Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1035/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1035/ Dosar nr-
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Maria Carmen
Grefier -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta prin mandatar, împotriva deciziei civile nr. 146/Ap din data de 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 28.09.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezentat, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr.146/2009 a Tribunalului Brașov, a fost respins apelul declarat de apelanta prin mandatar, împotriva sentinței civile nr. 8901/2008 a Judecătoriei Brașov, pe care a păstrat-
A obligat apelanta să plătească intimaților pârâți și suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în apel. A respins cererea intimatului pârât de plată a cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
ritica referitoare la competența instanței nu poate fi primita intrucat sentinta mentionata era susceptibila de a fi atacata cu recurs potrivit prevederilor art.158 alin.3 proc.civ. cale de atac de care apelanta nu a uzat.
Este de principiu si rezulta din interpretarea coroborata si logica a prevederilor cuprinse in Titlul IV si in Titlul V din Codul d e procedura civila, faptul ca o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata si reformata ori retractata decat prin exercitarea impotriva sa a cailor de atac prevazute de lege, iar nu in orice modalitate ar dori partile. Astfel, orice nemultumire ar fi avut apelanta impotriva hotararii de declinare a competentei pronuntata de catre Tribunalul B, aceasta se putea valorifica exclusiv pe calea recursului declarat impotriva hotararii respective, iar nu in apelul declarat impotriva unei alte hotarari.
Sub acest aspect este de observat ca obiectul apelului de fata il constituie o alta sentinta si anume cea pronuntata de catre Judecatoria B, in urma investirii sale in modalitatea anterior mentionata.
In ceea ce priveste critica exprimata fata de sentinta apelata, in sensul ca in mod gresit Judecatoria B nu a declinat in favoarea Tribunalului B competenta de solutionare a cauzei, s-a retinut, pe de o parte, ca apelanta nu a invocat in fata primei instante exceptia de necompetenta materiala si, pe de alta parte, ca o astfel de masura ar fi fost nejustificata.
Apelanta nu a uzat de procedura de restituire a imobilelor din litigiu prevazuta de Legea nr.10/2001, respectiv nu a formulat notificare pentru aceste imobile. De asemenea, in urma numeroaselor precizari de actiune formulate in speta, obiectul cererii de chemare in judecata il constituie o actiune de drept comun in constatarea nevalabilitatii titlului de proprietate al Statului R, constatare nulitate acte subsecvente de vanzare-cumparare, revendicare imobiliara si rectificare de carte funciara, ce nu intra in competenta speciala de solutionare stabilita prin Legea nr.10/2001 in favoarea tribunalelor.
In fine, nu a stabilit ca orice litigiu in care se aminteste de Legea nr.10/2001 se judeca dupa competenta speciala prevazuta de catre acest act normativ.
In ceea ce priveste contractele de vanzare-cumparare atacate in speta s-a retinut, in primul rand, ca in mod corect a retinut prima instanta faptul ca apelanta nu a indicat concret motivul nulitatii absolute a acestora, operatiune cu care nu echivaleaza simpla insiruire a unor fapte si evenimente.
In al doilea rand, s-a retinut ca, din starea de fapt descrisa de catre apelanta ar rezulta ca aceasta invoca frauda la lege si vanzarea bunului altuia.
Primul motiv de nulitate nu este incident in speta intrucat cel putin cumparatorii au fost de buna credinta, neavand nici un indiciu in sensul ca vanzatorul nu ar fi proprietarul imobilului cumparat, Nu au urmarit fraudarea nici unei legi, incalcarea nici unui drept al unei alte persoane, nu s-au folosit de anumite norme legale pentru a le eluda pe altele.
Nulitatea contractelor incheiate intre intimatii-parati se invoca practic ca un reflex al nulitatii actului juridic initial de preluare a imobilelor de catre stat, ca un efect al acesteia or, doctrina si jurisprudenta recunosc unanim ca situatia subdobanditorului de buna credinta si cu titlu oneros al unui imobil reprezinta o exceptie de la principiulresoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis(principiul anularii actului subsecvent ca urmare a anularii actului initial).
