Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1003/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1003/2009 -
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - JUDECĂTOR 3: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr. 1, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în S M,-,. 5, împotriva deciziei civile nr. 246 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 3533 din 8 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 1152/2006, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru intimata reclamantă - lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 26.05.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinete asociate, lipsă fiind recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI S
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Reprezentanta intimatei reclamante depune la dosar concluzii scrise.
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului, menținerea deciziei pronunțată de Tribunalul Satu Mare și obligarea părții recurente la cheltuieli de judecată. Arată că în mod corect instanța de fond a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantă, soluția fiind menținută de tribunal, în condițiile în care reclamanta este proprietara tabulară a imobilului în litigiu. Arată apoi că, chiar dacă s-a emis o decizie de preluare în temeiul Decretului nr. 223/1974 în ce privește imobilul proprietatea reclamantei, aceasta nu a fost întabulată în cartea funciară, în consecință Statul Român nu are titlu valabil în condițiile Legii nr. 115/1938; înscrierea în cartea funciară fiind constitutivă de drepturi, statul nu este exceptat de la aceasta, nu există contract de vânzare - cumpărare pentru imobil încheiat în baza Legii nr. 112/1995, prin urmare acțiunea în revendicare este admisibilă și în mod corect a fost admisă de instanțe.
CURTEA DE APEL,
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 3533 din 8 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr. 1152/2006, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta împotriva pârâtului Statul Român, prin Consiliul Local al Municipiului S M, pârâtul fiind obligat să predea în deplină proprietate și posesie reclamantei, imobilul apartament cu nr. 66 din S M,-, -.3, înscris în nr. 27230 S M, nr. top. 6526/25, compus din trei camere și dependințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta este titularul dreptului de proprietate al imobilului din litigiu. Prin contractul de închiriere nr. 136/2005 apartamentul proprietatea reclamantei, aflat în administrarea pârâtului, a fost închiriat unor persoane fizice.
Preluarea imobilului în favoarea Statului Român s-a făcut fără titlu valabil, nefiind înscris vreun drept în cartea funciară în favoarea pârâtului.
Calitatea de proprietar al reclamantei asupra imobilului în litigiu este recunoscută și de Legea nr. 10/2001, potrivit căreia proprietatea se păstrează în situația preluării imobilelor fără titlu valabil, nimeni neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică.
Împotriva acestei hotărâri Primarul Municipiului SMa declarat recurs, care ulterior a fost recalificat în apel raportat la valoarea litigiului, solicitând admiterea căii de atac exercitate și schimbarea hotărâri atacate în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 246 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, în rejudecare, a fost respins apelul declarat de pârât, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Imobilul în litigiu (apartament 6), înscris în nr. 27320 S M, sub nr. top. 6526/25, situat în S M,-, - 3, format și formează proprietatea intimatei în baza titlului de proprietate nr. 864/1977, întabulat în cartea funciară la 21.11.1988. Ulterior acestui an, reclamanta părăsește țara și își stabilește domiciliul în Ungaria, ceea ce determină autoritățile locale să cuprindă imobilul în categoria celor pentru care se emite decizie de preluare în baza Decretului nr. 223/1974, deși acest din urmă act în materialitatea sa nu a fost depus la dosar, pârâtul nu a contestat preluarea, confirmându-se astfel susținerile reclamantei.
Statul Român nu și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară, situație în care nefiind vorba de nici unul din modurile de dobândire a dreptului de proprietate prevăzute la art. 26 din Decretul Lege nr. 115/1938, Statul nu poate opune un titlu valid în lipsa întabulării, câtă vreme înregistrarea avea caracter constitutiv de drept în sistemul publicității imobiliare.
În aceste condiții, Statul nu a putut opune fostului proprietar un titlu valabil care să justifice deposedarea, lipsa de efectuare a formalităților ulterioare preluării face ca preluarea să fie considerată fără titlu.
