Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1004/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (892/2009)
Completul 6
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1004
Ședința publică de la 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ionelia Drăgan
JUDECĂTOR 2: Rodica Susanu
JUDECĂTOR 3: Ilie MARI -
GREFIER - I -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții pârâți - reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 1443 din 05.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - pârât.
are ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenții pârâți - reclamanți nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru și a stimbrului judiciar stabilit de instanță.
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitate părților să se prezinte în sala de judecată.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal a răspuns intimatul reclamant - pârât prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar (fila 14), lipsind recurenții - pârâți - reclamanți, și.
Curtea, având în vedere că recurenții pârâți - reclamanți nu s-au conformat dispoziției date de instanță prin rezoluție, respectiv că nu au achitat taxa judiciară de timbru și a timbrului judiciar, invocă din oficiu excepția de netimbrare a recursului, acordând cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul intimatului reclamant - pârât, solicită anularea recursului ca netimbrat, precizând că valoarea cheltuielilor de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 10 ianuarie 2007, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce va pronunța în contradictoriu cu pârâții, și să fie obligați aceștia la plata echivalentului lipsei de folosință a imobilului proprietatea reclamantului situat în-, sectorul 1, B, pentru perioada cuprinsă între 15 decembrie 2003 și momentul introducerii acestei cereri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 05 aprilie 2001 încheiat, în calitate de promitent cumpărător, cu pârâta, în calitate de promitent vânzător, un antecontract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 529/2001 la Biroul Notarului Public " " pentru imobilul în litigiu.
Prin sentința civila nr. 4028/2003 pronunțată de Judecătoria sector 3 B rămasă definitivă prin decizia nr. 2320/03.12.2003 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă și irevocabilă prin nerecurare, instanța a admis cererea reclamantului, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act de vânzare - cumpărare asupra imobilului anterior descris.
Întrucât și după pronunțarea hotărârii imobilul a fost în continuare folosit de către vânzătoare și familia acesteia, reclamantul a formulat cerere de evacuarea acestora din imobilul proprietatea sa.
Prin decizia civila nr. 2046/2004 a Curții de Apel București - Secția a IV a Civila s-a dispus evacuarea pârâților din acest imobil.
Cu ocazia punerii în executare a acestei decizii s-a constatat că în acest imobil locuiesc și alte persoane decât cele menționate în titlul executoriu.
Față de această împrejurare s-a solicitat de către reclamant și evacuarea celor două persoane și a căror evacuare nu s-a putut realiza întrucât cererea nu fusese formulată și față de aceștia. Asupra cererii de evacuare s-a pronunțat Judecătoria sector 1 B, prin sentința civilă nr. 3700 din 06 martie 2006, prin care s-a dispus evacuarea și acestor persoane.
Reclamantul și-a motivat cererea de obligare la despăgubiri pe faptul că pârâții ocupă abuziv imobilul în litigiu pentru care i s-a recunoscut calitatea de proprietar prin hotărâre judecătorească.
La data de 21 martie 2007, s-a depus de către întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată întrucât reclamantul era obligat pentru opozabilitate să ceară înscrierea în cartea funciară a hotărârii prin care a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, lucru pe care nu l-a făcut. În plus, la data de 1.10.1998, a încheiat cu autorul lor comun, un contract de comodat valabil încheiat pe o durată de 20 de ani, astfel că deține cu titlu imobilul în litigiu.
Cu caracter de cerere reconvențională, pârâtul a solicitat să se constate că deține cu titlu valabil imobilul în litigiu. În subsidiar, a solicitat să se dispună obligarea reclamantului-pârât la plata îmbunătățirilor pe care le-a adus la imobil a căror valoare a fost estimată la 10.000 Euro.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că locuiește în imobilul în litigiu prin acordul pârâtului care deține cu titlu imobilul în baza contractului de comodat.
Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii reclamantului întrucât are titlu locativ asupra imobilului, titlu acordat de către fostul proprietar în baza căruia a obținut stabilirea domiciliului la această adresă. Cu caracter de cerere reconvențională pârâta a solicitat să se constate că deține cu titlu valabil imobilul în litigiu.