In ceea ce priveste vanzarea-cumpararea bunului altuia "daca partile sau cel putin cumparatorul a fost in eroare, socotind ca lucrul vandut apartine vanzatorului, se admite, unanim, ca vanzarea este anulabila pentru eroare (viciu de consimtamant) asupra calitatii esentiale a vanzatorului care a fost socotit de cumparator proprietar al lucrului. adevaratul proprietar nu poate cere anularea (fiind tert fata de contract), in schimb poate intenta actiunea in revendicare" (Prof. dr., Prof. dr., "CONTRACTE CIVILE SI COMERCIALE", Editura, 1993, p. 41).
In consecinta, faptul ca Statul Rav andut doua imobile asupra carora nu era proprietar nu constituie un motiv de nulitate absoluta a contractelor incheiate, astfel dupa cum sustine in mod neintemeiat apelanta-reclamanta.
Solutia adoptata de catre prima instanta cu privire la capetele de cerere privind constatarea nevalabilitatii titlului statului si revendicarea imobiliara nu a fost criticata de catre apelanta reclamanta, care arata ca "Instanța după ce a statuat corect privind aplicabilitatea Legii 10/2ool, in baza Legii 213/1998 precizează ca reclamanta nu poate deroga de la prev. Legii 10, împrejurare pe care am susținut-o in toate "Notele de ședința" sau "Precizări".
Aceasta solutie respecta, de altfel, intocmai. nr.XXXIII/2008 pronuntata de catre intr-un recurs in interesul legii (decizie care este obligatorie pentru instante conform prevederilor art.329 alin.3 proc.civ.), in conditiile in care apelanta nu a invocat si nu a dovedit ca, daca ar fi apelat la procedura administrativa prealabila reglementata de Legea nr.10/2001, nu ar fi putut in mod obiectiv, independent de orice culpa a sa, sa obtina restituirea imobilelor din litigiu ori o justa despagubire pentru acestea, ca legea in sine ori prevederile care i-ar fi fost aplicabile vin in conflict cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale.
In schimb, actiunea apelantei tinde la inlaturarea drepturilor de proprietate ale intimatilor-parati persoane fizice, dobandite prin contracte de vanzare-cumparare ce se bucura de prezumtia de valabilitate si sunt inscrise in cartea funciara. De asemenea, este de natura a conduce la incalcarea principiului sigurantei si stabilitatii circuitului civil.
Pentru aceste motive, vazand si prevederile art.296 proc.civ., tribunalul a espins apelul declarat de catre apelanta, prin mandatar, impotriva Sent. civ. nr.8901/2008 a Judecatoriei B, pe care a pastrat-
In baza disp. art.274 proc.civ. a obligat apelanta sa plateasca intimatilor-parati si suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in apel, ce constau in onorariu avocatial.
A respins cererea intimatului-parat de plata a cheltuielilor de judecata din apel intrucat acestea nu au fost dovedite.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta, criticându-o pentru nelagalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de apel nu a avut în vedere dispozițiile imperative, privind competența, și în soluționarea apelului trebuia să fie adoptată soluția privind casarea hotărârii și menținerea spre rejudecare în primă instanță de Tribunalul Brașov, raportat și la dispozițiile deciziei nr. 33 ÎCCJ pronunțată în anul 2008 într-un recurs în interesul legii.
Se mai arată în cuprinsul motivelor de recurs faptul că judecătorul cauzei, nu a ridicat problema competenței ci a perimat acțiunea obligând partea să reia toată procedura pentru soluționarea cererii ce a fost înregistrată sub nr-. Instanțele nu au analizat legalitatea preluării imobilelor din patrimoniul antecesoarei reclamantei, de către stat, și nu s-a pronunțat nici asupra modului nelegal în care aceste imobile au fost înstrăinate ulterior către intimați.
În continuarea motivelor de recurs se mai arată că instanța pe lângă faptul că a omis să se pronunțe asupra restituiri în echivalent a terenului precum și a terenului de sub construcție, nu a contribuit la soluționarea amiabilă a litigiului și nici nu a influențat cuantumul cheltuielilor de judecată, fără a ține cont de faptul că reclamanta nu a cerut cheltuieli de judecată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Critica din recurs legată de lipsa competenței materiale a Judecătoriei Brașov, și obligativitatea Tribunalului, de a soluționa cererea de chemare în judecată în fond, potrivit temeiului de drept indicat de reclamantă, respectiv legea 10/2001, nu poate fi primită, instanța apreciindu-o ca fiind nefondată.
Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr-, s-a solicitat inițial obligarea primarului Comunei să elibereze decizia privind restituire imobilelor înscrise în CF 677 în conformitate cu disp. legii 10/2001. Această acțiune a fost precizată, completată și modificată ulterior, astfel că în final reclamanta a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului privind preluarea imobilele mai sus identificate, înțelegând astfel să se judece potrivit regulilor de drept comun relative la acțiunea în revendicare și constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate de stat cu intimații, și -. Raportându-se la temeiul de drept invocat de reclamantă precum și la valoarea imobilelor revendicate, instanța de fond a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Brașov, și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta, iar prin decizia civilă nr. 219/2007 a Curții de APEL BRAȘOV, recursul a fost respins și sentința Tribunalului menținută ca legală și temeinică.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov, și soluționată prin sentința civilă nr-, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual active a reclamantei și respingerii acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată către pârâți.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e apelanta reclamantă, apel care a fost soluționat prin decizia civilă nr. 146/2007 a Tribunalului Brașov, în sensul respingerii cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În cadrul prezentului recurs a fost reiterată problema competenței, fiind de altfel prima critică din recurs, așa cum am arăta mai sus.
Acest aspect a fost soluționat, în mod irevocabil, prin decizia civilă nr. 2191/2007 a Curții de APEL BRAȘOV, astfel că această chestiune, nu mai poate fi analizat încă o dată, nici în cadrul apelului și nici în cadrul prezentului recurs, fiind intrată în puterea lucrului judecat. Prin urmare o nouă analiză a problemei, privind competența materială a instanței de judecată, în judecarea aceleiași cereri de chemare în judecată, nu mai poate avea loc, problema fiind statuată și tranșată definitiv și irevocabil, prin decizia civilă susmenționată.
Legat de cel de-al doilea motiv de recurs, trebuie menționat că judecătorul Tribunalului Brașov, prin sentința civilă nr. 203/2007 a soluționat tocmai excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, prin prisma temeiului de drept al acțiunii precum și prin prisma valorii obiectului cererii de chemare în judecată. Nu s-a pronunțat asupra perimării. Perimarea este o instituție reglementată de dispozițiile art. 248 și următoarele din Codul d e procedură civilă, și nu ne aflăm în prezența nici unei hotărâri de perimare. Excepția de declinare a competenței nu poate fi confundată cu perimare, fiind instituții total diferite, cu reglementări, scopuri și conținut total diferențiat.
Prin urmare nici această critică nu poate fi primită, urmând în consecință să fie respinsă.
În ceea ce privește necercetarea fondului, instanțele s-au pronunțat asupra cererii de chemare în judecată, analizând fondul cauzei și reținând în argumentarea pe baza căreia s-a fundamentat soluția pronunțată, admisibilitatea sau nu a unei astfel de cererii prin prisma temeiului de drept invocat, față de legea specială, legea 10/2001, și recursul în interesul legii pronunțat de ÎCCJ nr. 33/2008. Prin urmare nici această critică nu poate fi primită.
În ceea ce privește obligativitatea instanței de a se pronunța asupra acordării prin echivalent a despăgubirilor pentru bunurile preluate de stat, instanța de fond a analizat cererea așa cum a fost ea completată, precizată și modificată, în temeiul principiului disponibilității părților în procesul civil, fără a putea să se autosesizeze și să acorde mai mult decât s-a cerut.
În ceea ce privește cenzurarea cheltuielilor de judecată, în mod corect au fost aplicate dispozițiile art. 274 din codul civil, reclamanta fiind cea care a promovat prezenta acțiune, care a fost respinsă, precum și căile de atac, soluționate nefavorabil acesteia, astfel că o altă soluție nu putea fi adoptată.
În baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, întrucât recursul va fi respins, recurenta urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva deciziei civile nr.146/2009 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.115 RON către intimații și și de 2.500 RON către intimații.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.10.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
pt.Grefier, -, aflată în concediu medical, semnează grefier șef secție, |
Red./20.10.2009
Tehnoredact./23.10.2009/ 9 ex.
Jud. fond,
Jud. fond
Președinte:Cristina ȘtefănițăJudecători:Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu, Maria Carmen
