respinsă.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, constând în nesemnarea sentinței recurate de către președintele completului și de către grefier.
Referitor la această susținere, Curtea verificând hotărârea instanței de fond aflată la fila 25 dosar fond, constată că aceasta cuprinde atât semnătura președintelui de complet, cât și a grefierului.
Într-adevăr, hotărârea ce i-a fost comunicată apelantului nu cuprinde aceste semnături, însă, dacă se au în vedere dispozițiile art.110 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, care prevăd că: "Hotărârile se vor redacta în numărul de exemplare necesar, spre a se asigura comunicarea acestora tuturor persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se comunică integral. Primele două exemplare de pe fiecare hotărâre vor fi semnate de membrii completului de judecată și de grefierul de ședință", Curtea constată că în mod corect acestei părți nu i s-a comunicat hotărârea cu respectivele semnături.
Analiza motivului de apel invocat urmează a se face prin raportare la hotărârea aflată atașată la dosar, care așa cum s-a arătat mai sus cuprinde semnăturile necesare, astfel încât Curtea urmează să constate că nu este incident în cauză motivul de nulitate prevăzut de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, constând în omisiunea de a se menționa în cuprinsul hotărârii apelate, reședința părților.
Critica este nefondată.
Astfel, potrivit art. 105 Cod procedură civilă, care reglementează nulitatea actelor de procedură, actele îndeplinite de un judecător necompetent sau cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor; în cazul nulităților prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-se până la dovada contrarie.
Conform textului de lege citat anterior, nulitatea intervine numai dacă sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții: să existe un act de procedură care a fost întocmit cu nerespectarea formelor legale sau de către un funcționar necompetent, actul de procedură să fi produs părții o vătămare, iar vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Pe de altă parte, vătămarea nu trebuie confundată cu interesul de a invoca nulitatea actului de procedură iar partea interesată, trebuie să dovedească atât prejudiciul cauzat cât și faptul că acest prejudiciu nu poate fi înlăturat decât prin anularea actului.
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 2 din Codul d procedură civilă, hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde numele, domiciliul sau reședința părților, calitatea în care s-au judecat.
În raport de conținutul art. 261 pct. 2 din Codul d procedură civilă, nulitatea decurgând din nerespectarea condițiilor formale impuse de această dispoziție legală, este virtuală, nefiind expres prevăzută de lege, ca atare, vătămarea pricinuită prin actul procedural pretins nul nu se prezumă, ci trebuie dovedită.
Curtea apreciază totodată că aceasta dispoziție trebuie înțeleasă plecând de la scopul urmărit de legiuitor prin edictarea ei și care vizează pe de parte, înlăturarea oricăror piedici referitoare atât la identificarea persoanelor care au avut calitatea de părți în litigiile soluționate iar pe de altă parte, respectarea dreptului acestora la apărare - interesând în acest sens, citarea acestora anterior soluționării cauzei la adresele astfel precizate ca și comunicarea hotărârilor judecătorești, în care au avut calitatea de parte,către acestea.
În speță, din verificarea cuprinsului dispozitivului hotărârii apelate rezultă că aceasta cuprinde atât mențiunea că reclamantul se află în stare de detenție la penitenciarul Rahova dar și mențiunea referitoare la domiciliul pârâtei.
În raport de aceste constatări, curtea reține în ceea ce privește situația apelantului, că aceasta critică este vădit lipsită de interes, faptul că acesta ar fi avut stabilit anterior încarcerării, un domiciliu sau fostă reședință, neputând fi de natură să atragă nulitatea hotărârii primei instanțe ca urmare omisiunii de se menționa în cuprinsul hotărârii apelate aceste elemente, care, nu pot prezenta relevanță în raport de situația sa personală concretă și de considerentele anterior expuse.
În acest sens, curtea are în vedere și prevederile art. 90 alin. 6 din Codul d procedură civilă, potrivit cu care înmânarea actelor de procedură pentru deținuți se face la administrația închisorii, ca și conținutul concret al actelor de procedură efectuate în cauză din care rezultă respectarea întocmai acestei prevederi legale speciale.
Totodată, în măsura în care atare critică ar viza omisiunea indicării în cadrul sentinței apelate reședinței părții adverse, apelantul nu a indicat și nici nu a probat care ar fi vătămarea care s-ar fi produs ca urmare lipsei menționării reședinței pârâtei în cuprinsul hotărârii, critica astfel formulată fiind pur formală și apărând ca lipsită de interes legitim, cu atât mai mult cu cât partea adversă nu a indicat în cadrul cererilor formulate, faptul că ar avea reședință, în sensul art. 261 pct. 2 din Codul d procedură civilă.
Referitor la susținerea în sensul că hotărârea apelată nu este motivată.
Critica este nefondată.
Astfel, din verificarea cuprinsului hotărârii primei instanțe, rezultă că cererea formulată de reclamant a fost soluționată în temeiul excepției nulității pentru netimbrate, instanța de fond, inserând în cuprinsul hotărârii atât temeiurile de fapt cât și temeiul de drept, care au condus la admiterea acestei excepții de procedură.