Pârâții, și, prin întâmpinare, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a minorelor și, întrucât acestea nu pot fi obligate la plata unor despăgubiri. Mai mult, acestea nu își pot asuma eventuale obligații decât cu avizul Autorității Tutelare. Au învederat că dețin imobilul cu titlu de la proprietarul din anul dobândirii cărții de identitate la această adresă. Și acești pârâți au solicitat, cu caracter de cerere reconvențională, să se constate că dețin cu titlu valabil imobilul în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 9129/30 iunie 2008 Judecătoria sector 1 Baa dmis acțiunea precizată și a obligat pârâții la plata către reclamant a sumei de 295.389 lei reprezentând contravaloare lipsă de folosință pentru imobilul situat în-, sector 1, B, pentru perioada 15 decembrie 2003 la zi, plus 4.831 lei cheltuieli de judecată, a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert și s-au respins cererile reconvenționale formulate de pârâții - reclamanți ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în temeiul sentinței civile nr. 4028 din 17 iunie 2003 aceleiași instanțe, rămasă irevocabilă. Ulterior reclamantul a încercat evacuarea persoanelor din imobilul proprietatea sa, însă, din cauza împrejurării că la data punerii în executare a acestei sentințe au fost găsite și alte persoane, această hotărâre nu s-a putut executa.
Având în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară și instalații, instanța de fond a constatat că îmbunătățirile la acest imobil au fost efectuate după data la care reclamantul-pârât a devenit proprietar. Ținând cont și de faptul că acestea au fost realizate fără acordul reclamantului, doar în baza unui contract de comodat încheiat cu pârâta, care la acea dată nu mai avea calitate de proprietar al acestui imobil, prima instanță a dispus respingerea cererii reconvenționale formulată de către pârâtul ca neîntemeiată.
Instanța de fond, față de împrejurarea că pârâții-reclamanți, mai puțin pârâta, nu opun un titlu de proprietate, ci un contract de comodat încheiat cu pârâta, a dispus respingerea cererilor reconvenționale - prin care s-a solicitat a se constata că dețin titlu valabil asupra imobilului în litigiu - ca neîntemeiate.
Pe fondul acțiunii principale, instanța de fond a reținut că reclamantul este proprietarul de fapt și de drept al acestui imobil, că pârâții - reclamanți și pârâta - decedată - au folosit acest spațiu fără a deține titlu valabil, astfel că aceasta este întemeiată. În temeiul art. 480 Cod civil, instanța a obligat pârâții-reclamanți la plata către reclamant a contravalorii lipsei de folosință așa cum s-a reținut în concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de dl. expert Acris, pe care instanța l-a omologat făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel pârâții -, și, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel formulate de pârâții -, s-a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția lipsei calității procesuale pasive a minorelor,. Astfel cum s-a arătat și în întâmpinare, minorele nu pot fi obligate la plata despăgubirilor către reclamant. Participarea Autorității tutelare era obligatorie în cadrul procesului, iar reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și Autoritatea tutelară, instituție fără avizul căreia minorii nu pot avea obligații în mod legal.
S-a mai susținut de către aceștia faptul că instanța de fond în mod greșit nu a pus în discuție administrarea probei cu acte, respectiv adresă către Secția 5 Poliție pentru a comunica actele care au stat la baza eliberării cărților de identitate a acestora. Mai mult, instanța în mod greșit i-a obligat să plătească către reclamant lipsa de folosință începând cu data de 15 decembrie 2003 la zi întrucât au dobândit de la autoarea reclamantului, un drept locativ asupra imobilului situat în B,-. Conform datei de eliberare menționată în cărțile acestora de identitate, apelanții - pârâți au dobândit dreptul locativ asupra imobilul înainte de data pronunțării sentinței civile nr. 4028/2003 pronunțată de Judecătoria sector 3
Apelanții-pârâții au mai susținut că instanța de fond în mod greșit a respins cererea reconvențională prin care au solicitat instanței să constate că au deținut cu titlu spațiul situat în B,-, sector 1. Instanța de fond era obligată că constate că au deținut imobilul cu titlu locativ de la data eliberării cărților de identitate astfel că nu pot fi obligați la plata lipsei de folosință pentru timpul cât au deținut un drept locativ asupra imobilului în cauză, drept care le-a fost acordat de către fostul proprietar înainte de data dobândirii unui drept de proprietate de către reclamant.
În motivele de apel depuse de pârâta s-a arătat că a dobândit de la un drept locativ asupra imobilului mai sus menționat. Conform adresei nr. 16131 din 25 noiembrie 2005, i-a acordat dreptul locativ cu data de 12 iunie 1997, înainte de data pronunțării sentinței civile nr. 4028. Aceasta a precizat că a folosit cu bună credință imobilul și a aflat de faptul că reclamantul este proprietar al imobilului la primul termen de judecată acordat pe fondul acțiunii în evacuare ce a format obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sectorului 1 B, anume în data de 09 ianuarie 2006. În cadrul procesului de evacuare i-a opus reclamantului titlul său locativ și consideră că până la data de 09 iunie 2008, data rămânerii irevocabile a sentinței de evacuare, a deținut în mod legal imobilul și nu datorează contravaloarea lipsei de folosință.