Cercetarea valabilității titlului Statului potrivit art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, putea fi realizată în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, reclamanta însă a promovat direct acțiunea în revendicare imobiliară la instanța de judecată în anul 2006, iar instanța a considerat admisibilă pretenția în cauză și în baza art. 480 cod civil a admis acțiunea.
Este evident că imobilul din litigiu se încadrează în categoria celor prevăzute de art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001, iar recurgerea la procedura legii speciale pentru redobândirea dreptului de proprietate era obligatorie în condițiile art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, obținerea dreptului de proprietate fiind condiționată de parcurgerea procedurii legii speciale.
Întrucât sub acest aspect practica instanțelor judecătorești a fost neunitară, Înalta Curte de Casație și Justiție prin hotărârea pronunțată în 9 iunie 2008 în dosar nr. 60/2007, a stabilit că " Concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant chiar dacă aceasta nu este prevăzut expres în legea specială.
În cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială (Legea nr. 10/2001) și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice".
Prin faptul că imobilul în litigiu a rămas în continuare în proprietatea reclamantei și nu a fost înstrăinat, apare ca fiind îndeplinită condiția cuprinsă la alin. 2 din decizie, teza a II-a, iar neconcordanța dintre legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului se rezumă la aplicarea dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Încălcarea dreptului de proprietate al reclamantei-intimate prin deposedare abuzivă, va fi înlăturată și dreptul de proprietate restabilit prin obligația juridică stabilită în sarcina Statului, de a pune capăt încălcării și de a-i înlătura consecințele, prin admiterea acțiunii în revendicare și restituirea bunului în litigiu, răspunzând astfel exigențelor de garantare a dreptului de proprietate cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Întemeiat pe aceste considerente, tribunalul a respins apelul ca nefondat, fără acordarea cheltuielilor de judecată, reținând că până la recursul în interesul legii practica judiciară sub acest aspect a fost neunitară, astfel că nu poate fi reținută culpa procesuală a apelantului.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs Primarul Municipiului S M, care a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârilor și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului s-a susținut că instanțele nu au avut în vedere împrejurarea că imobilul din litigiu este închiriat valabil unor terți, nici împrejurarea că reclamanta a fost despăgubită la data preluării imobilului în baza Decretului nr. 223/1974, și pe de altă parte, dreptul de proprietate al Statului este opozabil terților și fără înscriere în cartea funciară.
În subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a se motiva această cerere.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că acestea sunt legale și temeinice sub toate aspectele.
În mod corect au reținut instanțele că imobilul în litigiu, înscris în nr. 27320 S M, figurează și în prezent în proprietatea reclamantei, și cum Statul nu a putut opune acesteia un titlu valabil, acțiunea în revendicare a proprietarului a fost admisă ca fiind fondată.
De asemenea, în mod corect a reținut Tribunalul Satu Mare în considerentele deciziei, că în speță este incidentă decizia nr. 60/2008 dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizie prin care s-a stipulat că normele Convenției Europene a Drepturilor Omului au prioritate față de Legea nr. 10/2001, în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, dacă nu se aduce atingere dreptului de proprietate al unui terț.
Contractele de închiriere pe care le invocă recurentul nu au relevanță în prezenta cauză, dreptul de locațiune nefiind sinonim cu dreptul de proprietate.
De asemenea, exced prezentului cadru procesual și aspectele privind plata unor despăgubiri către reclamantă la data preluării imobilului, cât timp pârâtul recurent nu a investit instanțele cu o cerere expresă în acest sens.
Nici aspectele privind opozabilitatea dreptului de proprietate fără înscrierea în cartea funciară, conform Legii nr. 7/1996, nu sunt fondate. În speță, recurentul nu a opus nici un drept reclamantei, proprietară de carte funciară.
Pentru aceste considerente, în baza art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul civil de față, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă recurentul Primarul Municipiului S M va fi obligat să plătească părții intimate suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI SMî mpotriva deciziei civile nr. 246 din 14 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă partea recurentă să plătească părții intimate suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./5.06.2009
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Bocșe Elena, Pantea Viorel