În ceea ce privește criticile referitoare la greșita soluționare a cauzei în temeiul excepției de netimbrare, cu referire la soluția data cererii de ajutor public judiciar în prima instanță.
Critica este parțial fondată.
Potrivit art. 15 din OUG nr.51/2008, asupra cererii de ajutor public judiciar instanța se pronunță, fără citarea părților, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu. Împotriva încheierii prin care se respinge cererea de acordare a ajutorului public judiciar cel interesat poate face cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii. Cererea de reexaminare se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, instanța pronunțându-se prin încheiere irevocabilă.
În raport de aceste dispoziții legale, curtea reține că legiuitorul a prevăzut cale de atac specială care să privească soluțiile pronunțate în astfel de cereri, într-o anumită fază procesuală, sub forma cererii de reexaminare, cerere care se soluționează de aceeași instanță, pe baza dovezilor administrate în cauză, fiind totodată posibilă administrarea unor dovezi suplimentare în acest sens, câtă vreme textul de lege nu prevede astfel de limitare.
Așa fiind în calea de atac apelului, partea, care a avut la îndemână calea de atac special a reexaminarii, nu poate repune în discuție soluția pronunțată în cererea de ajutor public judiciar, eventuala omisiune de promova această cale de atac special fiindu- imputabilă.
În cauză, prin încheierea din data de 18.02.2009 Tribunalul București, a soluționat cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantul apelant, dispunând respingerea acesteia.
Soluția de respingere a fost motivată de împrejurarea că s-a constatat că nu erau îndeplinite cerințele art. 14 din OUG nr.51/2008, potrivit cu care reclamantul avea obligația de a depune la dosar odată cu cererea formulata în scris, înscrisuri doveditoare ale veniturilor sale și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plata prima instanța apreciind că simpla declarație a reclamantului că este arestat nu realizează venituri întrucât, fiind apreciată ca nefiind de natură să conducă automat la admiterea cererii cu atât mai mult cu cât acesta a mai beneficiat în ultimele 12 luni de acordarea doua scutiri de la plata taxei de timbru.
Încheierea sus amintită a fost comunicată reclamantului la data de 01.04.2009 și respectiv 02.04.2009, așa cum rezultă din dovezile existente la filele 30-31 dosar fond.
Se mai reține că împotriva acestei încheieri, reclamantul a formulat, la data de 07.04.2009, cerere de reexaminare-filele 26-29 dosar fond, cerere care deși fost formulată cu respectarea termenului legal nu a fost încă soluționată - la dosar neexistând dovezi în acest sens.
Întrucât, în raport de reglementările speciale cuprinse în art. 15 din OUG 51/2008, singura cale de atac ce poate fi utilizată împotriva încheierilor de respingere cererilor de ajutor public judiciar, este cererea de reexaminare, iar în cauză, reclamantul a înțeles să uzeze de această cale de atac, prevăzută de lege, rezultă că, în raport de aceste constatări, în mod greșit instanța de fond procedat cu prioritate la analiza excepției netimbrării cererii și la soluționarea acțiunii reclamantului, în temeiul acestei excepții.
Este adevărat că la momentul soluționării cauzei în temeiul excepției netimbrării, cererea de reexaminare nu fusese încă atașată la dosar, însă, prin raportare la prevederile imperative ale art. 15 din OUG nr.51/2008 și în vederea respectării dreptului la un proces echitabil al părții, în ceea ce privește componenta acestuia, referitoare la accesul la instanța, soluția temeinică și legală ar fi fost aceea de verifica cu prioritate conduita procesuală titularului acestei cereri iar numai în situația în care, din actele dosarului ar fi rezultat neîndoielnic că acesta, nu inteles să uzeze de căile de atac speciale prevăzute de lege, să se procedeze la cercetarea fondului cauzei.
În raport de aceste considerente, curtea va constata ca în cauză, apelantului s-a produs neîndoielnic vătămare - prin omisiunea de se analiza și soluționa cu prioritate cererea de reexaminare împotriva încheierii din camera de consiliu din data de 18.02.2009, acesta fiind practic lipsit de posibilitatea de a exercita căile de atac prevăzute de lege, împotriva soluției de respingere a cererii de ajutor public judiciar și în consecință, de a-și exercita drepturile procesuale recunoscute de lege, vătămare care nu poate fi altfel înlăturată -prin raportare la caracterul special al acestei căi de atac și la competența specială de soluționare a acesteia, astfel că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate prin raportare la prevederile art. 105 alin. 2 din Codul d procedură civilă.
Față de toate motivele anterior expuse, câtă vreme, potrivit art. 15 teza finală din OUG nr.51/2008, cererea de reexaminare se soluționează de către instanța care fost legal investită și soluționat cererea de ajutor public judiciar - în cazul de față de către prima instanță, în temeiul art. 296 raportat la art. 297 alin. 1 și 2 din Codul d procedură civilă, Curtea va dispune admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și trimiterea cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant - fiul lui și, născut la 14.09.1966, deținut în Penitenciarul Jilava, împotriva sentinței civile nr.383/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, domiciliată în B,-, - 9,.1,.3, sector 5.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul București.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
MARI
GREFIER
Red.
./
4 ex./22.02.2010; TB-3 -
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Ilie