Pârâtul a criticat sentința de fond arătând că aceasta nu s-a pronunțat și nici nu a motivat în fapt și în drept împrejurarea arătată în întâmpinare, anume că ar putea fi obligat la plata lipsei de folosință numai de la data la care reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. Acest apelant a mai arătat că instanța, în cadrul probei cu acte, trebuia să înainteze adresă la Poliția sector 5 B pentru a se comunica actele care au stat la baza eliberării cărții sale de identitate. Instanța de fond nu a omologat rapoartele de expertiză imobiliară și instalații, probe admise în dovedirea cererii reconvenționale și nu a motivat în drept de ce nu a înțeles să omologheze aceste rapoarte. Prin motivele de apel, apelantul a mai susținut că instanța de fond în mod greșit nu s-a pronunțat pe capătul 1 al cererii sale reconvenționale și că în mod greșit a respins capătul 2 al acestei cereri.
Prin decizia civilă nr. 1443 din 05 noiembrie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă, a anulat ca netimbrate apelurile formulate de apelanții-pârâți.
Analizând excepția invocată, în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legal aplicabile, Tribunalul a reținut că o dată cu înregistrarea cererilor de apel, s-a stabilit obligația legală a apelanților aflați în litisconsorțiu, să achite taxa judiciară de timbru de 3.070,00 lei și timbru judiciar de 5 lei, prin raportare la valoarea contestată, taxă de timbru aferentă căii de atac.
Tribunalul a constatat că deși apelanții-pârâți au fost citați cu mențiunea timbrării cererii de apel, la dosar fiind atașate în acest sens dovezile de citare, nu au înțeles să se conformeze acestor dispoziții.
Față de cele ce preced și în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din OG nr. 32/1995, privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora acestea se plătesc anticipat sau până la primul termen de judecată, Tribunalul a anulat apelurile ca netimbrate.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs -, și solicitând să se dispună casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivele de recurs s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a anulat ca netimbrate apelurile formulate. Instanța de apel în mod greșit a stabilit în sarcina fiecărui apelant în parte obligația de a achita o taxă de timbru de 3.070 lei și 5 lei timbru judiciar.
S-a precizat de către recurenți că obligațiile lor au aceeași cauză, întrucât au avut, conform cărților identitate domiciliul la adresa imobilului situat în B,-, sector 1, imobil dobândit de către reclamant, față de care a solicitat lipsa de folosință. Întrucât toți fac parte din același grup procesual, datorau împreună o singură taxă de timbru, aceea de 3,070 lei și 5 lei timbru judiciar, și nu fiecare în parte, cum în mod greșit a stabilit instanța de apel.
Recurenții au arătat că dacă s-ar aduna taxa totală stabilită de către instanța de apel, suma de plată ar fi de 18.420 lei taxa de timbru și 30 lei timbru judiciar. Or, acest lucru nu se poate admite, întrucât taxa de timbru legală nu poate depăși 50% din taxa achitată de către reclamant, iar reclamantul a achitat 6.140 lei.
În drept și-au întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 47 Cod de procedură civilă, Legea nr. 146/1997, art. 304 pct. 9, art. 312 Cod de procedură civilă, și pe dispozițiile legale menționate în întâmpinare și cererea reconvențională.
La termenul de judecată din data de 14 mai 2009, Curtea a rămas în pronunțare asupra excepției netimbrării apelului.
Deliberând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, asupra excepției de netimbrare a cererii de recurs, Curtea reține că aceasta este întemeiată și urmează să o admită pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, pentru cererea de recurs pendinte recurenții datorează taxă judiciară de timbru în cuantum de 4 lei, iar conform art. 3 din nr.OG 32/1995 privind timbrul judiciar, valoarea timbrului judiciar datorat este de 0,15 lei.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, neîndeplinirea obligației de timbrare până la termenul stabilit de instanță se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Curtea constată că recurenții-pârâți au fost legal citați pentru termenul din 11 iunie 2009 cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 4 lei și a timbrului judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat, dovezile de citare regăsindu-se la filele 18 - 29 din dosarul de recurs, acestea îndeplinind toate condițiile de valabilitate prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 100 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Cu toate acestea, recurenții-pârâți nu și-au îndeplinit obligația legală de timbrare până la termenul acordat.
În consecință, în baza dispozițiilor legale sus-menționate, având în vedere, totodată, că recurenții - pârâți nu au justificat poziția adoptată de neplată a taxelor datorate prin motive obiective, mai presus de voința lor, Curtea urmează a dispune anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul formulat de recurenții - pârâți - reclamanți, -, și, împotriva deciziei civile nr. 1443 din 05 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant - pârât, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Mari
Grefier,
I
Red.
.
2ex./22.06.2009
-5.-;
Jud.1.-
Președinte:Ionelia DrăganJudecători:Ionelia Drăgan, Rodica Susanu, Ilie
